Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr. 278/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 278/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 312/59/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 18.03.2013
SENTINȚA CIVILĂ nr. 278
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.05.2013
PREȘEDINTE: Ș. E. P.
GREFIER: L. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta . contradictoriu cu pârâta Curtea de C. a Județului C.-S., având ca obiect litigiu Curtea de C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantă avocat Mitar G., iar în reprezentarea pârâtei consilier juridic B. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantei depune la cerere de suspendare a executării pct.4,5,67 și 9 din Decizia nr.6/2012 a Camerei de C. a Județului C.-S..
Reprezentanta pârâtei depune la dosar delegație de reprezentare.
Instanța, verificând competența materială în soluționarea cauzei, potrivit dispozițiilor art.131 din Noul Cod de procedură civilă, invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara față de obiectul cauzei raportat la art.10 din Legea nr.554/2004 și pune în discuția părților prezente excepția astfel invocată .
Reprezentantul reclamantei lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea excepției.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 18.03.2013, reclamanta . chemat în judecată pe pârâta C. de C. a Județului C.- S., solicitând anularea Deciziei nr. 6/07.01.2013, a procesului verbal de constatare nr. 4610/07.12.2012 anexă la raportul de audit financiar nr. 4611/07.12.2012 și a încheierii nr.2/01.03.2013 a Comisiei de soluționare a contestațiilor constituită la nivelul Camerei de C. a județului C.- S..
La termenul de judecată din data de 21.05.2013, instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara în soluționarea prezentei cauze și a rămas în pronunțare asupra excepției.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.130 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În cauză este atacat actul emis de C. de C. a Județului C.- S., respectiv Decizia nr. 6/07.01.2013, procesul verbal de constatare nr. 4610/07.12.2012 și încheierea nr.2/01.03.2013 a Comisiei de soluționare a contestațiilor constituită la nivelul Camerei de C. a județului C.- S..
Ori, potrivit art.10 din Legea nr.554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Faptul că împotriva Deciziei nr. 6/07.01.2013 emisă de C. de C. a Județului T. s-a formulat contestație în procedura administrativă, fiind emisă încheierea nr.2/01.03.2013 a Comisiei de soluționare a contestațiilor constituită la nivelul Camerei de C. a județului C. - S., nu are ca efect schimbarea competenței materiale prevăzute de dispozițiile art. 10 alin.1 din Legea nr.554/2004. Concluzia se impune întrucât măsurile contestate în prezenta cauză sunt dispuse de o autoritate de nivel județean. Cu alte cuvinte, actul administrativ care produce efecte juridice este Decizia nr. 6/07.01.2013, emisă de C. de C. T., iar nu Încheierea prin care s-a soluționat contestația în procedura administrativă emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor constituită la nivelul Camerei de C. a județului C. - S..
De asemenea, Curtea nu reține în cauză incidența punctului 228 din Regulamentul Curții de C., care ar stipula competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de Comisia de soluționare a contestațiilor în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, întrucât acest regulament intră în conflict cu norma imperativă a art. 10 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Altfel spus, Curtea, verificându-și propria competență observă că pe de o parte dispozițiile art. 10 alin.1 din Legea nr.554/2004 prevăd competența tribunalelor în primă instanță, iar pe de altă parte dispozițiile Regulamentului Curții de C. prevăd competența Curților de apel. Existând două norme contradictorii, Curtea urmează a o aplica pe cea cu forță juridică superioară, respectiv norma înscrisă în lege, în defavoarea normei înscrise în Regulamentul Curții de C., regulament care este doar un act administrativ. Este adevărat că actul administrativ menționat are și caracter normativ, fiind un regulament care privește organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C. precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, însă un act administrativ, fie el și cu caracter normativ, nu poate modifica o lege.
Curtea reține astfel că, dacă legiuitorul (iar nu Plenul Curții de C. care a aprobat regulamentul) ar fi intenționat să schimbe competența de soluționare a litigiilor izvorâte din activitatea Curții de C., care până la modificarea regulamentului reveneau tribunalului, ar fi făcut-o printr-o dispoziție legală având aceeași forța juridică precum cea a legii care instituie competența. Această concluzie rezultă și din sintagma „dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”, folosită în partea finală a alin.1 art.10 din Legea nr.554/2004, textul arătând în mod expres că de la dispozițiile art.10 se poate deroga doar prin lege organică specială.
Pe cale de consecință, excepția urmează a fi admisă și, constatând că aceasta este de ordine publică, potrivit art.129 alin.2 pct. 2 Cod procedură civilă, Curtea urmează a declina competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului T.- secția de contencios administrativ și fiscal, potrivit art.132 alin. 3 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara.
Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta . contradictoriu cu pârâta C. de C. a județului C.-S., în favoarea Tribunalului C.-S. - secția de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 21.05.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Ș. E. P. L. C.
RED/Șt.P / 22.05..2013
TEHNORED/LC/ 22.05.2013 – 2 exemplare
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2920/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 11/2013.... → |
|---|
