Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 579/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 579/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 3571/115/2011
ROMÂ N I AOPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ – 03.09.2012
DECIZIA CIVILĂ Nr.579
Ședința publică din 19 februarie 2013
PREȘEDINTE: R. O.
JUDECĂTOR: D. D.
JUDECĂTOR: R. P.
GREFIER: M. L.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta P. M. F. împotriva sentinței civile nr.261/22.II.2012 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C.-S. în contradictoriu cu pârâții intimați M. Administrației și Internelor și I. pentru Situații de Urgență Semenic al Județului C.-S., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se constată lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depusă la dosar prin serviciul al instanței la data de 30.01.2013 întâmpinare din partea pârâtului intimat M. Administrației și Internelor.
Văzând lipsa părților și constatând că la dosar a fost promovată cerere de judecare în lipsă conform prevederilor art. 242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată :
Prin sentința civilă nr.261/22.II.2012 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul C.-S. a respins excepția netimbrării acțiunii, invocată de pârâtul I. pentru Situații de Urgență Semenic al Județului C.-S., a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Administrației și Internelor, a admis excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâtul I. pentru Situații de Urgență Semenic al Județului C.-S. "Semenic" C.-S. și a respins acțiunea formulată de reclamanta P. M. F. în contradictoriu cu pârâții I. pentru Situații de Urgență Semenic al Județului C.-S. și M. Administrației și Internelor.
În motivare s-a reținut că prin acțiune, reclamanta P. M. F. a chemat în judecată pârâții M. Administrației și Internelor București și I. pentru Situații de Urgență Semenic al Județului C.-S., solicitând instanței anularea Ordinului nr._/I din 19.09.2011, emis de Inspectorul șef al Inspectoratului pentru Situații de Urgență Semenic C.-S., prin care s-a dispus trecerea sa în rezervă, începând cu data de 19.09.2011, ca fiind nelegal; de asemenea, a solicitat obligarea pârâților la reintegrarea sa în funcția deținută și totodată, la plata unor despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat și reactualizat, precum și a celorlalte drepturi de care a fost privată de la data trecerii în rezervă și până la data reintegrării efective, cu cheltuieli de judecată.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri, din a căror analiză instanța a rețineut, în esență următoarele:
În primul rând, Tribunalul, în baza art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, s-a pronunțat cu privire la excepțiile de procedură invocate în cauză.
Referitor la excepția netimbrării acțiunii, Tribunalul a observat că, potrivit art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997, „Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile si cererile, inclusiv cele pentru exercitarea cailor de atac, referitoare la: a)încheierea, executarea si încetarea contractului individual de munca, orice drepturi ce decurg din raporturi de munca, stabilirea impozitului pe salarii, drepturile decurgând din executarea contractelor colective de munca si cele privind soluționarea conflictelor colective de munca, precum si executarea hotărârilor pronunțate in aceste litigii”.
Cum litigiilor promovate de funcționari publici le sunt aplicabile și prevederile Codului muncii, implicit sunt incidente prevederile art. 15 lit. a din legea taxelor de timbru, care scutesc pe titularii în materia litigiilor de muncă de plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.
Pe cale de consecință, Tribunalul a respins excepția de procedură invocată de pârâtul ISU Semenic al județului C.-S..
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, a Ministerului Administrației și Internelor, aceasta este admisibilă.
Astfel, cum în cauză actul administrativ criticat a fost emis de pârâtul I. pentru Situații de Urgență Semenic al Județului C.-S., calitatea procesuală pasivă aparține autorității emitente, aceasta având capacitate administrativă și în situația în care nu ar fi avut personalitate juridică.
Tribunalul a constatat ca fiind admisibilă și excepția lipsei procedurii prealabile invocate de pârât.
Procedura administrativă prealabilă sau recursul administrativ este una din condițiile prealabile obligatorii pentru promovarea acțiunii în contenciosul administrativ.
În acest sens, art. 7 alin. 1 din legea nr. 554/2004, stipulează că înainte de a se adresa instanței competente de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității emitente revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Cum în cauză, reclamanta, anterior sesizării instanței de contencios administrativ, nu a exercitat recursul administrativ, promovarea acțiunii în contenciosul administrativ nu poate fi admisibilă.
Pe de altă parte, excepția lipsei procedurii prealabile fiind o excepție absolută și dirimantă, soluționarea acesteia face inutilă cercetarea fondului de către instanța de judecată.
Pe cale de consecință, instanța, față de prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, a admis excepția lipsei procedurii prealabile - lipsa recursului administrativ - și a respins acțiunea formulată de reclamantă.
În cauză a declarat recurs reclamanta P. M. F., solicitând ca în temeiul art. art.312 al. 1 teza 1, al.2, al.3 și al.6 Cod proc.civilă, să se admită recursul, să se caseze sentința instanței de fond și să se dispună trimiterea dosarului spre competentă soluționare Tribunalului C.-S. - Secția Litigii de Muncă.
Recurenta critică prima instanță pentru că nelegal a respins excepția lipsei competenței materiale a secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului C.-S. în soluționarea acestui litigiu.
Arată că a fost cadru militar și nu funcționar public cu statut special, astfel încât competența soluționării acestui litigiu revenea secției de litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului C.-S..
Potrivit art. 109 din Legea nr.188/1999, privind statutul funcționarului public, republicată, cauzele ce au ca obiect raportul de serviciu al funcționarilor publici sunt de competența instanței de contencios administrativ cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe. Deci, pentru a atrage competența secției de contencios administrativ ar trebui să aibă statutul de funcționar public. Potrivit art.2 alin.2 din Legea 188/1999, funcționarul public este persoana numită, în condițiile prezentei legi, într-o funcție publică, iar reclamantul a fost cadru militar, având gradul de plutonier, fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii nr.80/1995, privind statutul cadrelor militare, act normativ care nu face nicio referire la asimilarea cadrelor militare cu funcționarii publici.
Nici dispozițiile art.5 alin.1 lit. f din Legea 188/1999 nu îi sunt aplicabile, întrucât și în această dispoziție legală se face referire la serviciile publice ale poliției și altor structuri ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative, care nu poate fi extinsă prin analogie și în cazul cadrelor militare.
Potrivit dispozițiilor art.1 din Legea 80/1995, privind statutul cadrelor militare, prin cadre militare se înțelege cetățenii români cărora li s-au acordat grad de ofițer, maistru militar sau subofițer, în raport de pregătirea lor militară și de specialitate, în condițiile prevăzute de lege, astfel încât nu pot fi asimilați funcționarilor publici ce reprezintă persoanele numite în condițiile legii într-o funcție publică.
De altfel, și ordinul prin care a fost trecut în rezervă are ca prim temei de drept art.85 al. 1, lit. e din Legea 80/ 1995, privind statutul cadrelor militare.
Recurenta susține că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei procedurii prealabile, respingându-se acțiunea formulată ca inadmisibilă.
Nefiind funcționar public nu avea obligația îndeplinirii plângerii prealabile.
Solicită instanței să aibă în vedere cele menționate mai sus și de asemenea, următoarele argumente:
Prin ordinul prin care a fost trecută în rezervă i se indică dreptul de a formula contestație la tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare. Deci, chiar emitentul acestui ordin susține că, competența de soluționare a contestației revine Tribunalului C.-S. și nu îi indică necesitatea efectuării unei plângeri prealabile către emitentul actului.
În aceste condiții susține că, pârâtul nu putea să-și invoce propria culpă în neefectuarea plângerii prealabile. Pârâtul avea obligația legală de a-i indica modalitatea de a ataca ordinul său, și i-a fost indicată această cale de atac, iar reclamantul arată că a urmat calea de atac indicată. Nu poate să se prevaleze pârâtul de propria culpă și acum să susțină că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă, întrucât nu i-a fost indicată de către acesta, deși legal, avea această obligație de a-i indica calea de atac a plângerii prealabile, dacă era cazul. Dar, probabil la data emiterii acestui ordin, pârâtul considera că nu era necesară această cale de atac a plângerii prealabile, nefiind funcționari publici.
Tot prin același ordin se uzitează termenul de „trecere în rezervă", specific cadrelor militare si nu termenul de „încetare a raportului de serviciu”, specific funcționarilor publici, arată recurentul.
Examinând recursul reclamantului se respinge ca nefondat conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, pentru că:
Potrivit dosarului, reclamanta este cadru militar și prin ordinul nr._/I/14.IX.2011 emis de pârâtul I. pentru Situații de Urgență „Semenic” C.-S. a fost trecut în rezervă, urmare la reorganizarea instituției în temeiul art. 85 lit. e din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.
Deci, reclamantei nu-i sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și nici dispozițiile Codului muncii, neexistând nicio prevedere în Legea nr. 80/1995, privitoare la aplicarea Codului muncii militarilor, din lege rezultând că aceștia nu sunt personal contractual, numirea în funcție și exercitarea acesteia realizându-se potrivit reglementării speciale din cuprinsul acestei legi.
Așa fiind, criticile recurentei legat de competența materială a instanței de litigii de muncă în materie sunt nefondate.
Curtea reține că și practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție exprimată și prin deciziile nr. 532/2006 sau nr. 664/2009 este în sensul că litigiile de serviciu ale militarilor sunt de competența instanței de contencios administrativ.
În ceea ce privește critica legată de respingerea acțiunii pe excepția lipsei procedurii prealabile, Curtea constată că este de asemenea neîntemeiată, pentru că din moment ce ordinul de trecere în rezervă are natura juridică a unui act administrativ de autoritate, sunt aplicabile prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 care obligă la îndeplinirea procedurii prealabile.
În consecință, recursul reclamantuei este nefondat pe lege, astfel că se respinge conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta P. M. F. împotriva sentinței civile nr.261/22.II.2012 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C.-S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
R. OLARUDIANA D. R. P.
GREFIER
M. L.
Red. RO – 04.03.2013
Tehnored LM –05.03.2013
2 expl/SM
Prima instanță – Tribunalul C.-S.
Judecător – G. Ș.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6270/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7912/2013.... → |
|---|
