Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 05/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 05/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 10623/30/2012
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05 DECEMBRIE 2013
PREȘEDINTE: A. P.
JUDECĂTOR: Ș. E. P.
JUDECĂTOR: R. C.
GREFIER: G. K.
S-a luat în examinare recursul promovat de pârâta recurentă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sânnicolau M. împotriva sentinței civile nr.5039/17.09.2013, pronunțată de Tribunalul Timis în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul B. I., având c a obiect restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care văzând că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă iar reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței privind depunerea dovezii de înmatriculare a autoturismului într-un stat al Uniunii Europene, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5039/17.09.2013 Tribunalul T. a admis acțiunea formulată de reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SÂNNICOLAU M., a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 2.921 lei, reprezentând taxă de poluare, cu dobânzi conform art. 124 c pr.fisc, calculate începând cu data încasării taxei de poluare și până la data restituirii efective a taxei, a obligat pârâta AFP la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în cuantum de 39,3 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Constatând că instituirea taxei prin dispozițiile Codului fiscal s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (vechiul art. 90, modificat prin . Tratatului de la Lisabona), Tribunalul a considerat că acțiunea reclamantului este admisibilă, în condițiile în care taxa de poluare achitată de acesta este în contradicție cu legislația europeană în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara, în reprezentarea AFP Sânnicolau M., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, susținând că taxa pe poluare a fost percepută de la reclamant în mod legal, în temeiul dispozițiilor ce respectă legislația Uniunii Europene, că, raportat la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, s-ar putea constata caracterul discriminatoriu al taxei doar în măsura în care s-ar dovedi că valoarea reziduală cuprinsă în valoarea de piață a unui autovehicul de ocazie achiziționat pe piața națională ar fi superioară taxei pe poluare percepute pentru înmatricularea în România a unui autovehicul importat dintr-un stat membru UE, ceea ce nu ar fi cazul în speță, de vreme ce reclamantul nu s-a prevalat de astfel de argumente. Totodată s-a invocat lipsa calității procesual pasive a AFP Sânnicolau M. și s-a solicitat instanței restrângerea cheltuielilor de judecată con for mart. 274 alin.3 C.p.c.
În probațiune, în recurs, instanța a solicitat reclamantului din oficiu să depună la dosar înscrisuri din care să rezulte că autovehiculul pentru care taxa a fost achitată a fost înmatriculat, anterior înmatriculării în România, într-un stat membru U.E. Deși citat cu mențiune expresă în acest sens, reclamantul nu s-a conformat și nu a depus la dosar aceste înscrisuri.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 304 ind. 1 C.p.civ., Curtea reține următoarele:
Prin cererea cu care a sesizat Tribunalul T., reclamantul a solicitat obligarea pârâtei AFP Sânnicolau M. la restituirea taxei pe poluare achitate pentru un autovehicul pretins a fi fost achiziționat dintr-un stat membru UE. Reclamantul nu a depus la dosar nici în fața primei instanțe și nici în fața instanței de recurs, deși i s-a solicitat expres, înscrisuri care să ateste că autovehiculul pentru care i s-a perceput taxa a fost anterior înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Or, absența acestor dovezi conferă caracter neîntemeiat acțiunii sale, care se întemeiază pe susținerile potrivit cărora taxa achitată pentru acest autovehicul ar fi fost instituită de Statul Român cu încălcarea legislației Uniunii Europene, susțineri pertinente în speță doar în măsura în care s-ar proba că are aplicabilitate legislația U.E., inclusiv art.110 TFUE. Această legislație, în special art. 110 TFUE a fost instituită pentru a proteja libera circulație a mărfurilor în interiorul pieței comune constituite exclusiv pe teritoriul statelor membre U.E., astfel încât nu poate fi aplicată decât în cazul în care bunul a fost introdus pe piața națională fiind importat dintr-un alt stat membru U.E..
Câtă vreme în speță nu s-a dovedit o atare stare de fapt, nu poate fi reținută temeinicia susținerilor reclamantului referitoare la încasarea taxei cu încălcarea legislației U.E., căci nu se poate stabili dacă această legislație este aplicabilă raportat la situația de fapt a reclamantului.
Astfel fiind, reținând că sarcina probei revine reclamantului în cauză, că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale în cauză, reținând temeinicia pretențiilor din acțiune în absența dovezilor hotărâtoare care să ateste incidența în speță a legislației U.E., a cărei aplicare a făcut-o, concluzionând că hotărârea astfel adoptată este susceptibilă de modificare potrivit art. 304 pct. 9, 312 alin.1 și 3 C.pr. civilă, instanța va admite recursul declarat, considerând întemeiate susținerile pârâtei recurente potrivit cărora taxa a fost legal percepută de la reclamant, operând o prezumție relativă de legalitate a actelor administrative emise de acestea, va modifica sentința atacată și va respinge acțiunea.
Față de cele constatate, instanța va face aplicarea art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 1și 3 C.pr.civ., va modifica sentința recurată și va respinge acțiunea, iar în baza art.274 C.p.civ., se va lua act că reclamantul se află în culpă procesuală, astfel încât nu i se cuvin cheltuieli de judecată în cauză, în timp ce pârâta nu a solicitat sume cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de pârâta recurentă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sânnicolau M. împotriva sentinței civile nr.5039/17.09.2013, pronunțată de Tribunalul Timis în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul B. I..
Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sânnicolau M.
Fără cheltuieli de judecată .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR A. P. Ș. E. P. R. C.
GREFIER
G. K.
Red..
Thred.FC-09.12.2013, 2 ex
Primă instanță:Tribunalul T.
Judecător:A. S.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 19/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2206/2013.... → |
|---|
