Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 568/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 568/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 3680/30/2011
ROMÂ N I AOPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ – 16.07.2012
DECIZIA CIVILĂ Nr.568
Ședința publică din 19 februarie 2013
PREȘEDINTE: R. O.
JUDECĂTOR: D. D.
JUDECĂTOR: R. P.
GREFIER: M. L.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta . împotriva sentinței civile nr.1574/25.05.2012 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului T. în contradictoriu cu pârâții intimați Direcția G. a Finanțelor Publice T. – Structura de Administrare Fiscală, Activitatea de Inspecție Fiscală – Serviciul Control Financiar și Administrația Finanțelor Publice Timișoara, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se prezintă avocat M. A. în reprezentarea reclamantei recurente, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței la data de 6.11.2012 întâmpinare din partea pârâtei intimate Direcția G. a Finanțelor Publice T..
Reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar dovada achitării taxei de timbru în sumă de 2 lei, timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât nu a fost soluționat fondul litigiului, iar în subsidiar, schimbarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii precizate.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.1574/25.05.2012 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul T. a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. B. H. S.R.L. împotriva pârâtei Direcția Generala a Finanțelor Publice a județului T. - Structura de Administrare Fiscala, Activitatea de Inspecție Fiscala, Serviciul Control și a disjuns petitul acțiunii având ca obiect anularea în parte a procesului verbal de contravenție nr. nr._/24.02.2011 pentru care va fixa termen de judecată la data de 27.06.2012.
În motivare s-a stabilit că prin acțiune, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâții Direcția G. a Finanțelor Publice T. Structura de Administrare Fiscală, Activitatea de Inspecție Fiscala, Serviciul Control Financiar și Administrația Finanțelor Publice Timișoara, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea următoarelor acte: decizia nr. 7/28.04.2011 privind soluționarea contestației formulate de . înregistrata la DGFP T. sub nr._/28.03.2011; decizia nr.967 emisa in 11.04.2011 comunicata subscrisei la data de 14.04.2011 privind soluționarea contestației formulate de către . înregistrata la DGFP T. sub nr._/05.04.2011; raportul de inspecție fiscala nr. 4238/28.02.2011, decizia de impunere nr. F - TM 122/25.02.2011, dispoziția de masuri nr.53/25.02.2011 in ceea ce privește nerambursarea TVA in suma de 15.690 lei si 5117 lei reprezentând TVA colectate, arătând că nu contestă măsura stabilita de organele de control in ceea privește nerambursarea TVA in suma de 1183 lei ca fiind nedeductibila considerând ca pentru aceasta suma organele fiscale au aplicat/interpretat corect dispozițiile legale; procesul verbal de contravenție nr._/24.02.2011 - anulare in parte si exonerarea de la plata amenzii de 1.000 lei stabilita nelegal in sarcina reclamantei de organul fiscal pentru sumele de 15.690 lei si 5.117 lei reprezentând TVA colectate legal de subscrisa reclamanta, în subsidiar în situația in care se va considera competenta Judecătoria Timișoara solicita declinarea acestui petit pentru a fi soluționat de către Judecătoria Timișoara .
În urma controlului fiscal efectuat intimata a reținut ca reclamanta nu a declarat in totalitate livrările efectuate in semestrul I 2010 către FFEE Electrica Sud in suma de 226.710 lei suma înscrisa in contabilitate si pentru care s-a colectat TVA .
Conform informațiilor din aplicația Fiscnet-Declaratia-394 privind neconcordantele dintre sumele raportate de reclamanta si cele raportate de parteneri s-au constatat următoarele: - societatea nu a declarat in totalitate livrările efectuate in semestrul I 2010 către FFEE Electrica Sud in suma de 226.710 lei suma înscrisa in contabilitate si pentru care s-a colectat TVA
Suma declarata ca livrare efectuata către FFEE Electrica Sud in semestrul I 2010 este de 93.008 lei însă societatea nu a declarat în semestru ll 2010: achiziții in suma de 2.588 lei de la . și achiziții în suma de 2.500 lei de la PF B. T. - Persoana fizica autorizata.
Contrar susținerilor reclamantei potrivit cărora declarația 394 a fost întocmita corect iar documentele justificative puse la dispoziția organelor fiscale in vederea soluționării cererii de rambursare TVA îndeplinesc condițiile legale ale legii 571/2003, Tribunalul reține că organele de control au constatat faptul ca societatea nu a justificat deductibilitatea TVA in conformitate cu prevederile art.145 din Lg 571/2003.
Astfel in urma inspecției fiscale efectuata pe linie fiscala la sediul societății reclamante s-a constatat ca aceasta nu a declarat toate achizițiile si toate livrările efectuate in semestrul I 2010 așa cum prevede art.1 din ORDIN 702/14.05.2007 care arata ca: " Persoanele impozabile înregistrate in scopuri TVA in România sunt obligate sa declarare toate livrările de bunuri, prestările de servicii si achizițiile de bunuri si servicii realizate, pe teritoriul României către/de la alte persoane impozabile înregistrate in scopuri TVA in România, începând cu data de 01.01.2007.";
"In cazul in care, după depunerea declarației, persoana impozabila constata existenta unor omisiuni în datele declarate sau în cazul în care una sau mai multe facturi sunt emise in cursul unui semestru dar sunt primite de beneficiarul tranzacției după data depunerii declarației, persoana impozabila trebuie să depună o noua declarație corect completata, care înlocuiește declarația informativa depusa inițial."
Or se poate constata că reclamanta nu a depus o nouă declarație, potrivit ipotezei avansate referitor la noi operațiuni economice fața de prima declarație care ar fii justificat motivarea din conținutul contestației formulate.
În lipsa acestei noi declarații, nu poate fi avută în vedere decât declarația efectuată inițial cu privire la suma de 93.008.
Prin urmare Tribunalul s-a raportat la cele declarate de către reclamanta cu privire la operațiunile economice efectuate și nu la operațiunile de intermediere în sine invocate ca și temei al deductibilității.
Pentru motivele arătate mai sus Tribunalul în temeiul art. 218 pct. 2 din legea OG 92/2003 raportat la art. 18 din legea 554/2004 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată.
În temeiul art. 165 cod procedură civilă a disjuns petitul acțiunii având ca obiect anularea în parte a procesului verbal de contravenție nr. nr._/24.02.2011.
În cauză a declarat recurs reclamanta . solicitând în principal casarea hotărârii judecătorești cu trimiterea cauzei la rejudecare pentru judecarea fondului litigiului care nu a fost soluționat de către prima instanța iar în subsidiar, schimbarea hotărârii judecătorești in sensul admiterii acțiunii precizate.
Recurenta critică prima instanță pentru că sentința s-a referit la cu totul altă stare de fapt decât cea prezentata de către reclamantă astfel ca nu a fost judecat fondul litigiului.
Prima instanța a preluat susținerile pârâtei din întâmpinare și din decizia nr. 7/28.04.2011 emisă de pârâta DGFP T. în care este prezentata o alta stare de fapt și anume: suma de 226.710 lei referitor la FFEE Electrica Sud, suma de 2588 lei referitor la Mondo Plast SRL, suma de 2500 lei referitor la PF B. I. T., care nu fac obiectul acțiunii în care a făcut referire exclusiv la valoarea TVA în sumă de 15.690 lei aferenta onorariului pentru operațiunea de intermediere si valoarea de 5.117 lei aferenta lucrărilor efectuate la microhidrocentrala Fenes .
In aceasta situație, consideră în acord cu prevederile art.312 alin.3 Cod procedură civilă "casarea hotărârii se pronunța ... în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurata a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului ..." că se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei la rejudecare Tribunalului T. pentru a fi soluționat fondul litigiului în funcție de probele administrate pe care prima instanța nu le-a avut în vedere .
Astfel pe fond reclamanta a arătat și dovedit faptul că, referitor la suma de 15.690 lei aferenta onorariului pentru operațiunea de intermediere reclamanta învederează existența contractului de intermediere fn/04.02.2010 și actului adițional la acest contract prin care se prelungește termenul contractului de intermediere încheiate cu Moderno Vicenzo cetățean italian - asociatul unic al . având același obiect ca si contractul de intermediere nr. 7/21.04.2010 încheiat cu .;
Contractul de intermediere nr. 7/21.04.2010 a fost încheiat cu . doar pentru facturarea si plata serviciilor deja prestate de către asociatul unic al . domnul Vincenzo Moderno - aspect adeverit de factura fiscala nr. 6/21.04.2010 care a fost emisă la aceeași data cu încheierea contractului de intermediere deși in acest contract se prevedea ca plata se va face ulterior in termen de maxim 15 zile de la data la care beneficiarul a încasat contravaloarea prețului de la clientul identificat de intermediar iar cum plata prețului vânzării/cesiunii a fost deja primita reclamanta a fost de acord cu solicitarea domnului Vincenzo Moderno de a încheia contractul de intermediere nr. 7/21.04.2010 astfel a emis și plătit contravaloarea de 82.578 lei a facturii fiscale nr. 6/21.04.2010 ;
Încheierea contractului de intermediere nr. 7/21.04.2010 a fost făcuta la solicitarea domnului Vincenzo Moderno care acționând în calitate de persoana fizica nu ar fi avut calitatea de agent comercial care să poată să desfășoare activitatea de intermediere și să fie plătit pentru această activitate astfel că din acest motiv a fost încheiat contractul de intermediere și intre cele doua societăți comerciale, domnul Vincenzo Moderno fiind asociatul unic al . ;
Se mai arată că serviciile de intermediere au fost prestate efectiv și cu succes doar operațiunea de plata - contravaloarea acestor servicii a fost realizata ulterior însă serviciile de intermediere sunt pe deplin justificate ;
Referitor la suma de 5.117 lei aferentă lucrărilor efectuate la microhidrocentrala Fenes societatea reclamantă arată ca potrivit: art.4 din contractul vânzare-cumpărare și cesiune de drepturi nr.186/31.03.2010 "vânzătorul va continua sa producă și să vândă energie electrica prin microhidrocentrala virând cumpărătorului sumele încasate cu titlu de preț după ce își va retine un comision de 3% astfel reclamanta a continuat sa folosească/utilizeze microhidrocentrala și în consecința lucrările efectuate au fost justificate fiind îndeplinite și condițiile legale de deductibilitate a sumelor reprezentând TVA colectat refuzat nelegal la rambursare parata acționând greșit prin neobservare a clauzei contractuale — art.4.
Examinând recursul reclamantei se respinge ca nefondat conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă împotriva sentinței civile nr.1574/25.05.2012 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului T., pentru că:
Potrivit dosarului, prin decizia de impunere fiscală nr.F.TM-122/25.II.2011, depusă la fila 27 din dosarul Tribunalului T., pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice T. a reținut că reclamanta datorează suplimentar sumele de 15.690 lei și 5.117 lei cu titlu de TVA pentru operațiuni efectuate în perioada 1.I.2010 – 31.XII.2012, verificată de pârâtă.
Impunerea s-a calculat arătându-se că, în fapt TVA în sumă de 15.960 lei aferentă onorariului pentru operațiunea de intermediere nu este deductibilă având în vedere faptul că la data încheierii acestui contract, microhidrocentrala de la Fenes era deja vândută și factura nr. 6/21.04.2010 emisă în baza contractului de intermediere în sumă de 82.578 lei și TVA de 15.690 lei nu este însoțită de justificarea operațiunii de intermediere așa cum prevede pct.48 din HG nr.44/2004.
De asemenea s-a menționat că în luna august 2010, societatea deduce TVA aferent unor lucrări efectuate la microhidrocentrala Fenes, activ vândut și ieșit din patrimoniu conform contractului nr.186/31.03.2010.Lucrările efectuate la acest activ nu se justifică, conform prevederilor art.145 alin. 2 din legea nr. 571/2003 și ca urmare suma totală de TVA de 5.117 lei aferentă facturilor nr.3279/20.08.2010 emisă de . valoare de 19.475 lei și TVA 4.674 lei, nr.3325/31.08.2010 emisă de . valoare de 1.847 lei și TVA 443 lei, nu este deductibilă.
Impunerea s-a dispus urmare la încheierea R.I.F din data de 25.II.2011 încheiat de aceeași pârâtă, în care s-a constatat că reclamanta, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 186/31.03.2010 vinde microhidrocentrala Fenes, situată pe râul Fenes. Societatea cumpărătoare este . cu sediul in Timișoara, având ca asociat unic societatea verificata B. H. SRL. Menționează ca microhidrocentrala s-a vândut cu 7.043.406 lei + TVA, societatea vânzătoare realizând un profit din aceasta vânzare, costul fiind de 5.856.896 lei, conform datelor înregistrate în evidența contabilă.
In data de 21.04.2010 s-a încheiat contractul nr. 7, de intermediere pentru identificarea de potențiali cesionari ai microhidrocentralelor, cu . din Timișoara, având ca onorariu suma de 82.578 lei.
TVA în suma de 15.690 lei aferentă acestui onorariu nu este deductibila având în vedere faptul că la data încheierii acestui contract, microhidrocentrala de Fenes era deja vânduta și factura nr. 6/21.04.2010 emisă în baza contractului de intermediere in suma de 82.578 lei si TVA de 15.690 lei nu este însoțită de justificarea operațiuni de intermediere așa cum prevede pct. 48 din HG 44/2004 care prevede că:
Pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
-serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract încheiat între părți sau în baza oricărei forme contractuale prevăzute de lege; justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin: situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare;
-contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităților desfășurate.
Nu intră sub incidența condiției privitoare la încheierea contractelor de prestări de servicii, prevăzută la art. 21 alin. (4) lit. m) din Codul fiscal, serviciile cu caracter ocazional prestate de persoane fizice autorizate și de persoane juridice, cum sunt: cele de întreținere și reparare a activelor, serviciile poștale, serviciile de comunicații și de multiplicare, parcare, transport și altele asemenea." . Suma de 15.690 lei nu este deductibila deoarece nu au fost justificate serviciile ca fiind operațiuni pentru activitatea societății lăsa cum prevede art. 145 alin. 2 din Legea 571/2003 „ (2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni: operațiuni taxabile; operațiuni rezultate din activități economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operațiuni ar fi fost realizate în România; operațiuni scutite de taxă, conform art. 143, art. 144 și art. 1441; operațiuni scutite de taxă, conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 1 - 5 și lit. b), în cazul în care cumpărătorul ori clientul este stabilit în afara Comunității sau în cazul în care aceste operațiuni sunt în legătură directă cu bunuri care vor fi exportate într-un stat din afara Comunității, precum și în cazul operațiunilor efectuate de intermediari care acționează în numele și în contul altei persoane, atunci când aceștia intervin în derularea unor astfel de operațiuni; operațiunile prevăzute la art. 128 alin. (7) și la art. 129 alin. (7), dacă taxa s-ar fi aplicat transferului respectiv."
Pârâta a mai susținut că în luna august 2010, societatea deduce TVA aferent unor lucrări efectuate Ia microhidrocentrala Fenes, activ vândut si ieșit din patrimoniu conform contractului nr. 186/31.03.2010. Lucrările efectuate la acest activ nu se justifica, conform prevederilor art. 145 alin. 2) din Legea 571/2003 și ca urmare suma totală de TVA de 5.117 lei aferenta facturilor: nr. 3279/20.08.2010 emisa de . valoare de 19.475 lei si TVA 4.674 lei, nr. 3325/31.08.2010 emisa de . valoare de 1847 lei și TVA 443 lei, nu este deductibilă.
Prin acțiune, reclamanta a contestat impunerea pentru TVA de 15.690 lei aferentă operațiunii de intermediere și pentru suma de 5.117 lei aferentă lucrărilor efectuate la microhidrocentrala Fenes, susținând că TVA este deductibilă în esență, pentru că serviciile au fost efectiv prestare și executate.
Raportat la împrejurarea că reclamanta nu a prezentat alte documente sau o altă stare de fapt prin acțiune, față de cea reținută de pârâtă prin actele de impunere fiscală, și astfel nu a făcut dovada prestării efective a serviciilor prin situații de lucrări, procese verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, etc. conform pct. - 48 din HG nr.44/2004, Curtea reține că în mod justificat a fost respinsă acțiunea prin sentință și recursul se respinge ca nefondat conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, pentru că în cuprinsul său se reiterează aceleași apărări din prima instanță legate de contractele în baza cărora s-a realizat operațiunea de intermediere și respectiv cel aferent lucrărilor la microhidrocentrala Fenes.
Raportat la considerentele expuse, Curtea reține că nu se impune casarea cauzei și trimitere spre rejudecare așa cum s-a solicitat în principal, prin cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta . împotriva sentinței civile nr.1574/25.05.2012 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului T..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
R. OLARUDIANA D. R. P.
GREFIER
M. L.
Red. RO – 26.02.2013
Tehnored LM –27.02.2013
2 expl/SM
Prima instanță – Tribunalul T.
Judecător – M. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7912/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6720/2013.... → |
|---|
