Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 05/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 05/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 9311/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ -12.04.2013
DECIZIA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 05.11.2013
PREȘEDINTE: D. D.
JUDECĂTOR: R. P.
JUDECĂTOR: R. O.
GREFIER: M. S.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta . Nicoletta & C. S. în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, împotriva sentinței civile nr. 704/12.02.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat G. M. în reprezentarea reclamantei recurente, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantei recurente depune copie împuternicire avocațială, dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 19,5 lei, timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și note de ședință la care a anexat decizia de soluționare a contestației.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului și casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă, fără a proceda la soluționarea argumentelor de fond, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul A. la data de 13.12.2012, reclamanta . Nicoletta & C S. a cerut în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, anularea Deciziei de rambursare a taxei pe valoarea adăugată nr. 7205/04.05.2012 prin care a fost respinsă la rambursare suma de 148.908,67 lei reprezentând TVA și obligarea pârâtei la rambursarea acestei sume.
Prin sentința civilă nr. 704/12.02.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta . Nicoletta & C S. în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București pentru anulare act administrativ fiscal.
Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția invocată de pârâtă a fost găsită fondată.
Prin acțiunea în contencios administrativ reclamanta a solicitat direct instanței anularea deciziei nr.7205/04.05.2012 emisă de prin care a fost respinsă la rambursare suma de 148.908,67 lei reprezentând TVA fără ca în prealabil să fi adresat pârâtei o contestație potrivit dispozițiilor art.205 și urm din Codul de procedură fiscală.
Este adevărat că reclamanta a depus la dosar copia unei contestații dar nu rezultă nici data la care a fost depusă sau trimisă la organul fiscal și nici nu poartă ștampila registraturii pârâtei pentru a se concluziona că reclamanta s-a conformat dispozițiilor art.205 din Codul de procedură fiscală.
Tribunalul a constatat că art. 205-218 din Codul de procedură fiscală instituie o procedură administrativă specială care, fără a fi o procedură administrativ jurisdicțională derogă de la normele de drept comun privind procedura prealabilă, cuprinse în art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Din prevederile art. 218 alin.(2), din Codul de procedură fiscală conform cărora „Deciziile emise în soluționarea contestației pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă” rezultă că instanța nu poate fi sesizată în vederea exercitării controlului de legalitate asupra substanței măsurilor dispuse decât după finalizarea procedurii administrative prin emiterea unei decizii care să analizeze fondul raportului juridic fiscal.
Or raportat la dispozițiile art.218 alin.2 din Codul de procedură fiscală obiectul acțiunii în contencios administrativ și fiscal îl reprezintă decizia pronunțată în soluționarea contestației formulate împotriva actului administrativ fiscal și nu în mod direct actul administrativ fiscal, respectiv procesul verbal de control, motiv pentru care acțiunea reclamantei care a atacat direct la instanța de contencios actul a fost găsită inadmisibilă.
Stabilirea unor condiții pentru introducerea acțiunilor în justiție nu poate constitui o încălcarea a dreptului de liber acces la justiție, art. 52 alin. (2) din Constituția României prevăzând că prin lege organică se stabilesc condițiile și limitele exercitării dreptului la acțiune al persoanei vătămate de o autoritate publică.
Ca atare față de considerentele de fapt și de drept expuse tribunalul a constatat că reclamanta trebuia să formuleze contestație împotriva deciziei de soluționare a cererii sale conform art.205 din Codul de procedură fiscală în condițiile în care în cuprinsul deciziei se menționează în mod expres cale de urmat și posibilitatea de a contesta decizie la organul competent potrivit art.209 alin.1 din Codul de procedură fiscală, or, ignorând aceste dispoziții legale, acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.
În cauză a declarat recurs reclamanta . Nicoletta & C. S., solicitând respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivare recurenta arată că prima instanța nu a procedat la soluționarea argumentelor de fond împotriva actului administrativ contestat si a respins ca inadmisibila acțiunea reclamantei împotriva Deciziei de rambursare a taxei pe valoarea adăugata nr. 7205/4.05.2012 pentru suma de 148.908,67 lei reprezentând TVA,
In motivarea soluției date instanța de fond a reținut ca "raportat la dispozițiile art. 218 alin.2 din Codul de procedura fiscala, obiectul acțiunii in contencios administrative si fiscal îl reprezintă decizia pronunțata in soluționarea contestației formulate împotriva actului administrativ fiscal si nu in mod direct actul administrativ fiscal, respectiv procesul verbal de control, motiv pentru care acțiunea reclamantei care a atacat direct la instanța de contencios actul este inadmisibila. Instanța de fond a mai reținut ca reclamanta a depus la dosar copia unei contestații dar nu rezulta nici data la care a fost depusa sau trimisa la organul fiscal si nici nu poarta stampila registraturii paratei pentru a se concluziona ca reclamanta s-a conformat dispozițiilor art. 205 din Codul de procedura fiscala.
Recurenta arată că susținerile pârâtei sunt nefondate din următoarele motive:
Reclamanta recurenta a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 7205/4.05.2012 iar pârâta a semnat de primire in data de 22 iunie 2012 aplicând stampila D.G.F.P. - M.B. Registratura G. pe confirmarea de primire, anexata in probațiune la dosarul cauzei.
Confirmarea de primire a fort returnata reclamantei in data de 25.06.2012 conform ștampilei poștei din A..
Urmare faptul ca pârâta nu a soluționat contestația in termenul legal, reclamata trimite pârâtei in data de 15.10.2012 o adresa prin care solicita soluționarea contestației.
Pârâta nu a dat curs acestei cereri astfel ca in data de 13 decembrie 2012 reclamanta recurenta formulează cerere de chemare in judecata a pârâtei.
Pe de alta parte în întâmpinarea depusa la dosar pârâta nu neagă faptul ca a semnat de primire in data de 22 iunie 2012 pe confirmarea de primire a plicului expediat de C..av. asociate M. si N. G., prin urmare nu poate susține ca nu a primit contestația formulata de reclamanta împotriva Deciziei nr. 7205/4.05.2012
Potrivit dispozițiilor art. 206 alin.(3) di art. 207 alin.(3) din OG nr. 92/2003, contestația se depune la organul fiscal al cărui act administrativ este atacat si in cazul in care contestația este depusa la un organ fiscal necompetent, aceasta va fi înaintata, in termen de 5 zile de la data primirii, organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
In întâmpinarea formulata parata susține ca reclamanta nu a epuizat procedura administrativa prealabila, întrucât singurul act administrativ care poate fi atacat la instanța de contencios administrativ, conform prevederilor art. 218 alin.(2) din OG nr. 92/2003 este decizia de soluționare, or, fără aceasta decizie de soluționare acțiunea reclamantei este inadmisibila.
Instanța de fond a admis excepția invocata de parata in mod nejustificat, deoarece recurenta a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzuta de art. 7 din Legea nr. 554/2004 iar contestația nu a fost soluționata de parata in termenul de 45 de zile prevăzut de OG nr. 92/2003.
Conform art. 8 alin.1 teza II din Legea nr. 554/2004 "se poate adresa instanței de contencios administrativ si cel care se considera vătămat . sau, recunoscut de lege, prin nesoluționarea in termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii. Faptul ca prin art. 218 alin.(2) din OG nr. 92/2003 se oferă posibilitatea de atacare a deciziei privind soluționarea contestației nu poate fi interpretat in sensul ca nesoluționarea in termen a contestației înlătura dreptul contribuabilului de a se adresa instanței de contencios administrativ. Dimpotrivă soluția contrara este prevăzuta in mod expres de art. 205 alin. 1 din OG nr.92/2003 potrivit căruia " contestația este o cale administrativa de atac si nu înlătura dreptul la acțiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, in condițiile legii".
Coroborat cu art. 8 alin.1 teza II din Legea nr. 554/2004, acest text legal justifica pe deplin posibilitatea de a solicita instanței de judecata anularea actului vătămător, după expirarea termenul prevăzut pentru soluționarea contestației, in caz contrar accesul la justiție fiind lăsat la dispoziția organului fiscal, soluție in mod cert inacceptabila.
Recurenta menționează că nici până la data formulării prezentei cereri de recurs, pârâta intimata nu a emis decizia de soluționare a contestației împotriva actului administrativ ce face obiectul cauzei.
Lipsa deciziei de soluționare a contestației nu înseamnă ca reclamanta recurenta nu a epuizat procedura administrativa prealabila si ca singurul act care poate fi atacat la instanța de contencios administrativ este numai aceasta decizie.
Întrucât reclamanta a parcurs procedura prealabila, lipsa unui răspuns la aceasta fiind exclusiv imputabil paratei intimate, instanța de judecata nu are doar posibilitatea, ci chiar obligația de a proceda la soluționarea argumentelor de fond împotriva actului administrativ contestat.
F. de motivele de mai sus solicită instanței să admită recursul, să respingă ca nefondata excepția inadmisibilității acțiunii si in consecință să caseze sentința recurată și să trimită cauza spre rejudecare instanței de fond.
In drept invocă prevederile art. 20 alin.(3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct.8 si 9 c.pr.civ. art. 304 ind.1 C.pr.civ.
Examinând recursul formulat, prin raportare la motivele invocate, precum și sub toate aspectele, conform art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Curtea reține că prin acțiunea promovată în fața instanței de contencios administrativ reclamanta a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea deciziei nr. 7205/04.05.2012 prin care i-a fost respinsă la rambursare suma de 148.908,67 lei reprezentând TVA.
Prima instanță a reținut că reclamanta nu s-a adresat în prealabil pârâtei cu o contestație potrivit dispozițiilor art. 205 și următoarele din Codul de procedură fiscală. Totodată instanța de fond a reținut în considerentele sentinței că reclamanta a depus la dosar copia unei contestații însă s-a constatat că nu rezultă data la care a fost trimisă la organul fiscal și nici nu poartă ștampila registraturii pârâtei.
În temeiul art. 218 alin. 2 Cod procedură fiscală, prima instanță a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei.
Curtea reține că în fața instanței de recurs reclamanta a depus la dosarul cauzei dovada transmiterii către pârâtă a contestației împotriva deciziei nr. 7205/04.05.2012 (fila 7 dosar recurs).
Mai mult, Curtea constată că reclamanta a depus în fața instanței de recurs decizia nr. 185/23.04.2013 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița prin care s-a soluționat contestația depusă de către reclamantă împotriva deciziei de rambursare a taxei pe valoarea adăugată nr. 7205/04.05.2012.
Prin urmare, Curtea constată că reclamanta a făcut dovada contestării în procedură prealabilă administrativă a deciziei de rambursare a TVA nr. 7205/04.05.2012, astfel că în mod eronat prima instanță a respins acțiunea ca fiind inadmisibilă.
Față de considerentele anterior expuse, Curtea va admite recursul formulat, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre soluționare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul formulat de reclamanta . Nicoletta & C. S. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, împotriva sentinței civile nr. 704/12.02.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. D. R. P. R. O.
GREFIER
M. S.
Red. DD/22.11.2013
Tehnored.MS/27.11.2013
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul A. - judecător I. D.
| ← Refuz acordare drepturi protecţie sociala. Decizia nr.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3662/2013.... → |
|---|
