Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1120/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1120/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 6275/108/2012
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA DE C.
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 1120/R
Ședința publică din 14.03.2013
PREȘEDINTE: M. B.
JUDECĂTOR: R. S.
JUDECĂTOR: D. I. Ț.
GREFIER: A. T.
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de către pârâta Administrația Finanțelor Publice Orașului L. reprezentată de D. A. împotriva sentinței civile nr.4027/12.10.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat C. G., având ca obiect contestație act administrativ fiscal - restituire taxa poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare a cauzei, se prezintă avocat N. O. în reprezentarea reclamantului intimat C. G., lipsă fiind p a recurentă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantului intimat depune împuternicire avocațială, dovada înmatriculării autoturismului în UE și concluzii scrise.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4027/12.10.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. G., a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a Orașului L. la restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule în sumă de 7.336 lei, plătită la Trezoreria L., actualizată cu dobânda fiscală începând cu a 45-a zi de la data înregistrării cererii de restituire și până la data plății efective în baza art. 124 alin. 2 și art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală și a obligat pârâta de ordinul I la 739,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul a achiziționat autoturismul second hand, marca Ford înmatriculat pentru prima dată la 16.07.1996 pentru care a plătit taxa pe poluare pentru autovehicule în sumă de 7.336 lei.
Calculul taxei în speța de față este corect raportat la caracteristicile tehnice ale autovehiculului și celelalte criterii prevăzute de OUG nr. 50/2008, nefiind contestat de către reclamant sub aspectul cuantumului.
În speța de față taxa pe poluare stabilită de către pârâta Administrația Finanțelor Publice L. este nelegală, având în vedere considerentele prezentate de Curtea Europeană de Justiție în cauza C-402/2009(T. împotriva României din 07.04.2011, unde s-a arătat că articolul 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (fostul art. 90 CE - n.n.) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Dintre argumentele Curții de Justiție a Uniunii Europene se detașează prin importanța lor cele expuse la paragrafele 52 - 60 din hotărâre, în care se răspunde la apărările Guvernului Român referitoare la autonomia fiscală, precum și la scopul declarat al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011: protecția mediului înconjurător.
La data de 7 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, I. N. asupra interpretării aceluiași art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de către instanța învestită cu o cerere de restituire a taxei de poluare.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în Hotărârea T., reținând în paragraful 27 că toate modificările succesive aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2009 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
În esență, după aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național (inclusiv cele prevăzute în Constituție) trebuie să dea prioritate regulilor de drept european.
Împotriva sentinței civile pronunțată de Tribunalul A. a formulat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a Orașului L. prin reprezentant D. A., prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii introductive.
Prima instanță a reținut că taxa aplicată de către organele abilitate ale statului, în temeiul Legii 9/2012, este incompatibilă cu prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, actualmente art. 110 din Tratatul de la Lisabona, privind funcționarea Uniunii Europene, în încercarea de argumentare legală a hotărârii emise, dar s-a pronunțat fără ca la dosarul cauzei să existe depusă dovada primei înmatriculări într-un stat membru al Uniunii Europene.
Pe fond, invocă prevederile art.1, 4, 6 și 10 ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și astfel, pentru ca reclamantul să afirme că noua taxa "contravine art. 90 din Tratatul CE" acesta ar trebui să prezinte în concret o comparație cu impozitele din statele comunității europene, aspect ce nu este evidențiat.
Deci, nu se face dovada încălcării " principiului libertății circulației mărfurilor" așa cum greșit apreciază reclamantul.
De altfel, așa cum se arată în art. 1 al noii legi acesta taxă este o taxa de mediu, care vizează protecția mediului, fiind în conformitate cu normele de drept comunitar, această taxă nefiind contestată de Comisia Europeană: " Prezenta lege stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă."
Această taxă există în mod legal în alte 16 state comunitare (Germania, Italia, Franța, etc), chiar mai mult, desfințarea ei ar însemna o îngrădire a politicii fiscale a statelor comunitare, respectiv art. 1 alin. 2 din Primul Protocol Adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prezentele dispoziții nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor."
De asemenea, sentința este neîntemeiată și în privința obligării A.F.P. Sebiș la plata cheltuielilor de judecată deoarece prin admiterea cererii de chemare în garanție a Administrației Fondului Pentru Mediu, în condițiile art. 60 Cod procedură civilă, aceasta este partea care a căzut în pretenții și care trebuie să fie obligată implicit și la plata către reclamantul-intimat a cheltuielilor de judecată potrivit art. 274 alin. 1 din C.Proc.Civ.
Totodată, solicită, în baza prevederilor art. 274. alin. 3 Cod procedură fiscală, ca instanța de recurs să micșoreze onorariul de avocat pe care îl consideră mult prea mare în raport cu obiectul cauzei și că nu implică nici un element de complexitate.
Analizând recursul declarat de pârâtă, conform motivelor invocate în scris și văzând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea reține că este nefondat pentru următoarele considerente:
Solicitând restituirea taxei, reclamantul nu a pus în discuție în cauză o discriminare directă permisă de dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008; într-adevăr, din punct de vedere formal regimul de impozitare instituit prin O.U.G. nr. 50/2008 nu face vreo deosebire nici între autovehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Fiind datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului menționat, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de împrejurarea că este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat, taxa în discuție nu stabilește un tratament diferențiat pe baza criteriilor menționate, astfel încât nu poate fi considerată direct discriminatorie, după cum, de altfel, a constatat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T.. Litigiul pune însă în discuție caracterul indirect discriminatoriu al taxei instituie prin O.U.G. nr. 50/2008, în sensul că măsura legislativă adoptată de Statul român descurajează importul de autovehicule de ocazie din statele membre ale Uniunii Europene.
Or, prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., analizând neutralitatea taxei pe poluare instituite prin O.U.G. nr. 50/2008, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că „reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală”, că, „în aceste condiții, O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”, respectiv, că „deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE”, iar la pct. 53 a precizat că „articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE”.
În fine, în aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut, analizând neutralitatea taxei instituite prin O.U.G. nr. 50/2008, în varianta inițială, în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate, că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Considerentele se impun și în ceea ce privește regimul de taxare prevăzut de O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și, respectiv, O.U.G. nr. 117/2009, fiind precizate de CJUE și în cauza N. - C-263/10, reținându-se că toate versiunile de modificare a O.U.G. nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importantă, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Reclamantul achitând taxa pe poluare calculată în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma în vigoare la acea dată, urmează a se constata că taxa prelevată contribuabilului avea, datorită efectelor concrete pe care le-a produs, caracter discriminatoriu, fiind contrară dispozițiilor din fostul art. 90 TCE, actualul art. 110 TFUE. În aceste condiții, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, se impune restituirea taxei, întrucât, astfel cum a statuat CJUE (C-62/93), contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european, rațiunea fiind aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european.
În temeiul art. 274 C.proc.civ. urmează a obliga pârâta la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, echivalentul onorariului de avocat achitat.
Pentru aceste considerente, constatând că soluția reținută prin sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art. 312 alin. 1 rap. art. 304 pct. 9 C.proc.civ. urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Orașului L. reprezentată prin D. A. împotriva sentinței civile nr.4027/12.10.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Obligă pârâta la 700 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr. M. B. R. S. D. I. Ț.
GREFIER
A. T.
RED. D./20.03.2013
TEHNORED. A.T./20.03.2013
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL A.
PREȘEDINTE: J. L.
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 236/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1116/2013.... → |
|---|
