Refuz acordare drepturi protecţie sociala. Decizia nr. 1830/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1830/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 1893/115/2011*
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARA Operator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1830
Ședința publică din 2 aprilie 2013
P.:R. O.
JUDECĂTOR:D. D.
JUDECATOR:R. P.
GREFIER:M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul Bănuș I. împotriva sentinței civile nr.1085/26.09.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul C. L. al Municipiului Reșița – Direcția de Asistență Socială, având ca obiect refuz acordare drepturi protecție socială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent Bănuș I., lipsă fiind pârâtul intimat C. L. al Municipiului Reșița – Direcția de Asistență Socială.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței au fost depuse la dosar la data de 12.03.2013 de către reclamantul recurent precizări și un set de înscrisuri în susținerea recursului, care au fost comunicate cu pârâtul intimat la data de 13.03.2013.
Tot prin registratura instanței au fost depuse la dosar la data de 27.03.2013 adeverința nr.610/26.03.2013 emisă de .-S. din care rezultă că numitul Bănuș I. nu figurează cu domiciliu stabil pe raza comunei Goruia, . nr.8/25.03.2013 privind achitarea utilităților emisă de Asociația nr.147 Reșița, un tabel cu situația privind costul utilităților pe luna februarie 2013 al Asociației de proprietari nr.147 din Reșița, . . și copia contractului de vânzare-cumpărare încheiat de R.A. Prescom C.-S. – OJCVL Reșița și reclamantul Bănuș I. la data de 23.10.1991.
Reclamantul recurent depune la dosar copia biletului de ieșire din spital emis de Spitalul Județean de Urgență Reșița la data de 29.03.2013.
Reclamantul recurent prezintă instanței Cartea de Identitate . nr._ eliberat de SPCLEP Reșița la data de 18.04.2007, având CNP_.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris la dosar.
După închiderea dezbaterilor dar înainte de ridicarea ședinței se prezintă pentru pârâtul intimat C. L. al Municipiului Reșița – Direcția de Asistență Socială consilier juridic S. A. care pune concluzii de respingere a recursului formulat în cauză.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului C.-S. sub nr._ la data de 17.06.2011, reclamantul Bănuș I., în contradictoriu cu pârâtul C. L. al municipiului Reșița – Serviciul Public, Direcția de Asistență Socială, a contestat Dispoziția nr. 1250/06.12.2010, emisă de pârât, solicitând instanței să anuleze dispoziția criticată și obligarea pârâului să-i atribuie acestuia drepturile bănești cuvenite; de asemenea, a solicitat ca pârâtul să fie obligată să-i acorde în continuare indemnizația lunară cuvenită, în calitate de persoană încadrată în grad grav de handicap, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că este o persoană încadrată în grad grav de handicap, iar prin decizia criticată, pârâta, în mod nelegal, a dispus încetarea plății indemnizației, pe motiv că nu locuiește efectiv la domiciliul menționat în actul de identitate.
Prin sentința civilă nr.231/15.02.2012 pronunțată în dosar nr._, Tribunalul C.-S. a respins acțiunea formulată de reclamantul Bănuș I., în contradictoriu cu pârâtul C. L. al municipiului Reșița – Serviciul Public, Direcția de Asistență Socială.
Împotriva sentinței civile nr. 231/15.02.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul C.-S. a formulat recurs reclamantul Bănuș I. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Prin decizia civilă nr.1959/24.07.2012 pronunțată în dosar nr._, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul formulat de reclamantul Bănuș I. în contradictoriu cu pârâtul C. L. al Municipiului Reșița – Direcția de Asistență Socială împotriva sentinței civile nr. 231/15.02.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului C.-S. sub nr._ la data de 30.07.2012.
Prin sentința civilă nr.1085/26.09.2012 pronunțată în dosar nr._, Tribunalul C.-S., în rejudecare, după casare, a respins acțiunea formulată de reclamantul Bănuș I., în contradictoriu cu pârâtul C. L. al municipiului Reșița – Serviciul Public, Direcția de Asistență Socială.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul C.-S. a reținut că potrivit Deciziei nr. 1250 din 06.12.2010, pârâtul a dispus, începând cu data de 01.01.2011, încetarea acordării indemnizației lunare pentru reclamant, în calitate de persoană încadrată în grad grav de handicap, cu deficiențe funcționale, pe motiv că acesta „locuiește în localitatea G., jud. C.-S.” ( art. 1).
Tribunalul a observat că, potrivit Ordinului nr. 380 din 7 decembrie 2002, privind aprobarea modalității de plată a indemnizației cuvenite părinților sau reprezentanților legali ai copilului cu handicap grav, precum și adultului cu handicap grav sau reprezentantului legal, plata indemnizației lunare a persoanelor la care face referire Ordinul se face de către primăriile în a căror rază teritorială acestea își au domiciliul sau reședința.
De asemenea, mai observă – art. 4 alin. 1 din Ordin – că printre documentele în temeiul cărora se face plata indemnizației, se numără și „ancheta socială” efectuată de o comisie desemnată de primar...” ( art. 4, lit. d), iar art. 7 alin. 2 din Ordin stipulează că ”În cazul în care situația juridică a persoanei cu handicap se schimbă, aceasta sau reprezentanții săi legali au obligația să anunțe autoritățile administrației publice locale în vederea sistării plății indemnizației.”.
Tribunalul a reținut, potrivit Referatelor nr._/30.09.2010 și_/17.11.2010, încheiate de Biroul de asistență socială - filele 77-78 dosar, că reclamantul nu a fost găsit la domiciliu. Mai mult, a reieșit că acesta împreună cu reprezentantul său legal, Bănuș M. locuia în cea mai mare parte a anului „într-o altă localitate din județul C.-S.”.
Tribunalul a mai reținut din Referatul nr._/03.12.2010 – fila 73 dosar - că în urma diligențelor depuse de pârâtă cu privire la domiciliul sau reședința reclamantului a rezultat că acesta locuiește împreună cu reprezentantul său legal în . C.-S..
Or, în atare situație, potrivit Ordinului în discuție, plata urmează a se efectua de către primăria în a cărei rază teritorială are domiciliul sau reședința reclamantul, respectiv localitatea G..
Nu se contestă afecțiunile grave de care suferă reclamantul, precum și repetatele internări ale acestuia, dar, în același timp, nu poate prezenta relevanță juridică cu privire la domiciliul acestuia împrejurarea că sunt achitate cheltuielile de întreținere de la domiciliul menționat în buletinul de identitate.
Ca urmare, față de considerentele în fapt și în drept mai sus enunțate, Tribunalul, în baza art. 18 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ, a respins acțiunea reclamantului.
Împotriva sentinței civile nr. 1085/26.09.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, a formulat recurs reclamantul Bănuș I., solicitând admiterea recursului, anularea sentinței atacate și admiterea plângerii sale introductive.
În motivare arată că după casarea cu trimitere spre rejudecare a solicitat anularea dispoziției nr.1250/ 2010 emisă de C. local al Municipiului Resita - Direcția asistentă socială, etc., prin care i s-a respins acțiunea sa.
Astfel, reclamantul arată că Comisia de verificare a stării sale de la domiciliu a pretins că a stabilit că nu se află la domiciliul din Reșița. Or, o atare stare nu poate fi determinată fizic, de vreme ce aceleași instanțe ale statului de drept confirmă că in aceeași perioadă e se afla spitalizat, fără să determine anume momentul verificării, cu atât mai mult cu cât, când zilnic ești asaltat la ușă de hoți numai un iresponsabil deschide ușa.
Comisia menționată a dispus încetarea calității de persoana încadrata in grad grav de handicap, cu deficiente funcționale pe motiv că locuiește in ... Gîrliste. ( alin 8, pag 2). Or, prin contradicție, în alin. final din aceeași pag 2, aceeași instanță afirma contradictoriu că "nu se contestă afecțiunile grave de care suferă reclamantul, precum si repetatele internări ale acestuia, desigur in spital si nu într-un . G. (alin. final pag.2).
In atari condiții este de drept si de bun simț că nu i se poate anula ajutorul social sub motive superflue ca nu se afla la domiciliu de vreme ce nu a fost anunțat în ziua si ora când urma să fie vizitat și nu a fost vizitat la domiciliu ci la șeful de . s-a reținut că deseori este spitalizat.
In atari condiții, reclamantul solicită admiterea recursului.
Prin precizările depuse la dosar la data de 12.03.2013, reclamantul recurent solicită instanței să se rețină superficialitatea și reaua-credință a argumentelor pârâtei, arătând că la bolile de gravitate extremă de care suferă reclamantul, acesta nu se putea deplasa de la locuința de oraș, unde are tot confortul, situată la 500 m de spital, în locuința de la țară (fără WC, fără încălzire proprie, veche de peste 150 de ani și nelocuintă din anul 1950, situată la distanța de 60 de km de oraș.
În realitate, chiar dacă s-au făcut verificări la domiciliul său din Reșița, nu există nici o notificare în acest sens. Ori, o atare notificare putea să-i fie făcută prin orice modalitate, dacă se voia acest interes.
În schimbul unei atare probe din parte pârâtului, din auzite, asemenea referate se fac din biroul instituției pârâte, mai ales că în perioada respectivă comisiile pârâtei aveau de verificat mii de cazuri.
Reclamantul arată că pretinsa sa deplasare spre domiciliere în altă localitate, respectiv G., nu este deloc probantă,căci afirmația casierului de ., acesta neavând de unde să știe când se deplasează reclamantul la spital.
Referitor la argumentul că „… nu prezintă relevanță juridică … împrejurarea că sunt achitate cheltuielile de întreținere de la domiciliul menționat în buletinul de identitate …”, așa cum rezultă din sentința atacată, reclamantul arată că o atare susținere este greu de primit de justiția actuală, întrucât am fi în ierarhia probelor, în situația de a aprecia că declarația casierului (proba testimonială) este mai puternică decât actele emise de același casier, din care rezultă că reclamantul este contributor al domiciliului din Reșița.
Reclamantul recurent face precizarea că, stând mai mult prin spitale și spații de tratamente pentru boală, chiar casierul i-a acceptat ca în anumite perioade să nu le achite, întrucât nu beneficiază de serviciile complete ale blocului. O atare convenire se practică în cadrul asociațiilor de locatari din Reșița.
Pentru aceste motive, reclamantul recurent solicită admiterea recursului său ca fiind legal.
Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâtul Serviciul Public „Direcția de Asistență Socială” din cadrul Consiliului L. al Municipiului Reșița solicită respingerea recursului formulat de reclamant și menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică.
În considerente se arată că, în fapt, prin acțiunea introductivă promovată în dosarul cu numărul_, reclamantul Bănuș I. a solicitat anularea Dispoziției nr. 1250/06.12.2010 emisă de Serviciul Public Direcția de Asistență Socială din cadrul Consiliului L. al Municipiului Reșița, prin care s-a dispus încetarea, începând cu data de 01.01.2011 a acordării indemnizației lunare pentru domnul Bănuș I., persoană încadrată în gradul de handicap, cu deficiență funcțională gravă, prin reprezentantul său legal, doamna Bănuș M..
Prin Decizia civilă nr.231/15.02.2012, Tribunalul C.-S. a respins acțiunea formulată de reclamantul Bănuș I..
Împotriva aceste decizii civile, reclamantul a formulat recurs iar instanța de recurs a admis recursul, a casat decizia Tribunalului C.-S. și a trimis dosarul spre rejudecare, la instanța de fond.
În rejudecare, instanța de fond, prin Sentința civilă nr.1085/26.09.2012 a respins acțiunea reclamantului, reținând în mod corect starea de fapt și de drept, pronunțând astfel o hotărâre temeinică și legală.
Prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat anularea Dispoziției nr. 1250/06.12.2010 emisă de Serviciul Public Direcția de Asistență Socială, prin care s-a dispus încetarea acordării indemnizației lunare de handicap. Această indemnizația lunară este acordată persoanelor încadrate în gradul grav de handicap în condițiile prevăzute de art.42 alin.4 și art.43 din Legea nr.448/2006 privind protecția si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevede următoarele:
Art. 42 alin.4 - "Părinții sau reprezentanții legali ai copilului cu handicap grav, adulții cu handicap grav ori reprezentanții legali ai acestora, cu excepția celor cu handicap vizual grav, pot opta între asistent personal și primirea unei indemnizații lunare”.
Art. 43:
(1)Indemnizația lunară prevăzută la art. 42 alin. (4) este în cuantum egal cu salariul net al asistentului social debutant cu studii medii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi;
(2) Plata indemnizației lunare se asigură de primăriile în a căror rază teritorială își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap grav.
De asemenea, Ordinul Ministerului Administrației Publice nr. 380/2002 privind aprobarea modalității de plata a indemnizației cuvenite părinților sau reprezentanților legali ai copilului cu handicap grav, precum si adultului cu handicap grav sau reprezentantului său legal prevede în mod expres faptul că plata indemnizației lunare cuvenite persoanelor menționate la art. 1 se face de către primăriile în a căror raza teritorială acestea își au domiciliul sau reședința, din bugetele locale. De asemenea, din prevederile acestui act normative rezultă că plata indemnizației se va face pe baza dosarului care va cuprinde următoarele documente:
a)cerere de acordare a indemnizației;
b)certificatul de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap care necesita protecție specială, emis de comisiile pentru protecția copilului sau, după caz, de comisiile de expertiza medicală a persoanelor cu handicap pentru adulți (copie);
c)copie de pe buletinul de identitate/cartea de identitate sau de pe certificatul de naștere;
d) ancheta socială, efectuată de o comisie desemnată de primar, din care sa facă parte cel puțin un asistent social și un referent din cadrul direcției de protecție specială a persoanelor cu handicap a primăriei în a cărei raza teritorială își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap grav.
Documentele menționate la alin. (1) se depun spre verificare la direcția de specialitate din cadrul primăriilor, care în urma analizării dosarului va propune primarului plata sumelor respective.
Art. 7.alin.2 și 3 din Ordinul Ministerului Administrației Publice nr. 380/2002 prevede expres faptul că "In cazul în care situația juridică a persoanei cu handicap se schimba, aceasta sau reprezentanții săi legali au obligația sa anunțe autoritățile administrației publice locale în vederea sistării plății indemnizației. Nerespectarea obligației prevăzute la alin. (2) sau a prevederilor art. 6 atrage răspunderea juridică a acestora, în condițiile legii."
La art.5 din Ordinul Ministerului Administrației Publice nr. 380/2002 privind aprobarea modalității de plata a indemnizației cuvenite părinților sau reprezentanților legali ai copilului cu handicap grav, precum si adultului cu handicap grav sau reprezentantului său legal se prevede în mod expres faptul că sumele necesare pentru plata indemnizației se suportă din bugetele locale, în condițiile legii.
Așa cum rezultă din prevederile acestor acte normative, plata indemnizației lunare pentru persoanele încadrate în gradul grav de handicap se asigură de primării din bugetele locale.
Prin urmare, indemnizația lunară pentru persoanele încadrate în gradul grav de handicap este un drept ce se acordă persoanelor încadrate în gradul grav de handicap, în condițiile prevăzute de o lege specială - Legea nr.448/2006 privind protecția si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare și actele normative care reglementează cadrul legal în această materie a protecției persoanelor încadrate în grad de handicap.
Ori din întregul material probator depus la instanța de fond, respectiv, din anchetele sociale efectuate cu ocazia verificărilor în teren, referatele întocmite de Serviciul Public Direcția de Asistentă Socială ca urmare a anchetelor sociale efectuate, din adresa Asociației de proprietari nr.147 din Reșița, din tabelele cu cheltuielile locatarilor la întreținere pentru blocul 1 . ., unde a locuit reclamantul, din cartea de imobil a acestuia, rezultă faptul că reclamantul nu a mai locuit la adresa din Reșița, de pe . . localitatea G. si nici nu a anunțat Serviciul Public "Direcția de Asistentă Socială" de această schimbare juridică a acestuia astei cum prevede art.7 alin.2 din Ordinul Ministerului Administrației Publice nr. 380/2002.
Recurentul își motivează recursul, criticând sentința civilă recurată pe faptul că, "Comisia a dispus încetarea calității de persoană încadrată în gradul grav de handicap, cu deficiențe funcționale pe motiv că locuiește în G.". Ori, prin Dispoziția nr. 1250/06.12.2010 emisă de Serviciul Public Direcția de Asistență Socială din cadrul Consiliului L. al Municipiului Reșița, s-a dispus încetarea, începând cu data de 01.01.2011 a acordării indemnizației lunare pentru domnul Bănuș I. și nicidecum încetarea calității de persoană încadrată în grad de handicap, iar instanța de fond prin Sentința civilă nr. 1085/26.09.2012, analizând întregul material probator și în conformitate cu legislația în vigoare în materia protecției persoanelor cu handicap, respectiv, art.42 alin.4 și art.43 din Legea nr.448/2006 privind protecția si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art.4 alin. 1 lit.d și art. 7.alin.2 și 3 din Ordinul Ministerului Administrației Publice nr. 380/2002 privind aprobarea modalității de plata a indemnizației cuvenite părinților sau reprezentanților legali ai copilului cu handicap grav, precum si adultului cu handicap grav sau reprezentantului său legal, în mod corect a reținut starea de fapt și de drept pronunțând astfel Sentința civilă nr. 1085/26.09.2012, o hotărâre temeinică și legală.
Față de cele mai sus menționate, pârâtul intimat solicită respingerea recursului declarat de recurentul Bănuș I. împotriva Sentinței civile nr. 1085/26.09.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile recurate.
In drept, invocă art.115-118 Cod procedură civilă, Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.448/2006 privind protecția si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Ordinul Ministerului Administrației Publice nr. 380/2002 privind aprobarea modalității de plata a indemnizației cuvenite părinților sau reprezentanților legali ai copilului cu handicap grav, precum si adultului cu handicap grav sau reprezentantului său legal și Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare - art.7.
Examinând recursul formulat, prin raportare la motivele invocate precum și sub toate aspectele conform art.3041 C.pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Prin Dispoziția nr.1250/06.12.2010 emisă de Direcția de Asistență Socială din cadrul Consiliului L. Reșița s-a dispus ca începând cu data de 01.01.2011 să înceteze acordarea îndemnizației lunare pentru reclamant, persoană încadrată în gradul grav de handicap, cu deficiență funcțională gravă, întrucât titularul indemnizației locuiește în localitatea Gîrliște, județul C.-S..
Această dispoziție a fost emisă în temeiul prevederilor Legii nr.448/2006, HG nr.268/2007 și Ordinului Ministerului Administrației Publice nr.380/2002.
Pârâta a dispus această măsură bazându-se pe informațiile pe care le deține în sensul că reclamantul locuiește în mod permanent în .-S., context în care s-ar impune să primească indemnizația lunară de la primăria acestei comune și să primească reședința în această localitate.
Prima instanță și-a întemeiat soluția de respingere a acțiunii pe constatările reținute în referatul_/03.12.2010 întocmit de Serviciul Public - Direcția de Asistență Socială din care a rezultat că reclamantul locuiește împreună cu reprezentantul său legal în ., s-a avut în vedere referatele nr._/30.09.2010 și nr._/17.11.2010 încheiate de Biroul de Asistență Socială în cuprinsul cărora s-a reținut că reclamantul nu a fost găsit la domiciliul său din Reșița și că ar sta aproape tot anul într-o comună din C.-S. (filele 76 – 78 dosar fond). S-a reținut de pârâtă, în urma anchetelor sociale efectuate la domiciliul reclamantului în perioada august 2010 – noiembrie 2010 că pe tabelul de cheltuieli al Asociației de proprietari nr.147 apare la adresa reclamantului doar o singură persoană și din discuția cu vecinii rezultă că acesta ar locui o perioadă îndelungată într-o altă localitate.
În conformitate cu Ordinul nr.380/2002, plata indemnizației lunare a persoanelor la care face referire acest ordin se face de către primăriile în a căror rază teritorială acestea își au domiciliul sau reședința.
Din copia cărții de identitate a reclamantului existentă la dosarul cauzei (fila 15 dosar fond) rezultă că reclamantul recurent are domiciliul în municipiul Reșița, ..1, apart.8, județul C.-S..
Totodată, Curtea constată că prin adresa nr.610/26.03.2013 emisă de Primarul comunei Goruia s-a menționat că reclamantul nu figurează pe raza comunei Goruia, . stabil.
Curtea reține că atâta timp cât legea face trimitere la criteriul domiciliului, respectiv al reședinței, pentru stabilirea instituției care face plata indemnizației lunare către persoanele vizate de Ordinul nr.380/2002, văzând că domiciliul reclamantului nu s-a schimbat, fiind în continuare în municipiul Reșița, este eronată soluția primei instanțe de a ignora prevederile legale care stabilesc competența teritorială a primăriilor de a efectua plata indemnizației anterior menționate.
În plus, simpla absență a unei persoane de la domiciliu la controalele efectuate de către inspectorii din cadrul pârâtei sau împrejurarea că la adresa menționată ca domiciliu al reclamantului a figurat în perioada august 2010 – noiembrie 2010 o singură persoană la întreținere nu este de natură să demonstreze că reclamantul și-ar fi schimbat domiciliul sau reședința. În plus, față de înscrisurile depuse în fața instanței de recurs (filele 11 – 25 dosar) rezultă că în anul 2012 (septembrie – decembrie 2012 și ianuarie 2013) reclamantul figura pe tabelul de cheltuieli al Asociației de proprietari din municipiul Reșița cu un număr de două persoane.
Raportat la aceste considerente, Curtea va admite recursul formulat de reclamant, va modifica sentința civilă atacată, va admite acțiunea reclamantului în sensul că va anula Dispoziția nr.1250/06.12.2010 emisă de pârâtă.
În consecință, Curtea va obliga pârâtul la plata către reclamant a indemnizației lunare cuvenite retroactiv începând din 01.01.2011 și pe viitor, pe durata existenței gradului de handicap.
Curtea va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul Bănuș I. în contradictoriu cu pârâtul C. L. al Municipiului Reșița împotriva sentinței civile nr.1085/26.09.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ .
Modifică sentința civilă atacată și admite acțiunea reclamantului, anulează dispoziția nr.1250/06.12.2010 emisă de Direcția de Asistență Socială din cadrul pârâtului și obligă pârâtul la plata către reclamant a indemnizației lunare cuvenite retroactiv începând din 01.01.2011 și pe viitor, pe durata existenței gradului de handicap.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
R. O. D. D. R. P.
GREFIER,
M. M.
Red.:D.D./09.04.2013
Tehnored./M.M./ 2 ex./18.04.2013
Inst.fond:Tribunalul C.-S.:jud.G. Suhani
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 4563/2013. Curtea de Apel... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 05/2013.... → |
|---|
