Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 911/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 911/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 2317/115/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 18.06.2012
DECIZIA CIVILĂ NR.911
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 06.03.2013
PREȘEDINTE:M. BACĂU
JUDECĂTOR:C. D. O.
JUDECĂTOR:M. C. D.
GREFIER:M. T.
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanta S.C. I.M.B. M. S.R.L. și de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. în numele Administrației Finanțelor Publice O., împotriva sentinței civile nr.158/08.02.2012, pronunțată în dosarul nr._, al Tribunalului C.-S., în contradictoriu cu chemata în garanție – intimată Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă în reprezentarea reclamantei – recurente consilier juridic M. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei – recurente depune la dosar delegație de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei – recurente solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat, respingerea recursului declarat de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul C.-S. sub nr._ din 20.07.2011, reclamanta S.C. I. M. S.R.L. O. a chemat în judecată pârâții Administrația Finanțelor Publice O. și Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea actului administrativ fiscal reprezentat de Decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr.1238/09.03.2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului; obligarea Administrației Finanțelor Publice a Orașului O. la restituirea sumei de 20.984 RON plătită cu titlu de Taxă de poluare pentru autovehicule conform Deciziei de calcul nr.1238/09.03.2009; obligarea Administrației Finanțelor Publice a orașului O. la plata către S.C. I. M. S.R.L. a dobânzii datorate contribuabilului la nivelul dobânzii fiscale, în conformitate cu prevederile art.120 alin.7 și 124 alin.2 Cod procedură fiscală (O.G. nr.92/2003 modificată), cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a susținut că urmare punerii în aplicare a O.U.G. nr.50/2008 privind taxa de poluare, în forma modificată prin O.U.G nr.218/2008, O.U.G. nr.7/2009, Legea 329/2009 și O.U.G. nr.118/2010, a fost obligată să achite o taxă de poluare în cuantum de 20.984 lei în contul A.F.P. O., așa cum rezultă din O.P. 222/22.12.2010, ca urmare a emiterii deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehiculul marca Land Rover, tip Defender categoria auto M1, norma de poluare E2 fabricat în anul 2001, având nr. de înmatriculare_, nr. de identificare SALLDVB88YA194817, . de identitate H208125, aparținând acesteia.
Reclamanta a arătat că în temeiul art.117 alin.1 lit. d) din O.G. nr.92/2003 prin cererea nr.5717/02.06.2011 înregistrată la A.F.P. O. sub nr.6177/03.06.2011 a solicitat restituirea sumei de 20.984 lei pe motiv că taxa percepută este ilegală în raport cu dispozițiile fostului art.90 din Tratatul pentru instituirea Comunității Europene actualul art.110 din T.F.U.E. de la Lisabona, întrucât discriminează autoturismele second – hand provenind din alte state membre ale Uniunii Europene (în speță Germania).
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că potrivit art.14 din O.U.G. nr.50/2008, la data intrării în vigoare a acestui act normativ (1 iulie 2008) s-au abrogat art.2141- 2143 din Codul fiscal, texte ce reglementau taxa specială pentru autoturisme și autovehicule.
Reclamanta a arătat că este de netăgăduit faptul că taxa de poluare este ilegală, aceasta fiind percepută în baza unor texte legale inaplicabile în dreptul intern. Potrivit Constituției, României îi revine obligația de a aplica cu prioritate Dreptul comunitar, în speță art.110 T.F.U.E. fostul art.90 paragraful 1 și 2, art.25 și art.28 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, fiind constatată recent prin Hotărârea C.J.U.E. din 07.07.2011 în Cauza CJE C-263/10 N. vs Statul Român pronunțată ulterior cauzelor date prin Ordonanța CJUE din 08.04.2011 în Cauza CJE C-402/2009 T. vs Statul Român urmată de ordonanțele din cauzele C-29/11 Sfichi, C-30/11 I., C-178/10 . și C-336/10 V. Vnel I..
Reclamanta a mai arătat că dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 sunt incompatibile cu art.110 din T.F.U.E. și trebuie eliminate de la aplicare, cu consecința că încasarea taxei de poluare apare ca fiind lipsită de temei legal (dispoziția fiscală națională incompatibilă cu o dispoziție comunitară nu poate produce nici un fel de efecte juridice) și consideră că aceasta se poate restitui în temeiul art.148 alin.2 și 4 din Constituția României și art.117 lit. d) Cod procedură fiscală, solicitând restituirea taxei de poluare prelevate „prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale” în termen de 5 ani, calculați de la 1 ianuarie a anului fiscal următor celui în care s-a născut dreptul de restituire, conform art.135 Cod procedură fiscală.
Pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii și introducerea în cauză a Administrației F. pentru Mediu, întrucât taxa de poluare pentru autovehicule, constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, considerând că are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fondul cauzei, pârâta a susținut că, din expunerea motivelor ce au stat la baza adoptării O.U.G. nr. 50/2008, rezultă că adoptarea acesteia a fost necesară, în vederea respectării legislației europene. Astfel, cum era reglementată la data apariției actului normativ în discuție,taxa de poluare era temeinică și legală, în conformitate cu normele dreptului comunitar, nefiind contestată de Comisia Europeană sau de un alt organism comunitar.
Pârâta a arătat că taxa de poluare în litigiu a fost achitată de reclamantă în temeiul O.U.G.. nr. 50/2008, act normativ care a fost adoptat de Guvernul României și din necesitatea, printre altele, de a se alinia legislației europene, care fundamentează politica mediului pe principiul „poluatorul plătește”.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă ce aparține D.G.F.P. C.-S., pârâta a făcut următoarele precizări: În conformitate cu prevederile art.1 din regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.1348/2009, „Direcția G. a Finanțelor Publice județeană este unitate teritorială cu personalitate juridică a Agenției Naționale de Administrare de Administrare Fiscală, prin care se realizează în mod unitar, strategia și programul Guvernului în domeniul finanțelor publice și se aplică politica fiscală a statului”.
Administrației Finanțelor Publice O. îi revine atribuția de a aplica măsurile de executare silită, potrivit legii pentru contribuabilii care au domiciliul în raza de competență a A.F.P. O., potrivit R.O.F., iar Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S. îi revine potrivit aceluiași regulament de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice aprobat prin Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.1348/2009 atribuția de a reprezenta interesele statului în fața instanțelor de judecată în litigiile legate de activitatea pe care o desfășoară.
Administrația Finanțelor Publice O. este o unitate fiscală fără personalitate juridică, care se subordonează Direcției generale a finanțelor publice, iar în dosarul de mai sus calitatea procesuală pasivă aparține Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S..
În același timp, la termenul de judecată din data de 26.10.2011, pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București, pentru ca, în cazul în care instanța de judecată a admis acțiunea reclamantei, a dispus obligarea chematei în garanție la restituirea taxei de poluare, care constituie venit la Bugetul F. pentru Mediu, gestionat de această instituție.
În susținerea cererii de chemare în garanție, pârâta a arătat că, în calitate de organ fiscal, stabilește și încasează taxa de poluare, în conformitate cu prevederile dispozițiile art. 5 și 7 din O.U.G. nr. 50/2008, dar beneficiarul acestei taxe este chemata în garanție, care gestionează Fondul pentru Mediu.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.158/08.02.2012 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul C.-S. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., invocată din oficiu.
A admis excepția lipsei procedurii prealabile.
A respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. I. M. S.R.L. O. în contradictoriu cu Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., în calitate de reprezentant al pârâtei Administrația Finanțelor Publice O..
A respins cererea de chemare în garanție formulată de Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. împotriva Administrației F. pentru Mediu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.G.F.P. C.-S., invocată din oficiu, Tribunalul a constatat ca aceasta a susținut că în conformitate cu prevederile art. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1348/2009, „Direcția G. a Finanțelor Publice județeană este unitate cu personalitate juridică a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin care se realizează în mod unitar strategia și programul Guvernului în domeniul finanțelor publice și se aplică politica fiscală a statului.”
Tribunalul a considerat că în acțiunea de contencios-administrativ calitatea procesuală pasivă aparține, potrivit legii, autorității publice care a emis (adoptat) actul atacat, indiferent de faptul că aceasta are sau nu personalitate juridică civilă, fiind suficientă capacitatea juridică administrativă.
În atare situație, cum decizia de calcul a taxei de poluare a fost emisă de Administrația Publică O., care, deși nu are personalitate juridică civilă, are capacitate juridică administrativă, pârâta D.G.F.P. C.-S. nu poate avea calitate procesuală pasivă.
Cum în speță, pârâta D.G.F.P. C.-S. a reprezentat interesele pârâtei A.F.P. O., se poate considera că aceasta s-a comportat, eventual, ca un reprezentant în justiție al acesteia, considerație care are în vedere Regulamentul mai sus menționat.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, instanța a admis această excepție pentru următoarele motive:
Tribunalul a reținut, din cuprinsul deciziei de calcul al taxei de poluare nr. 1238/09.03.2009 - fila 78 dosar - faptul că aceasta a fost înmânată sub semnătură reclamantei, la data de 09.03.2009.
Tribunalul a observat că, potrivit art. 7 al. 1 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței competente de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
În speță, reclamanta, la data de 02.06.2011 a solicitat pârâtei A.F.P. O. să-i restituie taxa de poluare în cuantum de 20.984 lei, ca fiind nelegală, întrucât încalcă art. 90 din Tratatul Comunității Europene, solicitarea acesteia neîncadrându-se, însă, în prevederile legale, care reglementează recursul administrativ.
Ca urmare, cum reclamanta nu a exercitat recursul administrativ, în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 și ale Codului de procedură fiscală, acțiunea apare ca fiind inadmisibilă, sens în care s-a pronunțat și Curtea de Apel Timișoara, după soluționarea cauzei T. contra României, cu ocazia comunicării practicii judiciare la instanțele de judecată arondate teritorial în vederea uniformizării practicii judiciare a acestora din urmă.
Pe cale de consecință, Tribunalul a respins și cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta S.C. I.M.B. M. S.R.L. și pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. în numele Administrației Finanțelor Publice O., considerând-o ca netemeinică și nelegală.
Prin recursul său, reclamanta a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat; modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii principale și anume, anularea Deciziei de calcul nr. 1238/09.03.2009, în cuantum de 20.984 lei reprezentând încasare taxa specială pentru poluare; obligarea pârâtei la restituirea sumei de 20.984 lei, sumă încasată nelegal, precum și la plata dobânzilor conform art.124 Cod procedura fiscală, precum și a tuturor actelor normative in materie fiscală, cu cheltuieli de judecată atât în prima instanță cât și în recurs.
În motivarea recursului, se arată că, acțiunea introductiva a conținut 2 capete de cerere distincte și anume o acțiune în nulitate și o acțiune în restituire (pretenții) iar instanța nu s-a pronunțat decât asupra primului petit și doar pe excepția neîndeplinirii procedurii prealabile.
Reclamanta – recurentă arată că Înalta Curte de Casație si Justiție s-a pronunțat printr-o hotărâre obligatorie în acest sens și anume Decizia Înaltei Curți de Casare și Justiție nr. 24 din 14 noiembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. 9/2011.
Așadar, în opinia sa, raportat la hotărârea arătata mai sus consideră că cererea de restituire formulată în petitul 2 din acțiune trebuia admisa indiferent de soluția dată asupra primului petit din acțiune.
Cu toate acestea consideră ca inclusiv primul petit din acțiune trebuia admis atâta timp cât decizia de calcul a fost emisă în baza unui text de lege care s-a constatat că încalcă normele europene în materia liberei circulații a mărfurilor în interiorul spațiului comunitar.
La data de 07.04.2011 Curtea Europeana de Justiție s-a pronunțat cu privire la instituirea taxei de poluare reglementate de O.U.G. nr.50/2008, în cauza C-402/09 în sensul că taxa de poluare reglementată prin O.U.G. nr.50/2008 este contrară dreptului uniunii, respectiv prevederilor art. 110 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene (T.F.U.E).
În conformitate cu prevederile art. 148 alin 2 din constituția României, dispozițiile art. 110 din T.F.U.E. au aplicabilitate prioritară și directă față de prevederile legale interne, producând efecte directe și, ca atare, creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii trebuie să le protejeze.
Cu privire la dobânda solicitată, se precizează că, în conformitate cu art. 124 Cod Procedură Fiscală, are dreptul la plata dobânzii la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul de Procedură Fiscală după expirarea termenului de 45 de zile de la data primirii cererii de restituire.
În motivarea recursului său, pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. în numele Administrației Finanțelor Publice O. a adus precizări cu privire la calitatea procesuală pasivă ce aparține Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S., precizându-se că în conformitate cu prevederile art. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice, aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.1348/2009” Direcția G. a Finanțelor Publice județeană este unitate teritorială cu personalitate juridică a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin care se realizează în mod unitar, strategia și programul Guvernului în domeniul, finanțelor publice și se aplică politica fiscală a statului.
În conformitate cu prevederile art. 2 din R. Direcția G. a Finanțelor Publice își desfășoară activitatea la nivelul fiecărui județ în baza legilor ordonanțelor Guvernului, ordinelor și instrucțiunilor elaborate de A.N.A.F. și Ministerul Finanțelor Publice având în componență pe lângă alte Activități și Servicii și Administrative și Finanțelor Publice municipale, Administrațiile finanțelor publice comunale.
Administrația Finanțelor Publice a orașului O. este o unitate fiscală fără personalitate juridică, care se subordonează Direcția G. a Finanțelor Publice, iar în prezentul dosar calitatea procesuală pasivă aparține Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S..
Analizând recursul reclamantei recurente S.C. I. M. S.R.L. O. prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, care impun analizarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Curtea constată că prin sentința civilă atacată dispozițiile dreptului comunitar au fost înlăturate pentru motive procedurale, astfel încât instanța nu a mai analizat interdicția prevăzută la art. 110 din TFUE (fostul art.90).
Este adevărat că aceasta a fost practica judiciară la nivelul întregii Curți de Apel, însă s-a impus un reviriment al practicii, întrucât din hotărârile Curții Europene de Justiție rezultă că o astfel de practică echivalează cu o încălcare a dreptului comunitar, CEJ statuând că principiul existenței unor remedii naționale adecvate și efective implică rambursarea taxelor prelevate nelegal, necondiționat de contestarea reglementării naționale ori a actelor fiscale la momentul plății (hotărârea pronunțată asupra afacerilor reunite C-397/98 și C-410/98, Metallgesellshaft Ltd. și alții și Hoechst UK Ltd.). În esență, Curtea Europeană de Justiție a arătat că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca o culpă a contribuabililor care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european ("este contrar dreptului european ca o instanță națională să respingă sau să admită doar în parte o cerere ... pentru rambursarea sau repararea prejudiciului financiar suferit ca o consecință a plății impozitului pe profit ... pentru simplul motiv că acestea nu au solicitat autorității fiscale beneficiul regimului fiscal ... și că nu s-au folosit de remediile juridice aflate la dispoziția lor pentru a contesta refuzurile autorităților fiscale, prin invocarea priorității și efectului direct al dreptului comunitar, în condițiile în care legislația națională refuza ... beneficiul regimului fiscal)".
De asemenea, ÎCCJ a statuat prin Decizia 24/14.11.2011, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, că acțiunea judiciară având ca obiect restituirea taxei de poluare nu poate fi condiționată de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cele două proceduri fiind distinct reglementate de Codul de procedură fiscală.
A arătat astfel ÎCCJ că soluția admisibilității unor asemenea acțiuni se impune mai ales prin prisma jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită. În opinia ÎCCJ, soluția contrară ar institui o sarcină exorbitantă particularilor, prin aceea că i-ar obliga inutil să parcurgă procedura prevăzută de art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală, deși finalitatea acesteia este previzibilă.
Prin urmare, critica vizând greșita soluționare pe excepție a cauzei este găsită întemeiată, o astfel de critică fiind aptă a conduce la casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin 5 Cod procedură civilă.
Cu toate acestea, având în vedere numărul mare de cauze având ca obiect taxa de poluare, număr apt să blocheze activitatea tribunalelor, precum și împrejurarea că în urma pronunțării Curții Europene de Justiție în cauzele T. și N. întreaga jurisprudență s-a cristalizat în sensul concluziilor Curții Europene de Justiție, Curtea de Apel nu apreciază necesară casarea cu trimitere, pentru o mai eficientă administrare a justiției fiind posibilă modificarea sentinței în sensul soluționării pe fond a cauzei de către instanța de recurs.
Prin urmare, analizând pe fond acțiunea reclamantei, Curtea reține următoarele:
Pe plan intern, Curtea retine ca taxa de poluare a fost instituită prin OUG nr. 50/2008, care a abrogat prevederile din Codul fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare a autovehiculelor. Reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după .>
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizând art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională. Cu alte cuvinte este necesar a se stabili doar dacă modificările ulteriore corespund sau nu normei comunitare, așa cum a fost ea interpretată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa de poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date. Această caracteristică esențială a taxei de poluare a rămas neschimbată până în prezent, indiferent de modificările aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008.
În plus, Curtea a apreciat că nu este respectat nici principiul poluatorul plătește, această taxă fiind aplicabilă doar autoturismelor de ocazie importate, obiectivul protecției mediului putând fi atins prin instituire unei taxe anuale care nu ar mai favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate.
Concluzionând, Curtea constată întemeiate susținerile reclamantei recurente cu privire la încălcarea art. 110 TFUE (fostul articol 90) prin perceperea taxei de poluare și prin urmare constată întemeiată cererea de restituire a taxei de poluare.
Cu privire la dobânzile solicitate, Curtea apreciază că sunt justificate pretențiile recurentei reclamante, întrucât aceste dobânzi se cuvin a fi acordate în considerarea normelor legale generale reprezentate în materie fiscală de dispozițiile art.124 alin. 1 Cod de procedură fiscală, coroborate cu dispozițiile art. 70 alin. 1 Cod de procedură fiscală, precum și în considerarea prejudiciului cauzat reclamantului prin lipsirea de folosință a sumei încasate cu încălcarea dispozițiilor art.110 din Tratatul Comunității Europene.
Așadar, coroborând dispozițiile art. 124 alin. 1 („pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.70”) cu dispozițiile art. 70 alin. 1 Cod de procedură fiscală („cererile depuse de către contribuabil se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare”), se constată că dobânzile legale datorate de autoritățile fiscale în prezenta cauză se impun a fi calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența acestor autorități a cererii de restituire a taxei de poluare.
Constatând așadar întemeiat recursul reclamantei, Curtea îl va admite în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1, 2 și 3, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va modifica sentința civilă recurată în sensul că va admite acțiunea și va obliga pârâta Administrația Finanțelor Publice O. la restituirea către reclamantă a sumei de 20.984 lei, reprezentând taxă de poluare și la plata dobânzilor calculate potrivit Codului de procedură fiscală, va respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta DGFP C. S., pe considerentul că nu aceasta este partea căzută în pretenții, pentru a putea atrage aplicabilitatea dispozițiilor art.60 C.pr.civ și va menține în rest dispozițiile Sentinței Civile recurate cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S..
În privința recursului pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., Curtea reține că apărările recurentei menționate cu privire la calitatea sa procesuală nu pot fi primite întrucât taxa a fost încasată nu de recurentă ci de AFP O., astfel încât aceasta din urmă are calitate procesuală pasivă.
Nici apărările de fond nu pot fi primite, pentru considerentele redate pe larg în cadrul analizării recursului reclamantei, drept pentru care recursul pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. urmează a fi respins, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta recurentă S.C. I. M. S.R.L. O. împotriva Sentinței Civile nr.158/08.02.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ .
Modifică în parte Sentința Civilă recurată în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. I. M. S.R.L. O., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice O. și obligă pârâta la plata sumei de 20.984 lei reprezentând taxă de poluare, precum și la plata dobânzilor aferente, calculate potrivit dispozițiilor art. 124 Cod procedură fiscală.
Respinge cererea de chemare în garanție.
Menține în rest dispozițiile Sentinței Civile recurate cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S..
Respinge recursul formulat de pârâta recurentă Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. BACĂU C. D. O. M. C. D.
GREFIER,
M. T.
RED:M.C.D./07.04.2013.
TEHNORED:M.T./08.04.2013.
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C.-S.
Judecător – Ș. G.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2257/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5694/2013.... → |
|---|
