Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7912/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7912/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-08-2013 în dosarul nr. 7543/30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 7912
Ședința publică din 20 august 2013
PREȘEDINTE: PROF.UNIV.DR. L. B.
JUDECĂTOR: A. P.
JUDECĂTOR: M. BACĂU
GREFIER: L. M. S.
S-a luat în examinare recursurile declarate de parata Directia Generala a Finantelor Publice Timis in reprezentarea Administratiei Finantelor Publice Jimbolia si reclamantul B. V. F. împotriva sentinței civile nr. 1467/2012, pronunțată de Tribunalul Timis, în dosarul nr._ /3013 având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, invederând că, prin serviciul Registratură, la data de 19 august 2013, reclamantul a depus la dosar, întâmpinare, și chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru in cuantum de 22 lei.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și faptul că s-a solicitat judecarea și în lipsa părților, sens în care o reține spre soluționarea recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1467/12.04.2013, pronunțată de Tribunalul Timis in dosar nr._ /2013 a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamantul B. V. F. in contradictoriu cu parata Administratia Finantelor Publice Jimbolia.
A fost obligata parata sa restituie reclamantului suma de 5574 lei ,reprezentand taxa de poluare achitata la data de 21.01.2011, precum si dobanda legala aferenta acestei sume ,la nivelul majorarii de intarziere prevazuta de Codul de procedura fiscala,cu incepere de la expirarea termenului de 45 de zile calculate din data de 20 august 2012 si pana la restituirea integrala a sumei.
A fost respinsa, in rest, actiunea.
A fost obligata parata AFP Jimbolia la plata catre reclamant a sumei de 539,3 lei cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotărâri ambele părți au declarat decurs.
În recursul reclamantului hotărârea este criticată sub aspectul modului de soluționare al petitului privind acordarea cheltuielilor de judecată, context în care se invocă greșita aplicare a art.274( 3) C.pr civ., de către tribunal, astfel că reclamantul se consideră îndreptățit la achitarea sumei totale de 2000,cheltuieli de judecată, constând în onorariul de avocat.
În recursul pârâtei, pe fond, susține că, acțiunea a fost admisă nelegal, dat fiind că la data de 13.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr. 9/2012 din 06.01.2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, instanța ignorând aplicarea în cauză a Legii nr. 9/2012, care elimină discriminările vechii legislații, cât și dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012, potrivit cu care se impunea a se realiza o compensare legală, între suma achitată în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și cea datorată în baza Legii nr. 9/2012, cu restituirea eventualelor diferențe nedatorate dintre taxa de poluare și taxa pe emisii poluante.
Se mai susține că sentința atacată este neîntemeiată și în privința obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, nefiind întrunite dispozițiile art. 274 alin.1 Cod procedură civilă .
Verificând recursurile declarate, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii, din perspectiva dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, 3041 Cod procedură civilă, în cauză nefiind incidente temeiurile de casare/modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și nici alte temeiuri în sensul art. 304 1 Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge recursurile, ca nefondate, în baza art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă.
Astfel, cu privire la recursul reclamantului ,Curtea constată că instanța de fond a valorizat dispozițiile art. 274 (3) Cod procedură civilă, care-i permit diminuarea cheltuielilor de judecată, în funcție de complexitatea cauzei, munca concretă depusă de avocat în cauză, la care Curtea adaugă durata relativ scurtă a procedurii, faptul că problemele de drept incidente beneficiază de o rezolvare unitară, cunoscută de justițiabili și derivată din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, obligatorie pentru instanțele naționale.
Astfel,cu privire la recursul paratei, cât privește fondul cauzei, Curtea observă că Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a abrogat Ordonanța de urgență nr. 50/2008, iar conform art. 12 alin. (1) din noul act normativ „în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România”.
Curtea constată că norma în discuție tinde la înlocuirea retroactivă a reglementării taxei de poluare cu cea cuprinsă în norma legală, prin ajustarea vechii taxe de poluare la nivelul noii taxe, în vigoare din luna ianuarie 2012, aspect care face ca, în anumite cazuri, dreptul contribuabilului la restituirea integrală a taxei, percepute în baza unui act normativ neconform cu dreptul Uniunii Europene, să fie limitat, ceea ce echivalează cu nesocotirea efectelor hotărârii interpretative a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra României.
Sub acest aspect recurenta este în eroare, atunci când afirmă că hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a referit la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, iar nu la Legea nr. 9/2012, căci Curtea s-a referit, potrivit limitelor sale de competență, la interpretarea art. 110 din TFUE, iar nu la interpretarea legii interne românești.
Judecătorul național este cel abilitat să verifice conformitatea legilor interne cu art. 110 din TFUE, astfel cum acesta este interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, interpretare obligatorie pentru toate Statele membre.
Pe de altă parte, instanța de recurs constată că, deși Legea nr. 9/2012 și-a propus să înlăture efectele discriminatorii indirecte produse de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 -, prin aceea că taxa prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu era impusă și vehiculelor similare, puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării/reînmatriculării lor -, extinzând obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante și în cazul autovehiculelor înstrăinate pe piața națională, tocmai această normă cuprinsă în Legea nr. 9/2012, a făcut obiectul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, fiind suspendată de la aplicare, la data soluționării litigiului.
Pe cale de consecință, efectele discriminatorii indirecte menționate, continuă să fie prezente, inclusiv în cazul de speță, astfel că judecătorul fondului în mod corect a reținut incompatibilitatea dintre legea internă în vigoare și dispozițiile art. 110 din TFUE, căci nu există nicio diferență, sub aspectul efectelor discriminatorii indirecte analizate, între Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și normele cuprinse în Legea nr. 9/2012, în vigoare la momentul soluționării prezentei cauze, aspect sub care Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012 de suspendare a unor norme din cuprinsul Legii nr. 9/2012, evident că produce efecte juridice, independent de caracterul temporar al suspendării (01.01.2013), statul neavând nici o legitimitate în a ignora hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, în continuare.
Cât privește critica relativă la plata cheltuielilor de judecată, Curtea reține că hotărârea este legală în raport cu împrejurarea că Direcția generală a Finanțelor Publice a Județului Timis în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Orașului Jimbolia are calitatea de pârâtă în cauză, fiind în raporturi juridice directe cu reclamantul în cauză.
Pe de altă parte, prejudiciile produse ca urmare a aprecierii unor norme interne incompatibile cu dreptul european, în măsura în care există o pronunțare a Curții de Justiție a Uniunii Europene în cadrul procedurii întrebării preliminare, de admitere a sesizării, se impun a fi reparate de stat, de îndată, pe cale administrativă, fără a impune celui astfel prejudiciat să apeleze la procedura contencioasă judiciară, generatoare de alte cheltuieli, suplimentare.
F. cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursurile declarate de parata Directia Generala a Finantelor Publice Timis in reprezentarea Administratiei Finantelor Publice Jimbolia si reclamantul B. V. F. împotriva sentinței civile nr. 1467/2012, pronunțată de Tribunalul Timis, în dosarul nr._ /3013.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 20.08.2013.
PREȘEDINTE, pentru JUDECĂTOR, pentru JUDECĂTOR,
Prof.Univ.Dr. L. B. A. P. M. BACĂU
aflat în C.O aflat în C.O
semnează semnează
Președinte, Președinte,
Prof.Univ.Dr.L. B. Prof.Univ.Dr.L. B.
GREFIER,
L. M. S.
Red.A.P./25.08.2013
Tehnored. L.M.S./ 11.09.2013
Primă instanță – D. L. – Tribunalul Timis
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 568/2013.... → |
|---|
