Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7839/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7839/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 07-08-2013 în dosarul nr. 1168/108/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARA Operator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.7839
Ședința publică din 7 august 2013
P.:P. Ș. E.
JUDECĂTOR:I. M.
JUDECATOR:C. R. G.
GREFIER:M. M.
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamantul T. B. și de pârâta Administrația Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr.2685/11.04.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent T. B. avocat P. M. în substituirea avocat T. C., lipsă fiind pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar chitanța privind achitarea onorariului avocațial, concluzii scrise, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 19,50 lei și 0,15 lei timbru judiciar și împuternicirea avocațială de substituire.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului reclamantului astfel cum a fost formulat și motivat în scris la dosar, cu cheltuieli de judecată. Față de recursul pârâtei, solicită respingerea acestuia.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2685/11.04.2013 pronunțată în dosar nr._, Tribunalul A. a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul T. B. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice A. și, în consecință, a obligat pârâta la restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule în sumă de 3.902 lei plătită la Trezoreria A. cu chitanța . nr._/15.03.2010, actualizată cu dobânda fiscală începând cu a 45-a zi de la data înregistrării cererii de restituire și până la data plății efective în baza art. 124 alin. 2 și art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală.
A obligat pârâta la 839,30 lei cheltuieli de judecată.
Constatând în esență că instituirea taxei de poluare prin OUG. nr. 50/2008 s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (vechiul art. 90, modificat prin . Tratatului de la Lisabona), Tribunalul a considerat că acțiunea reclamantului este întemeiată, în condițiile în care taxa de poluare achitată de acesta este în contradicție cu legislația europeană în materie.
Împotriva sentinței civile nr.2685/11.04.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ au declarat recurs atât reclamantul T. B., cât și pârâta Administrația Finanțelor Publice A..
Prin recursul formulat, reclamantul T. Bodgan a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile atacate în ceea ce privește momentul de la care începe să curgă dobânda în materie fiscală și să se stabilească că dobânda în materie fiscală urmează a fi calculată de la data plății și până la data restituirii integrale și efective, invocând în acest sens hotărârea recentă pronunțată de CJUE la data de 18.04.2013, cu cheltuieli de judecată în recurs.
Prin recursul formulat, pârâta Administrația Finanțelor Publice A. a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii introductive.
Recurenta a criticat pe fond sentința, susținând legalitatea taxei în discuție, conform OUG nr.50/2008, act normativ conform dreptului comunitar, așa cum rezultă din preambulului acestuia, că taxa astfel percepută nu este discriminatorie, nefiind dovedită în concret o depreciere reală a autovehiculului ce a determinat plata acestei taxe, din perspectiva criteriilor obiective consacrate în jurisprudența CEJ.
Mai susține că, prin . Legii nr.9/2012, reclamantul putea solicita restituirea taxei în temeiul art.12 din lege, astfel că acțiunea este neîntemeiată și din acest punct de vedere.
Analizând recursurile declarate, în temeiul art.304/1 și art.304 pct.9 C. proc. civ, Curtea constată următoarele:
Litigiul pune în discuție caracterul indirect discriminatoriu al taxei instituie prin O.U.G. nr. 50/2008, în sensul că măsura legislativă adoptată de Statul român descurajează importul de autovehicule de ocazie din statele membre ale Uniunii Europene. Analizând neutralitatea taxei pe poluare instituite prin O.U.G. nr. 50/2008, prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09 (T.), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, precizând că „articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE”.
Considerentele au fost precizate de CJUE și în cauza N. - C-263/10, reținându-se că toate versiunile de modificare a O.U.G. nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importantă, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Reclamantul achitând taxa calculată în temeiul O.U.G. nr. 50/2008, în forma în vigoare la data prelevării taxei, urmează a se constata că taxa prelevată contribuabilului avea, datorită efectelor concrete pe care le-a produs, caracter discriminatoriu, fiind contrară dispozițiilor din fostul art. 90 TCE, actualul art. 110 TFUE. În aceste condiții, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, se impune restituirea taxei, întrucât, astfel cum a statuat CJUE (C-62/93), contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european, rațiunea fiind aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate, văzând și dispozițiile art. 312 alin.1 C.p.civ., instanța observând legalitatea și temeinicia sentinței sub aspectul obligației de restituire a taxei instituită în sarcina pârâtei, Curtea va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
Recursul reclamantului va fi însă admis, conform art.304 pct.9 și art.312 alin.3 C. proc. civ, Curtea reține că la data de 18.04.2013, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat hotărârea în Cauza C-565/11 ( M. I. împotriva AFP Sibiu, AFM) stabilind că „ Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.” Având în vedere această hotărâre, în litigiile având ca obiect restituirea taxei de poluare se acordă dobânzi la cererea reclamantului de la data plății taxei, iar nu conform art. 124 c.proc.fiscală, cum s-a stabilit în jurisprudența anterioară, soluția instanței de fond fiind nelegală și netemeinică și sub acest aspect.
În consecință, va modifica în parte sentința recurată sub acest aspect, în sensul că va obliga pârâta să restituie reclamantului dobânda fiscală aferentă taxei pe poluare datorată reclamantului începând cu data plății și până la data restituirii efective, menținând în rest dispozițiile sentinței.
In baza art.274 C.pr.civ., având în vedere culpa procesuală a pârâtei recurente, care subzistă în condițiile respingerii recursului său, o va obliga la plata sumei de 519,15 lei cheltuieli de judecată în recurs – onorariu avocat și taxe timbru, către intimatul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul T. B. împotriva sentinței civile nr.2685/11.04.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâta să restituie reclamantului dobânda fiscală aferentă taxei pe poluare datorată reclamantului începând cu data plății și până la data restituirii efective.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice A. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pârâta recurentă la 519,15 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant reprezentând onorariu avocat, taxă de timbru și timbru judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 7 august 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
P. Ș. E. M. I. C. R. G.
GREFIER,
M. M.
Red.:M.I/04.09.2013
Tehnored./M.M./ 2 ex./05.09.2013
Inst.fond:Tribunalul A.:jud.L. J..
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3421/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 21/2013.... → |
|---|
