Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1885/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1885/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 7522/30/2011
ROMÂNIAOPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ -03.07.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 1885
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03 04 2013
PREȘEDINTE: M. C. D.
JUDECĂTOR: M. BACĂU
JUDECĂTOR:C. D. O.
GREFIER: G. S.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice D. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T., împotriva sentinței civile nr. 1013/13.04.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta intimată S. I. G. și pârâta intimată Administrația F. pentru Mediu București având ca obiect contestație act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, văzând lipsa părților și constatând că la dosar a fost promovată cerere de judecare în lipsă conform prevederilor art. 242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului T., sub nr._ /31.10.2011, reclamanta S. I. G. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice D. și Administrația F. Pentru Mediu, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună:
- obligarea pârâților la restituirea sumei de 8968 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, la data de 25.02.2010, precum și la plata dobânzii legale aferente sumei, calculată de la data plății;
Prin sentința civilă nr. 1013/13.04.2012 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul T. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T., pentru Administrația Finanțelor Publice D..
A admis acțiunea formulată de reclamanta S. I. G., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice D. și, în consecință:
A obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 8968 lei, reprezentând taxă de poluare achitată la data de 25.02.2010.
A obligat pârâta la plata dobânzii legale, la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală aprobat prin OG nr. 92/2003, aferente sumei mai sus menționate, cu începere de la expirarea termenului de 45 zile calculat din data de 30.08.2011 și până la restituirea integrală a sumei.
A respins, în întregime, acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâta Administrația F. pentru Mediu București. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că reclamanta S. I. G. a achiziționat în cursul anului 2009, un autovehicul – marca VW Cady – cu nr. de identificare WV2ZZZ2KZ5X019847, an de fabricație 2004, provenit din spațiul comunitar - Germania înmatriculat pe teritoriul acestui stat.
În vederea utilizării autoturismului în România, reclamanta a demarat procedurile de înmatriculare a acestuia, conform prevederilor art. 11 din OUG nr. 195/2002 - privind circulația pe drumurile publice, fiind nevoit să achite o taxă de 8968 lei - cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule, calculată in baza prevederilor O.U.G. 50/2008, stabilita prin decizia emisă de pârâta AFP D..
Reclamanta a solicitat restituirea taxei de poluare, la data de 30.08.2011, însă instituția pârâtă a refuzat restituirea, apreciind că taxa de poluare este legală.
Prin urmare, dat fiind acest refuz, reclamanta a înaintat prezenta acțiune, solicitând restituirea taxei de poluare, apreciind că refuzul instituției pârâte este unul nejustificat.
În ce privește excepția invocata de parata AFP D., instanța a constatat că, raportat la obiectul acțiunii reprezentat de restituirea taxei de poluare plătită la aceasta instituție, aceasta justifica în cauza, calitate procesuală pasivă, urmând a o respinge.
Totodată, instanța a constatat că, raportat la disp. art. 84 și 129 al. 4 cod pr. civ., se impune calificarea corectă a cererii reclamantei.
Astfel, deși reclamantul nu indică în mod expres, ca și temei de drept al cererii sale, disp. art. 117 al. 1 lit. d cod pr. fiscală, acțiunea formulată trebuie calificată astfel, întrucât se apreciază că taxa de poluare pe care a achitat-o, este nelegală, dispozițiile legale ce o consacră, fiind contrare normelor dreptului comunitar.
Ca atare, față de motivele de fapt invocate în susținerea acțiunii, prezenta acțiune trebuie calificată ca fiind întemeiată pe disp. art. 117 al. 1 lit. d cod pr. fiscală, potrivit cu care:”Se restituie, la cerere, debitorului…..sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale”.
Analizând, în continuare, legalitatea actelor și a măsurilor contestate, Tribunalul a constatat că problema litigioasă pe care o ridică speța de față, este aceea de a stabili dacă legislația internă – care condiționează înmatricularea autovehiculului achiziționat de reclamantă, dintr-un stat membru al Uniunii Europene, de plata taxei de poluare - este compatibilă cu prevederile legislației comunitare.
În sensul celor de mai sus, instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 110 par. 1 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene (fostul art. 90 par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene) - în continuare Tratatul - ”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare”.
Scopul instituirii art. 110 (ex. art. 90) din Tratat este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar, iar domeniul său de aplicare vizează impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
În ce privește raportul dintre legislația internă și legislația comunitară, precum și modul de soluționare a eventualelor conflicte ce apar între aceste categorii de norme, Tribunalul a constatat că, potrivit art. 148 din Constituția României - urmare a aderării la Uniunea Europeană - prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2). Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
Aceste obligații au fost reafirmate și prin Legea nr. 157/2005 - de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale, instanța a reținut că și aceasta este întemeiată, față de disp. art. 124 cod pr. fiscală, dispunându-se obligarea acesteia și la plata dobânzii, cu începere de la expirarea termenului de 45 zile calculat din data de 30.08.2011 (prevăzut de art. 70 al. 1 cod pr. fiscală – data cererii de restituire) și până la restituirea integrală a sumei.
Referitor la cererea de chemare în judecată a Administrației F. pentru Mediu București, instanța a apreciat că acțiunea de față nu poate fi admisă față de această instituție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice D. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T. solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii și respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare arată, în esență, că Curtea de la Luxemburg a analizat cauza sub două aspecte, în primul rând în ceea ce privește neutralitatea taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse cu ocazia aceleiași înmatriculări aceleiași taxe, iar în al doilea rând, în ceea ce privește neutralitatea taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei pe poluare.
De asemenea se solicită instanței să observe că instanța comunitară reține că un sistem precum cel instituit de OUG 50/2008 care ia în considerare la calculul taxei, deprecierea autovehiculelor prin utilizarea unor bariere forfetare, bazate pe elemente referitoare la vechimea și rulajul mediu anual al vehiculului, la care se poate realiza la cererea contribuabilului o expertiză cu privire la starea generală a vehiculului, această taxă nu depășește valoarea reziduală a taxei menționată încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse cu ocazia înmatriculării taxei prevăzute de OUG 50/2008.
Se arată că în speța de față nu s-a solicitat realizarea unei expertize, iar taxa de poluare stabilită în cuantum de 8.968 lei valoare care nu depășește valoarea reziduală a unui vehicul cu aceleași caracteristici înmatriculat pe piața internă, motiv pentru care prevederea legală incriminată nu încalcă prevederile art. 110 TFUE.
În al doilea rând, sub aspectul neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei pe poluare se arată că nu se poate vorbi de o descurajare a importului de vehicule de ocazie importate dintr-un stat membru și nici de o încălcare a art. 110 TFUE.
În concluzie se arată că Curtea nu a menționat în mod direct și lipsit de echivoc că OUG 50/2008 încalcă art. 110 TFUE, statele membre fiind libere să stabilească taxe și impozite noi, însă în așa măsură încât să nu descurajeze produsele similare de pe piețele externe.
Legal citată reclamanta intimată S. I. G. nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prima instanță a dat o corectă soluționare excepției invocate de către pârâtă, întrucât taxa a fost încasată de AFP Timișoara, astfel încât această pârâtă are calitate procesuală pasivă, iar nu beneficiarul ulterior al sumelor încasate.
În analizarea legalității soluției pronunțate de instanța de fond și a cererii formulate de reclamant, Curtea consideră necesară expunerea prealabilă a legislației naționale aplicabile, a dispozițiilor art.110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene în domeniu, urmând ca în raport cu acestea să examineze fondul cauzei.
Pe plan intern, Curtea retine ca taxa de poluare a fost instituită prin OUG nr. 50/2008, care a abrogat prevederile din Codul fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare a autovehiculelor. Reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după .>
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizând art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională. Cu alte cuvinte este necesar a se stabili doar dacă modificările ulteriore corespund sau nu normei comunitare, așa cum a fost ea interpretată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa de poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date.
Această caracteristică esențială a taxei de poluare, reiterată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în cauza N. (cauza C – 263/10 Hotărârea din 07.07.2011, paragraful 27) a rămas neschimbată până în prezent.
Se poate observa astfel că, deși Legea nr.9/2012 (privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule) prevede la art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012 obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, (astfel cum au sugerat cele două hotărâri ale instanței europene), prin art.1 din OUG nr.1/2012 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor menționate până la 1 ianuarie 2013.
În plus, Curtea a apreciat că nu este respectat nici principiul poluatorul plătește, această taxă fiind aplicabilă doar autoturismelor de ocazie importate, obiectivul protecției mediului putând fi atins prin instituire unei taxe anuale care nu ar mai favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europene de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C‑263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art.110 TFUE (fostul articol 90), sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.
Curtea nu poate reține apărările vizând apariția Legii nr. 9/2012, întrucât situația constatată de Curtea Europeană de Justiție a rămas nemodificată, singura noutate introdusă de legea nouă constând în instituirea unei alte modalități de calcul, care nu schimbă cu nimic reținerile Curții Europene de Justiție. În plus, dispozițiile invocate de recurentă nici nu erau în vigoare la data achitării taxei de către reclamanta intimată, cererea sa de restituire fiind analizată în raport de legislația în vigoare la acea dată, respectiv OUG nr.50/2008, și, mai mult decât atât, așa cum s-a arătat deja, dispozițiile art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012 erau suspendate la data plății.
Constatând așadar neîntemeiat recursul, Curtea urmează a-l respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice D. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T., împotriva sentinței civile nr. 1013/13.04.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. D. M. BACĂU C. D. O.
GREFIER,
G. S.
Red. M.C.D. – 07.05.2013
Tehnored. G.S. – 07.05.2013
2 expl/SM
Prima instanță – Tribunalul T.
Judecător – L. D.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 24/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2580/2013.... → |
|---|
