Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 493/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 493/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 6629/30/2011
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ -25.05.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 493
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 07 februarie 2013
PREȘEDINTE: R. C.
JUDECĂTOR: M. I.
JUDECĂTOR: Ș. E. P.
GREFIER: F. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Lugoj împotriva sentinței civile nr.133/17.01.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat R. I., cu pârâta intimată Direcția G. a Finanțelor Publice T. și cu chemata în garanție intimată Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nefiind alte cereri de formulat ori probe de administrat și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.133/17.01.2012 Tribunalul T. a Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP T. și a Administrației F. pentru Mediu, a admis în parte acțiunea formulată de către reclamant R. I. împotriva pârâților Administrația Finanțelor Publice Lugoj, Direcția Finanțelor Publice T. și Administrația F. pentru Mediu, a obligat pârâta AFP Lugoj să restituire reclamantului taxa de poluare în sumă de 2808 lei, precum și la plata dobânzii legale prevăzută de OG 92/2003, aplicată acestei sume, cu începere de la expirarea termenului de 45 zile calculat din data de 27.09.2011 și până la restituirea integrală a sumei și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 39,3 lei.
A respins în rest acțiunea, respectiv, față de DGFP T. și AFM București, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de către AFP Lugoj.
A obligat chemata în garanție să restituie pârâtei AFP Lugoj suma de 2808 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat la data de 26.08.2009, un autoturism – marca BMW cu nr. de identificare WBAAP71080PP33697, an de fabricație 1990, provenit din spațiul comunitar, înmatriculat pe teritoriul acestui stat, la data de 18.11.2004 (f. 9,11,14 dosar).
În vederea utilizării autoturismului în România, reclamantul a demarat procedurile de înmatriculare a acestuia, conform prevederilor art. 11 din OUG nr. 195/2002 - privind circulația pe drumurile publice, fiind nevoită să achite o taxă de 2808 lei - cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule, calculată in baza prevederilor O.U.G. 50/2008, prin Decizia nr._/2/23.09.2009 (f.14 dosar) emisă de pârâta AFP Lugoj.
Reclamantul a înaintat prezenta acțiune, solicitând restituirea taxei de poluare, apreciind că refuzul instituției pârâte este unul nejustificat, în condițiile în care taxa de poluare este percepută în temeiul unor dispoziții care contravin normelor dreptului comunitar.
În ce privește cadrul procesual, instanța a constatat că reclamantul a formulat acțiunea în contradictoriu cu pârâta AFP Lugoj și cu instituțiile DGFP T. și AFM București.
Constatându-se că nu se solicită anularea vreunui act emis de către DGFP T. sau de către AFM București, cum nu există niciun raport juridic între reclamant și acești pârâți, iar taxa solicitată a fi restituită a fost încasată de către AFP Lugoj, instanța, în baza dispozițiilor art. 137 alin.1 C.proc.civ., va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP T. și a Administrației F. pentru Mediu, urmând ca acțiunea să fie respinsă față de aceaste instituții, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin urmare, temeinicia acțiunii reclamantului a fost analizată doar în contradictoriu cu AFP Lugoj.
Referitor la excepția de inadmisibilitate față de lipsa procedurii prealabile, invocată de pârâta AFP Lugoj, Tribunalul a constatat că, prin Decizia nr. 24 din 14.11.2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 9/2011, s-au admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași și Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj și s-a stabilit că:
Procedura de contestare prevăzută de art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.”
Or, potrivit disp. art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă, această decizie este obligatorie, motiv pentru care excepția de inadmisibilitate pe acest considerent apare ca neîntemeiată și se impune a fi respinsă.
Analizând, în continuare, legalitatea actelor și măsurilor contestate, Tribunalul constată că problema litigioasă pe care o ridică speța de față, este aceea de a stabili dacă legislația internă – care condiționează înmatricularea autovehiculului achiziționat de reclamantă, dintr-un stat membru al Uniunii Europene, de plata taxei de poluare - este compatibilă cu prevederile legislației comunitare.
În sensul celor de mai sus, instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 110 par. 1 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene (fostul art. 90 par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene) - în continuare Tratatul - ”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor nationale similare”.
Scopul instituirii art. 110 (ex. art. 90) din Tratat este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar, iar domeniul său de aplicare vizează impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
În ce privește raportul dintre legislația internă și legislația comunitară, precum și modul de soluționare a eventualelor conflicte ce apar între aceste categorii de norme, Tribunalul a constatat că, potrivit art. 148 din Constituția României - urmare a aderării la Uniunea Europeană - prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2). Parlamentul, Presedintele României, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
Aceste obligații au fost reafirmate și prin Legea nr. 157/2005 - de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
În altă ordine de idei, Tribunalul a reținut că în jurispudența Curții de Justiție a Comunităților Europene s-a statuat, în mod constant, că dreptul comunitar constituie o ordine juridică independentă - care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (a se vedea, spre ex., decizia Curții în cauza C./Enel [1964]); totodată, că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea respectivelor norme pe cale administrativă sau pe calea unei proceduri constituționale (a se vedea, spre ex., decizia Curții în cauza Simmenthal [1976]).
În speță, examinând conformitatea dispozițiilor OUG nr. 50/2008, cu prevederile art. 110 paragraful 1 din TFUE, Tribunalul constată că, răspunzând întrebărilor preliminare adresate de Tribunalul Sibiu, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat în cauza C‑402/09 ( T. vs Statul român) că „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulatie, în statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piata natională”.
Or, potrivit prevederilor OUG nr. 50/2008, criteriul în funcție de care se datorează taxa pe poluare, este acela al primei înmatriculări a autoturismului în România.
Se ivește, astfel, o discriminare între categoria vehiculelor second-hand achiziționate din țară (în privința cărora înmatricularea pe numele noului proprietar se face fără plata taxei) și categoria vehiculelor second-hand achiziționate din afara țării – inclusiv din spațiul comunitar (în privința cărora înmatricularea este condiționată de plata taxei).
Însă, o astfel de discriminare este de natură a descuraja achiziționarea autoturismelor second-hand din spațiul comunitar, constituind o piedică în libera circulație a mărfurilor și venind în contradicție cu prevederile art. 110 TFUE.
În atare situație, Tribunalul, constatând incompatibilitatea reglementărilor interne cu normele dreptului comunitar, a procedat la înlăturarea acestora.
Pentru motivele arătate, Tribunalul a apreciat că acțiunea de față este întemeiată și a fost admisă, cu consecința restituirii, către reclamant a taxei de poluare în cuantum de 2808 lei.
În ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale, instanța a retinut că aceasta este întemeiată, față de disp. art. 124 cod pr. fiscală, și s-a dispus obligarea sa și la plata dobânzii, cu începere de la expirarea termenului de 45 zile calculat din data de 27.09.2011 (prevăzut de art. 70 al. 1 cod pr. fiscală) – data formulării acțiunii de față) - și până la restituirea integrală a sumei.
În temeiul dispozițiilor art. 274 cod pr. civ., reținând culpa procesuală a instituției pârâte, se va dispune obligarea acesteia la plata către reclamant, a sumei de 39,3 lei cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru în sumă de 39 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
În ce privește cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București, formulată de pârâta AFP Timișoara, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată și a fost admisă.
În sensul celor de mai sus, Tribunalul a constatat că, potrivit disp. art. 1 al. 1 din OUG 50/2008, taxa de poluare se face venit la Fondul pentru Mediu, iar Administrația F. pentru Mediu are atribuții de gestionare a acestei taxe.
Prin urmare, cum instituția care gestionează taxa de poluare, este Administrația F. pentru Mediu, în sarcina acesteia ia naștere obligația de restituire a taxei.
În consecință, văzând și dispozițiile art. 60-63 cod pr. civ., s-a dispus obligarea chematei în garanție la plata către pârâtă, a sumei de 2808 lei, cu titlu de taxă de poluare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Lugoj solicitând modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii, invocând excepția de inadmisibilitate a cererii, pentru lipsa plângerii prealabile, tardivitatea procedurii prealabile, iar pe fond învederând că taxa pe poluare a fost percepută de la reclamant în mod legal, în temeiul OUG nr. 50/2008, ale cărei dispoziții respectă legislația Uniunii Europene, că, raportat la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, s-ar putea constata caracterul discriminatoriu al taxei doar în măsura în care s-ar dovedi că valoarea reziduală cuprinsă în valoarea de piață a unui autovehicul de ocazie achiziționat pe piața națională ar fi superioară taxei pe poluare percepute pentru înmatricularea în România a unui autovehicul importat dintr-un stat membru UE, ceea ce nu ar fi cazul în speță, de vreme ce reclamantul nu s-a prevalat de astfel de argumente.
Pentru a analiza excepțiile cu care a fost sesizată de către recurentă, instanța a pus în vedere reclamantului să dovedească faptul că a solicitat restituirea taxei la organul fiscal pârât anterior sesizării instanței, în temeiul art. 117 alin. 1 lit. d C.pr.fiscală.
Acesta a depus la dosar, pentru termenul de judecată din 07.02.2013, note scrise, prin care a învederat că nu a înțeles să solicite restituirea taxei la organul fiscal, apreciind inutil acest demers, față de practica notorie a unităților subordonate ANAF de a refuza restituirea sumelor încasate cu titlu de taxă pe poluare.
Analizând recursul declarat din perspectiva dispozițiilor legale incidente, inclusiv a art.304/1 C. proc. civ., Curtea reține următoarele:
Acțiunea reclamantului este întemeiată pe refuzul de restituire al pârâtelor a taxei pe poluare ce formează obiectul litigiului, pretins încasată cu nerespectarea dispozițiilor legale, conform dispozițiilor art.117 alin.1 lit.d din Legea nr.554/2004.
Însă reclamantul nu a făcut dovada unei solicitări de restituire a taxei către organul fiscal, conform dispozițiilor legale menționate, ci, dimpotrivă, a recunoscut prin notele de ședință depuse la dosar în recurs, pentru termenul din 07.02.2013, că nu a sesizat organul fiscal cu o astfel de cerere..
Or, Legea nr.554/2004 ce reprezintă dreptul comun în materie, se referă la nesoluționarea în termenul legal sau refuzul nejustificat de a soluționa o cerere, ca acte administrative asimilate, iar art.1 alin.1 din lege ce circumstanțiază obiectul acțiunii în contencios administrativ, se referă inclusiv la vătămarea unei persoane de către o autoritate publică, prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, astfel că, atât timp cât nu există o astfel de cerere, reclamantul nu poate pretinde sancționarea conduitei vătămătoare și pretins nelegale a autorității publice.
Decizia nr.24 din 14.11.2011 pronunțată de instanța supremă în interesul legii, invocată de recurent, nu este de natură să conducă la o altă concluzie, în condițiile în care, prin aceasta s-a statuat doar faptul că procedura de contestare prev. de art.7 din OUG nr.50/2008, rap. la art.205-218 C. proc. fiscal, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei pe poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d, ceea ce înseamnă că procedura specială a contestației administrative în materie fiscală nu este incidentă în astfel de cauze, nu și că o astfel de acțiune poate fi promovată în lipsa unei cereri de restituire, întrucât o astfel de interpretare ar conduce la eludarea principiilor generale ale contenciosului administrativ, așa cum s-a arătat.
Prin urmare, cum o acțiune privind refuzul autorității publice de soluționare a unei cereri nu poate fi fundamentată în lipsa unei astfel de cereri, se impune admiterea recursului declarat de pârâta AFP lugoj, în temeiul art.304 pct.9 și art.312 alin.3 C. proc. civ, cu consecința modificării în tot a sentinței recurate și respingerii acțiunii reclamantei.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 63 C.pr.civ, se va respinge și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Lugoj împotriva Administrației F. pentru Mediu, aceasta devenind lipsită de interes.
Conform art.274 C. proc. civ., se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în primă instanță și în calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Lugoj împotriva sentinței civile nr.133/17.01.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat R. I., cu pârâta intimată DGFP T. și cu chemata în garanție intimată Administrația F. pentru Mediu.
Modifică sentința recurată, în sensul că:
Respinge cererea promovată de reclamantul R. I. împotriva pârâtelor Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Lugoj, DGFP T. și Administrația F. pentru Mediu.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Lugoj împotriva Administrației F. pentru Mediu.
Fără cheltuieli de judecată în primă instanță și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. C. M. I. Ș. E. P.
GREFIER
F. C.
Red.RC - 22.02.2013
Thred.FC- 22.02.2013, 2 ex
Primă instanță:Tribunalul T.
Judecător:I. I.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 11/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 11/2013.... → |
|---|
