Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 574/30/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 2 decembrie 2013
PREȘEDINTE: E. N.
JUDECĂTOR: PROF.UNIV.DR.L. B.
JUDECĂTOR: C. L.
GREFIER: I. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele recurente Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. împotriva sentinței civile nr.3514/2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta intimată S.C C. L. SRL, având ca obiect contestație împotriva actului administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și faptul că s-a solicitat judecarea și în lipsa părților, sens în care o reține spre soluționarea recursurilor.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.3514/2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Timișoara.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice T..
A fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantul ., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Timișoara și Direcția G. a Finanțelor Publice T..
S-a dispus anularea Deciziei de calcul al taxei pentru poluare nr._/736 din 29.07.2011 emisă de AFP pt. Contribuabili Mijlocii T. și anularea parțială a deciziei nr._ emisă de pârâta DGFP T. cu privire la soluția de respingere a contestației împotriva deciziei de restituire nr. 162/17.01.2013 emisă de AFP Timișoara, având ca obiect restituirea sumei de 2532 lei stabilită prin decizia de calcul a taxei de poluare nr._/736 din 29.07.2011.
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara la restituirea către reclamant a sumei de 2532 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante cu dobânda legală prevăzută de OG 92/2003 calculată începând cu data încasării taxei de poluare – 03.08.2011 - și până la restituirea integrală a sumei.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 43,3 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri pârâtele recurente Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. au declarat recurs.
În cererea de recurs formulată de pârâta recurentă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara se susține, pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive a acestei pârâte, în cauză are calitate procesuală pasivă Administrația Fondului pentru Mediu București, întrucât aceasta a încasat taxa percepută, având-o în gestiune.
Totodată, în recursul declarat de către pârâta recurentă Administrația Județeană a Finanțelor Publice T., se susține, pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive a acestei pârâte, întrucât petentul a solicitat restituirea taxei de poluare achitată la Trezoreria Municipiului Timișoara, astfel încât în cauză poate sta doar această instituție, singura care trebuia chemată în judecată și menținută în litigiu ca pârâtă.
De asemenea, recurenta solicită respingerea cererii privind plata dobânzilor, sentința fiind nelegală, deoarece instanța de fond a dispus în mod netemeinic și nelegal ca dobânda legală să se calculeze de la data plății până la restituirea efectivă, în condițiile în care nu există nici un temei de drept care să dea dreptul reclamantului-intimat la acordarea de dobânzi de la momentul plății.
Totodată, recurenta invocă nevalorificarea dispozițiilor art. 274 ( alin. 3) Cod procedură civilă, solicitând micșorarea cheltuielilor avocațiale.
Pe fondul cauzei, că acțiunea a fost admisă nelegal, dat fiind că la data de 13.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr. 9/2012 din 06.01.2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, instanța ignorând aplicarea în cauză a Legii nr. 9/2012, care elimină discriminările vechii legislații, cât și dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012, potrivit cu care se impunea a se realiza o compensare legală, între suma achitată în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și cea datorată în baza Legii nr. 9/2012, cu restituirea eventualelor diferențe nedatorate dintre taxa de poluare și taxa pe emisii poluante.
În cauză, nu s-a depus întâmpinare.
Verificând recursurile astfel declarate, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii, din perspectiva dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, 304 ind. 1 Cod procedură civilă, în cauză nefiind incidente temeiurile de casare/modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și nici alte temeiuri în sensul art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge recursurile, în baza art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă.
Astfel, cu privire la modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei recurente în cauză, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara, instanța, în mod legitim, a respins această excepție, întrucât pârâta este cea care a perceput taxa în litigiu, iar împrejurarea că această taxă este gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu București, intrând în conturile sale, nu conduce la pierderea calității procesuale pasive a pârâtei, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara, ci conferă acestei pârâte posibilitatea de a formula o cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu București, în condițiile art. 60 și urm. Cod procedură civilă.
Raționamentul se bazează pe existența unui raport juridic direct între reclamantă și pârâtă, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara.
Astfel, cu privire la modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei recurente Administrația Județeană a Finanțelor Publice T., instanța, în mod legitim, a respins această excepție, pe considerentul că, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății. În speță, reclamanta a solicitat anularea a deciziei, prin care s-a soluționat de către pârâtă contestația formulată de . privind restituirea taxei de poluare. Având în vedere că pârâta a emis actul contestat, în atare situație, pârâta justifică legitimare procesuală pasivă în cauză.
Totodată, în ceea ce privește acordarea dobânzilor legale, se reține faptul că, prin hotărârea din 18.04.2013, dată de CJUE în cauza C-565/11, I., s-a statuat în sensul că „dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, (precum cel instituit prin art. 124 C. pr. fiscală – n.n.), care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”. Aplicând cu prioritate dispozițiile din legislația Uniunii Europene, astfel interpretate de CJUE cu forță obligatorie pentru judecătorul național, se constată necesar a fi înlăturate prevederile din dreptul național, anume, art. 124 alin. 1 C. pr. fiscală, care permit acordarea dobânzilor doar după expirarea unui termen de 45 de zile de la înregistrarea la organul fiscal a cererii de restituire, urmând a fi recunoscut dreptul reclamantului de a beneficia de dobânzi aferente sumei achitate cu titlu de taxă pe poluare de la data plății acesteia.
Cât privește cheltuielile de judecată, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, luând în considerare criterii precum: valoarea obiectului litigiului, munca prestată de avocat efectiv în cauză cu exponent în durata procedurii și problemele de drept ridicate de pârâtă, pe calea întâmpinării și a excepțiilor procedurale invocate, poziția pârâtei, în raport cu acțiunea reclamantului pe parcursul litigiului – criterii menite a configura culpa procesuală, care stă la baza aplicării dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
Cât privește dispozițiile Legii nr. 9/2012, Curtea observă că Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a abrogat Ordonanța de urgență nr. 50/2008, iar conform art. 12 alin. (1) din noul act normativ „în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România”.
Curtea constată că norma în discuție tinde la înlocuirea retroactivă a reglementării taxei de poluare cu cea cuprinsă în norma legală, prin ajustarea vechii taxe de poluare la nivelul noii taxe, în vigoare din luna ianuarie 2012, aspect care face ca, în anumite cazuri, dreptul contribuabilului la restituirea integrală a taxei, percepute în baza unui act normativ neconform cu dreptul Uniunii Europene, să fie limitat, ceea ce echivalează cu nesocotirea efectelor hotărârii interpretative a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra României.
Sub acest aspect recurenta este în eroare, atunci când afirmă că hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a referit la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, iar nu la Legea nr. 9/2012, căci Curtea s-a referit, potrivit limitelor sale de competență, la interpretarea art. 110 din TFUE, iar nu la interpretarea legii interne românești.
Judecătorul național este cel abilitat să verifice conformitatea legilor interne cu art. 110 din TFUE, astfel cum acesta este interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, interpretare obligatorie pentru toate Statele membre.
Pe de altă parte, instanța de recurs constată că, deși Legea nr. 9/2012 și-a propus să înlăture efectele discriminatorii indirecte produse de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 -, prin aceea că taxa prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu era impusă și vehiculelor similare, puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării/reînmatriculării lor -, extinzând obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante și în cazul autovehiculelor înstrăinate pe piața națională, tocmai această normă cuprinsă în Legea nr. 9/2012,a făcut obiectul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, fiind suspendată de la aplicare, la data soluționării litigiului.
Pe cale de consecință, efectele discriminatorii indirecte menționate, continuă să fie prezente, inclusiv în cazul de speță, astfel că judecătorul fondului în mod corect a reținut incompatibilitatea dintre legea internă în vigoare și dispozițiile art. 110 din TFUE, căci nu există nicio diferență, sub aspectul efectelor discriminatorii indirecte analizate, între Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și normele cuprinse în Legea nr. 9/2012, în vigoare la momentul soluționării prezentei cauze, aspect sub care Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012 de suspendare a unor norme din cuprinsul Legii nr. 9/2012, evident că produce efecte juridice, independent de caracterul temporar al suspendării (01.01.2013), statul neavând nici o legitimitate în a ignora hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, în continuare.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Resping recursurile declarate de pârâtele recurente Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. împotriva sentinței civile nr.3514/2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta intimată S.C C. L. SRL.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
E. N. Prof. univ. Dr. L. B. C. L.
GREFIER,
I. B.
Red.E.N/23.01.2014
Tehnored. I.B. 2 ex./23.01.2014
Primă instanță: S.L.– Tribunalul T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 28/2013.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 4563/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
