Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7758/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7758/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 07-08-2013 în dosarul nr. 10127/108/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARA Operator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.7758
Ședința publică din 7 august 2013
P.:P. Ș. E.
JUDECĂTOR:I. M.
JUDECATOR:C. R. G.
GREFIER:M. M.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtă D.G.F.P. A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Nădlac împotriva sentinței civile nr. 2188/28.03.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul Butăriță V., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimatul Butăriță V. avocat F. T. P., lipsă fiind D.G.F.P. A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Nădlac.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar chitanța privind achitarea onorariului avocațial și împuternicirea avocațială de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea excepțiilor invocate de către recurentă și pe fond, respingerea recursului pârâtei și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2188/28.03.2013, pronunțată în dosar nr._, Tribunalul A. a respins excepția prematurității formulării acțiunii invocată de pârâtă.
A admis acțiunea precizată în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamantul Butăriță V., împotriva pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului A., și în consecință, a anulat decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr.7413/12.09.2012 a AFP Nădlac și a obligat pârâta să îi restituie reclamantului suma de 2403 lei, achitată prin chitanța . nr._/12.09.2012, reprezentând taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, actualizată cu dobânda calculată în conformitate cu art. 124 C.pr.fisc., începând cu ziua următoare termenului de 45 de zile de la data înregistrării, în evidența pârâtei-15.10.2012, a cererii reclamantului de restituire a taxei.
A obligat pârâta să îi plătească reclamantului 539,3 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul A. a reținut următoarele:
Reclamantul a cumpărat în cursul anului 2012, un autoturism second hand, marca F. Punto, cu nr. de identificare ZFA_52, an fabricație 1996, înmatriculat prima oară la data de 01.04.1996 în Germania,
Pentru înmatricularea acestuia în România în temeiul Legii nr. 9/2012, AFP Nădlac a emis decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr. 7413/12.09.2012 pentru suma de 2403 lei. Reclamantul a achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în sumă de 2403 lei cu chitanța . nr._/12.09.2012, la Trezoreria Orașului Nădlac. Autoturismul a fost înmatriculat în România pe numele reclamantului în calitate de proprietar.
Prin cererea înregistrată sub numărul 8362/17.10.2012, reclamantul a solicitat anularea deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și restituirea taxei de poluare achitate, însă prin adresa nr. 8994/29.10.2012 pârâta a comunicat reclamantului refuzul de restituire, contestația sa împotriva deciziei de stabilire a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nefiind soluționată până la data de 27.12 2012 când acesta s-a adresat instanței de contencios administrativ și fiscal.
Cât privește prematuritatea acțiunii, Tribunalul a constatat că este neîntemeiată, reclamantul s-a adresat instanței după expirarea termenului de 45 zile în care contestația sa trebuia soluționată iar potrivit art. 1 din legea 554/2004 ,,Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.” Iar potrivit art. 2 lit h din legea 554/2004 nesoluționarea în termenul legal a unei cereri reprezintă faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.
Așadar, în lipsa unui răspuns al pârâtei în termenul de 45 de zile, prevăzut de art. 70 din Codul de procedură fiscală, acțiunea reclamantului nu poate fi considerată prematură, motive pentru care Tribunalul a respins excepția prematurității invocată în cauză.
Pe fond, constatând că instituirea taxei de poluare prin OUG. nr. 50/2008 s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (vechiul art. 90, modificat prin . Tratatului de la Lisabona), Tribunalul a considerat că acțiunea reclamantului este întemeiată, în condițiile în care taxa de poluare achitată de acesta este în contradicție cu legislația europeană în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta recurentă DGFP A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Nădlac, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, a reiterat excepția prematurității acțiunii invocată și prin întâmpinare în fața instanței de fond. A arătat că taxa de poluare a fost calculată in temeiul Legii nr.9/2012 care a fost adoptată cu respectarea legislației Uniunii Europene.
Precizează că taxa achitată de reclamant este temeinică, legală și în conformitate cu normele comunitare, fiind întrunite toate condițiile funcționalității și legalității ei, drept pentru care solicită ca cererea reclamantului să fie respinsă ca neîntemeiată.
Reclamantul intimat nu a depus întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Referitor la excepția prematurității acțiunii reiterată de recurentă, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată, reținând că în lipsa unui răspuns al pârâtei în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 70 din C.proc.fiscală, acțiunea reclamantului nu poate fi considerată prematură. Nu poate fi reținută nici susținerea recurentei în sensul că termenul s-a prelungit până la data primirii informațiilor solicitate M.F.P. cu adresa nr._/14.12.2012, având în vedere că nici după 8 luni de la această solicitare nu s-a făcut dovada primirii răspunsului solicitat, iar poziția recurentei exprimată atât prin întâmpinare cât și prin cererea de recurs este clară cu privire la legalitatea taxei percepute.
În egală măsură se constată a fi nefondate și susținerile recurentei potrivit cărora taxa ar fi fost legal percepută în aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 9/2012, care este conformă legislației Uniunii Europene.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizat art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa pe poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date.
Această caracteristică esențială a taxei de poluare, reiterată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în cauza N. (cauza C – 263/10 Hotărârea din 07.07.2011, paragraful 27) a rămas neschimbată până la data achitării de către reclamant a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Se poate observa astfel că, deși Legea nr.9/2012 (privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule) prevede la art.4 alin 2 obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, (astfel cum au sugerat cele două hotărâri ale instanței europene), prin art.1 din OUG nr.1/2012 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor menționate până la 1 ianuarie 2013. Prin urmare, Legea nr. 9/2012, în forma aplicabilă până la data de 01.01.2013, a menținut situația de discriminare indirectă constatată de CJUE în cazul taxei instituite prin OUG nr. 50/2008, de vreme ce vehiculele de ocazie importate sunt supuse taxei, în timp ce vehiculele similare, înmatriculate anterior datei de 01.07.2008, puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel încât are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europene de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C‑263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art.110 TFUE (fostul articol 90), la perceperea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în temeiul Legii nr. 9/2012, sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.
Nu pot fi reținute în cauză nici susținerile recurentei referitoare la stabilirea eronată a momentului de la care se pot acorda dobânzi aferente taxei pe poluare percepute de la reclamant.
Prin hotărârea din 18.04.2013, dată de CJUE în cauza C-565/11, I., s-a statuat în sensul că „dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, (precum cel instituit prin art. 124 C.pr.fiscală – n.n.) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”. Aplicând cu prioritate dispozițiile din legislația Uniunii Europene, astfel interpretate de CJUE cu forță obligatorie pentru judecătorul național, se constată necesar a fi înlăturate prevederile din dreptul național, anume, art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală, care permit acordarea dobânzilor doar după expirarea unui termen de 45 de zile de la înregistrarea la organul fiscal a cererii de restituire. Având în vedere că instanța de fond a acordat dobânzi de la data de 07.12.2012, și nu de la data plății cum solicitase reclamantul, dar reclamantul nu a criticat soluția instanței, Curtea va respinge și această susținere a recurentei în sensul că nu puteau fi acordate dobânzi de la data cererii, deoarece potrivit interpretării date de CJUE, dobânzile aferente sumei achitate cu titlu de taxă pe poluare puteau fi acordate chiar de la data plății.
Va fi, deci, respins recursul declarat, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ, dat fiind că instanța de fond a dat o corectă interpretare dispozițiilor relevante din dreptul național, care include și legislația Uniunii Europene, parte integrantă din sistemul juridic intern, potrivit art. 148 din Constituția României.
În baza art. 274 C.pr.civ, se va lua act de faptul că recurenta se află în culpă procesuală, astfel încât aceasta va fi obligată la plata către reclamantul intimat a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată în calea de atac, constând în onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta pârâtă D.G.F.P. A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Nădlac împotriva sentinței civile nr. 2188/28.03.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul Butăriță V..
Obliga recurenta pârâtă să plătească reclamantului intimat suma de 500 lei cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.08.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
P. Ș. E. M. I. C. R. G.
GREFIER,
M. M.
Red.:ȘEP./09.08.2013
Tehnored./M.M./ 2 ex./14.08.2013
Inst.fond:Tribunalul A.:jud.M. M.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6375/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 15/2013.... → |
|---|
