Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 189/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 189/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 2461/30/2011
ROMÂ N I AOPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ – 13.07.2012
DECIZIA CIVILĂ NR.189
Ședința publică din 22 ianuarie 2013
PREȘEDINTE: R. P.
JUDECĂTOR: R. O.
JUDECĂTOR: D. D.
GREFIER: M. L.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC M. L. Timișoara împotriva sentinței civile nr.232/PI/CA/27.I.2012 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului T. în contradictoriu cu pârâții intimați M. Timișoara prin Primar, C. L. al M. Timișoara, primarul M. Timișoara, C. Județean T. și Președintele C. Județean T., având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se prezintă pentru pârâții intimați M. Timișoara prin Primar, C. L. al M. Timișoara, primarul M. Timișoara – consilier juridic R. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței, întâmpinare din partea pârâților intimați.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea recursului și menținerea ca fiind temeinică și legală hotărârea primei instanțe,pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.232/PI/CA/27.I.2012 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul T. a admis excepția prematurității invocată de pârâta C. Județean T., a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. M. L. în contradictoriu cu M. Timișoara prin Primar, C. L. Timișoara; Primăria M. Timișoara, și C. Județean T. și Președintele C. Județean T..
În motivare s-a reținut că prin acțiune, reclamanta SC M. LE. a solicitat obligarea pârâților la eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului aferent complexului comercial situat în Timișoara, ., jud. T. conform art.5 din HG nr.834/1991, înscris în CF nr._ Timișoara, nr. topo_/1 și a terenului aferent imobilului înscris în CF nr._, Timișoara, nr. topo_/2, transferat în CF nr._ Timișoara, sub sancțiunea unor daune de interese de 1000 lei/zi de întârziere, dispunerea intabulării certificatului de atestare a dreptului de proprietate în cartea funciară, cu cheltuieli de judecată.
La data de 11.05.2011 pârâții C. Județean T. și Președintele C. Județean T. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii pentru motivele următoare:
Cu privire la primul capăt de cerere, apreciază a fi inadmisibil, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de legea contenciosului administrativ față de prevederile art. 8 din Legea 554/2004.
Reclamanta a înregistrat sub nr. 3786 din 04.04.2011 la CJT cererea de eliberare a Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra terenului aferent construcției, fără a aștepta vreun răspuns din partea autorității județene, iar după 6 zile, la data de 11.04.2011 a formulat cererea de chemare în judecată.
A mai arătat că cererea reclamantei nu a fost însoțită de nici un act sau documentație, sens în care prin adresa nr. 3786 din 08.04.2011 pârâtul i-a solicitat reclamantei documentația necesară verificării, elaborării și emiterii Certificatului de Atestare.
A formulat întâmpinare la data de16.06.2011 și M. Timișoara prin Primar, C. L. al M. Timișoara, P. M. Timișoara solicitând respingerea acțiunii formulate de reclamantă, în principal pe excepția lipsei calității procesuale pasive a M. Timișoara prin Primar și a C. L. al M. Timișoara și pe excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei Mun. Timișoara, iar în subsidiar, ca nelegală, nefondată și neîntemeiată.
A învederat instanței că P. Mun. Timișoara și Comisia pentru aplicarea HG nr. 834/1991 poate semna dacă sunt îndeplinite condițiile legale doar procesele verbale de vecinătăți, și nu certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
Pe fondul cauzei a învederat instanței că în urma verificării documentației și a deplasării în teren, s-a constatat existența unor noi construcții, motiv pentru care a solicitat reclamantei completarea dosarului cu înscrisuri.
A mai arătat că potrivit adresei nr. D_/26.06.2008 a Direcției de Patrimoniu, Serviciul Administrare Patrimoniu –Baze Sportive, imobilele cu nr. topo_/1 și_/2 au fost revendicate în baza art. 21, al. 2 și 3 din LG nr.10/2001, republicată, sens în care aceste terenuri nu pot face obiectul HG nr.834/1991 până la finalizarea procedurii administrative.
În baza prevederilor art. 137 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepției prematurității introducerii acțiunii, pe care a admis-o pentru următoarele considerente:
Art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004 prevede: „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
În cauză reclamanta au chemat în judecată pârâții pentru ca în condițiile art. 1 și 5 din HG 834/14.12.1991 să fie obligați la eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Actul normativ nu prevede termenul în care urmează a fi eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. h din Legea 554/2004, potrivit cu care „nesoluționare în termenul legal a unei cereri - faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen”;
Instanța a reținut că reclamanta s-a adresat pârâților la data de 4 aprilie 2001, iar acțiunea a fost formulată la data de 11 aprilie 2011, fără a mai aștepta termenul de 30 de zile pentru soluționarea cererii, acțiunea formulată fiind astfel prematură.
Instanța nu a reținut apărarea reclamantei că de la data înregistrării acțiunii, au trecut mai mult de 30 de zile fără ca cererea să fi fost soluționată întrucât, la data de 8 aprilie 2012, pârâtul C. Județean T. a solicitat reclamantei să depună documentația necesară eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate, iar reclamanta nu s-a conformat și nu a făcut dovada că a depus această documentație și nici nu a răspuns adresei pârâtului. În consecință, nefiind depusă documentația, nu se poate aprecia că termenul de 30 de zile a început să curgă, astfel că nu se poate reține că reclamanta se află în situația nesoluționării în termenul legal a unei cereri.
Termenul de 30 de zile nu poate să curgă decât din momentul în care atașat cererii formulate, reclamanta depune și documentația necesară, numai în acest caz pârâtul putând da o soluție cu privire la cererea reclamantului.
În consecință, așa cum s-a arătat, acțiunea formulată înaintea împlinirii termenului de 30 de zile în care pârâtul trebuie să răspundă la cerea reclamantei este prematură, excepția invocată în acest sens fiind întemeiată, astfel că acțiunea a fost respinsă ca prematur formulată.
S-a luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată
În cauză a declarat recurs reclamanta SC M. LE. Timișoara solicitând conform art.312 alin. 5, 6 Cod procedură civilă admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța fondului.
În motivare se arată că instanța a respins cererea introductiva, admițând excepția prematurității acțiunii, motivat de faptul ca reclamanta nu a așteptat termenul de soluționare a cererii noastre de 30 de zile, adresându-se pârâților la data de 04.04.2011, acțiunea fiind formulată și depusa pe rolul instanțe la data de 11.04.2011.
Nelegalitatea hotărârii atacate de natura a atrage reformarea acesteia prin prisma prevederilor art. 312 alin. (1), (2), (5), (6) ind. 1 din Codul de procedura civila, prin casarea hotărârii recurate și trimiterea spre rejudecare a cauzei, arătându-se că potrivit Hotărârii nr. 834/14.12.1991 terenurile aflate in patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, se determina, pentru societățile comerciale infinitate prin Hotărâre a Guvernului, de către organele care îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort, iar pentru societățile comerciale infinitate prin decizia organului administrației locale de stat, de către autoritatea publica județeană.
Potrivit art. 8 din aceasta hotărâre, pentru terenurile stabilite in condițiile acestei hotărâri, societățile comerciale vor achita, in continuare, taxele legale, pana la eliberarea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate, iar după aceasta data obligațiile fiscale vor fi cele stabilite in condițiile legii.
Reclamanta arată că a formulat o cerere către Primăria M. Timișoara, solicitând in temeiul aceleiași hotărâri, atribuirea terenului aferent imobilelor descrise mai sus, anexând acestei cereri extrasele de carte funciara a terenurilor. Ulterior a primit un răspuns din partea Primăriei M. Timișoara, in sensul că i s-a solicitat să depună o . documente din care sa reiasă ca la data înființării reclamanta era societate cu capital integral de stat, acte pe care le-a și depus prin adresa cu nr. 73/12.12.2008, moment din care nu a mai primit nici un răspuns din partea pârâtei, situația terenurilor fiind in continuare una incerta.
Se arată de asemenea că este formata prin divizare din S.C. ALCOM S.A., iar in anul 2006 a primit in patrimoniu pe baza de protocol imobilul înscris in CF nr._, devenind astfel proprietara imobilului mai sus, mai puțin a terenului aferent construcției, care și până in prezent se afla in proprietatea statului roman, aceeași fiind si situația terenului aferent imobilului înscris in CF nr._ Timișoara.
Mai mult, s-a conformat întru totul dispozițiilor impuse de către pârâta prin adresa trimisă de către aceasta și anume cea cu nr. D_ din data de 24.06.2008 solicitându-i să recurgă la completarea dosarului cu statutul societății si acte din care sa reiasă ca la data înființării societatea avea capital integral de stat, si anume a depus alăturat adresei cu nr. 73 din data de 12.12.2008, contractul de societate, contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, actul adițional la contractul de vânzare-cumpărare si actul constitutiv al societății - documente din care reiese in mod evident faptul ca reclamanta la data înființării era o societate cu capital integral de stat.
Apreciază că instanța in mod greșit a dispus admiterea excepției prematurității, câtă vreme de la data înregistrării cererii de chemare in judecata au trecut mai mult de 30 de zile fără ca cererea reclamantei să fi fost soluționata in vreun fel, mai mult astfel cum se va putea observa din documentația depusa de către parata la dosarul cauzei, reclamanta a depus toate documentele care i s-au solicitat fără a i se preciza de către pârâta care acte anume nu au fost depuse și de ce nu poate fi soluționata cererea.
Astfel, câtă vreme aceasta instituție a refuzat in mod abuziv a soluționa cererea reclamantei, apreciază ca nu se poate discuta despre o eventuala prematuritate a acțiunii, cu atât mai mult cu cât instanța nu a luat in considerare faptul ca aceasta s-a conformat dispozițiilor pârâtei prin depunerea documentelor anterior arătate.
Totodată apreciază că instanța de fond in mod greșit a dispus admiterea excepției invocate de către pârâtă, sens in care nu a intrat in cercetarea fondului, respingând în probațiune orice alte probe, care in opinia reclamantei ar fi fost utile și pertinente soluționării cauzei.
Astfel, a solicitat instanței încuviințarea probei privind efectuarea unei expertize topografice, pentru identificarea suprafeței totale a terenului aferent complexului comercial, pentru stabilirea in totalitate a suprafeței terenului care face obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Totodată a solicitat aceasta proba, in vederea stabilirii de către expert a construcțiilor existente pe terenul in litigiu si daca acest teren poate fi considerat teren aferent construcțiilor.
Prin urmare, apreciază că aceasta proba era intru totul utilă, sens in care prin efectuarea acestui raport de expertiza se tindea la lămurirea instanței de judecata asupra aspectelor care au condus la introducerea acțiunii dar si la lămuriri cu privire la situația terenului in litigiu, apreciind in consecința ca prima instanța in mod greșit a dispus respingerea acestei probe.
De asemenea, in probațiune, a solicitat si încuviințarea interogatoriului pentru pârâți, prin care dorea ca aceștia să confirme daca reclamanta a solicitat atribuirea in proprietate a terenului in litigiu si care au fost demersurile efectuate in acest sens de către reclamantă.
Cu toate acestea si această proba a fost respinsa de către prima instanța, apreciind ca aceasta nu este utila soluționării cauzei, aspect intru totul eronat, câtă vreme, parații erau obligați a arata in mod exact care au fost demersurile efectuate de către reclamantă.
Apreciază ca in mod greșit prima instanța a respins întreg probatoriul, deși acesta era util in soluționarea prezentului litigiu, sens în care instanța a dispus admiterea excepției prematurității acțiunii, fără a intra in cercetarea fondului, aspect care atrage casarea hotărârii atacate cu consecința trimiterii spre rejudecare a cauzei instanței de fond.
Examinând recursul reclamantei se respinge ca nefondat conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă împotriva sentinței civile nr.232/PI/CA/27.I.2012 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului T., pentru că:
Potrivit dosarului, reclamanta a formulat la pârâții intimați M. Timișoara prin Primar, C. L. al M. Timișoara, primarul M. Timișoara, C. Județean T. și Președintele C. Județean T. o cerere întemeiată pe prevederile HG nr.834/1991, prin care a solicitat să i se elibereze un certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului aferent complexului comercial situat în Timișoara, ., jud. T. conform art.5 din HG nr.834/1991, înscris în CF nr._ Timișoara, nr. topo_/1 și a terenului aferent imobilului înscris în CF nr._, Timișoara, nr. topo_/2, transferat în CF nr._ Timișoara.
Cererea a fost înregistrată la pârâtul C. Județean T. la data de 4.IV.2011, la pârâta Primăria Timișoara la datele de 4.IV.2011 și 8.IV.2011 iar acțiunea a fost înregistrată la Tribunalul T. la data de 11.IV.2011, având ca obiect cererea reclamantei de obligare a pârâților la eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului aferent complexului comercial situat în Timișoara, ., jud. T. conform art.5 din HG nr.834/1991, înscris în CF nr._ Timișoara, nr. topo_/1 și a terenului aferent imobilului înscris în CF nr._, Timișoara, nr. topo_/2, transferat în CF nr._ Timișoara, sub sancțiunea unor daune de interese de 1000 lei/zi de întârziere, dispunerea intabulării certificatului de atestare a dreptului de proprietate în cartea funciară.
Prin acțiune nu s-a atacat nici un act administrativ și nici un refuz de soluționare a vreunei cereri, pentru că la data formulării acesteia nu s-a emis nici un răspuns vătămător pe seama reclamantei și nici nu s-a împlinit termenul legal de soluționare a unei cereri, de 30 de zile, prevăzut de Legea nr.554/2004, motiv pentru care în mod justificat Tribunalul T. a respins acțiunea pe excepția prematurității, pentru că sesizarea valabilă a instanței se verifică funcție de data introducerii acțiunii, motiv pentru care recursul recurentei este nefondat și se respinge.
Curtea reține că acțiunea reclamantei cu îndeplinește nici cerințele legale impuse de Criteriile nr.2665/1992, pentru stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, date în aplicarea prevederilor HG nr. 844/1991, întrucât la dosarul primei instanțe reclamanta nu a depus documentația necesară obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Astfel, capitolul IV din Criteriile nr. 2665/1992,prevăd următoarele:
Art. 14
Documentațiile pe baza cărora urmează să se elibereze certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat trebuie să cuprindă următoarele:
a)planul de încadrare în zonă a societății comerciale cu capital de stat, scara 1:10.000 până la 1:100.000 (anexa nr. 4), întocmit de societatea comercială solicitatoare, pe care se vor evidenția:
- căile principale de comunicații;
- principalele rețele edilitare;
- societățile comerciale sau regiile autonome importante în zonă, vecinii etc;
b)foile de plan întocmite de societatea comercială solicitatoare (anexa nr. 5), cuprinzând suprafața incintei existente rezultată din însumarea suprafețelor pe bază de măsurători topografice;
c)situația privind stabilirea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat (anexa nr. 2);
d)situația privind evaluarea calitativă a terenurilor disponibilizate (anexa nr. 3).
ART. 15
Documentația întocmită se înaintează la C. pentru urbanism și amenajarea teritoriului din cadrul consiliilor județene sau al municipiului București, unde reprezentantul acestuia, împreună cu reprezentantul oficiului de cadastru și publicitate imobiliară județean sau al municipiului București, în prezența comisiilor prevăzute la art. 2, vor verifica și aviza datele înscrise în anexe și planuri.
ART. 16
în urma analizării documentației privind suprafețele de teren aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, care sunt determinate ca necesare obiectului de activitate prevăzut în actul de înființare, documentațiile respective se vor înainta pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, după cum urmează:
a)pentru societățile comerciale cu capital de stat înființate prin hotărâre a Guvernului, la ministerul de resort;
b)pentru societățile comerciale cu capital de stat, înființate prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale, la consiliile județene sau la C. General al M. București, după caz.
Cum acțiunea nu a fost susținută de documentația legală necesară, în mod corect au fost respinse de instanță cererile privind efectuarea expertizei topografice sau interogatoriul pârâților ca lipsite de relevanță juridică, aspecte sub care recursul este de asemenea neîntemeiat.
Curtea mai reține că și răspunsul pârâtului C. Județean T., la cererea reclamantei, din data de 4.IV.2011, confirmă neîndeplinirea documentației conform HG nr.844/1991 de către reclamantă, ceea ce împiedică emiterea certificatului solicitat.
În concluzie, pentru motivele expuse recursul reclamantei se respinge ca nefondat conform art.312 alin. 1 Cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC M. L. Timișoara împotriva sentinței civile nr.232/PI/CA/27.I.2012 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului T..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi. 22.I.2013
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
R. PĂTRURODICA O. D. D.
GREFIER
M. L.
Red.RO - 30.01.2013
Tehnored LM – 31.01.2013
2 expl
Prima instanță – Tribunalul T.
Judecător – F. P.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 303/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1615/2013.... → |
|---|
