Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7782/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7782/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 07-08-2013 în dosarul nr. 663/108/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARA Operator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.7782
Ședința publică din 7 august 2013
P.:P. Ș. E.
JUDECĂTOR:I. M.
JUDECATOR:C. R. G.
GREFIER:M. M.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtă Administrația Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 2203/28.03.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul H. E. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri formulate, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2203/28.03.2013, pronunțată în dosar nr._, Tribunalul A. a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă.
A admis acțiunea în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamantul H. E. C. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice A., și în consecință, a obligat pârâta să îi restituie reclamantului suma de_ lei, achitată prin chitanța . nr._ din 05.12.2012, reprezentând taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, actualizată cu dobânda calculată în conformitate cu art. 124 C.pr.fisc., începând cu ziua următoare termenului de 45 de zile de la data înregistrării, în evidența pârâtei-14.01.2013, a cererii reclamantului de restituire a taxei.
A obligat s plătească reclamantului 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul A. a reținut următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității invocate de pârâtă, Tribunalul a constatat că este întemeiată pe calificarea juridică eronată a cererii reclamantului ca fiind întemeiată pe dispozițiile art. 205-218 Cod procedură fiscală, tinzând la anularea deciziei de calcul. Reclamantul a solicitat restituirea sumei plătite cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în temeiul art. 117 lit. d Cod procedură fiscală și nu anularea deciziei de calcul, respectiv o cerere de restituire a taxei plătite în temeiul unui act normativ care contravine normelor comunitare, cerere care a adresat-o inițial și pârâtei și pentru soluționarea nefavorabilă a acestuia, considerându-l un refuz nejustificat de restituire, adresându-se instanței.
Procedura aleasă de reclamant este admisibilă pentru taxele prelevate nelegal, cu aplicarea greșită a legii, chiar și a normei comunitare, fiind o procedură distinctă de cea reglementată de art. 205-art. 218 din OG 92/2003, chiar dacă cele două proceduri au finalități asemănătoare. De asemenea, persoanelor care au achitat taxa la înregistrarea dreptului de proprietate pentru autovehicule înmatriculate în alt stat nu li se poate crea o situație mai grea decât celor care au achitat această taxă până la . OUG nr. 1/2012, și pentru care acest act normativ prevede posibilitatea de restituirea la cererea contribuabilului, neimpunându-li-se condiții legate de anularea deciziei de calcul, motive pentru care instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
Pe fond, constatând că instituirea taxei de poluare prin OUG. nr. 50/2008 s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (vechiul art. 90, modificat prin . Tratatului de la Lisabona), Tribunalul a considerat că acțiunea reclamantului este întemeiată, în condițiile în care taxa de poluare achitată de acesta este în contradicție cu legislația europeană în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice A., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, a reiterat excepția prematurității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
A arătat că taxa de poluare a fost calculată in temeiul Legii nr.9/2012 care a fost adoptată cu respectarea legislației Uniunii Europene.
Precizează că taxa achitată de reclamant este temeinică, legală și în conformitate cu normele comunitare, fiind întrunite toate condițiile funcționalității și legalității ei, drept pentru care solicită ca cererea reclamantului să fie respinsă ca neîntemeiată.
Reclamantul intimat nu a depus întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Referitor la excepția prematurității acțiunii invocată de recurent, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată, reținând că reclamantul a solicitat restituirea sumei plătite cu titlu de taxă pentru emisiile poluante, în temeiul art. 117 lit.d C.proc.fiscală și nu anularea unei decizii de calcul, procedura aleasă de reclamant fiind admisibilă pentru taxele prelevate cu aplicarea greșită a legii, fiind o procedură disatinctă de cea prevăzută de art. 205- art. 218 din OG 92/2003.
În egală măsură se constată a fi nefondate și susținerile recurentei potrivit cărora taxa ar fi fost legal percepută în aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 9/2012, care este conformă legislației Uniunii Europene.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizat art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa pe poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date.
Această caracteristică esențială a taxei de poluare, reiterată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în cauza N. (cauza C – 263/10 Hotărârea din 07.07.2011, paragraful 27) a rămas neschimbată până la data achitării de către reclamant a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Se poate observa astfel că, deși Legea nr.9/2012 (privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule) prevede la art.4 alin 2 obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, (astfel cum au sugerat cele două hotărâri ale instanței europene), prin art.1 din OUG nr.1/2012 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor menționate până la 1 ianuarie 2013. Prin urmare, Legea nr. 9/2012, în forma aplicabilă până la data de 01.01.2013, a menținut situația de discriminare indirectă constatată de CJUE în cazul taxei instituite prin OUG nr. 50/2008, de vreme ce vehiculele de ocazie importate sunt supuse taxei, în timp ce vehiculele similare, înmatriculate anterior datei de 01.07.2008, puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel încât are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europene de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C‑263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art.110 TFUE (fostul articol 90), la perceperea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în temeiul Legii nr. 9/2012, sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.
Va fi, deci, respins recursul declarat, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ, dat fiind că instanța de fond a dat o corectă interpretare dispozițiilor relevante din dreptul național, care include și legislația Uniunii Europene, parte integrantă din sistemul juridic intern, potrivit art. 148 din Constituția României.
În baza art. 274 C.pr.civ, se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 2203/28.03.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul H. E. C..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.08.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
P. Ș. E. M. I. C. R. G.
GREFIER,
M. M.
Red.:ȘEP./09.08.2013
Tehnored./M.M./ 2 ex./14.08.2013
Inst.fond:Tribunalul A.:jud.M. M.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6720/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 18/2013.... → |
|---|
