Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3169/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3169/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 08-05-2013 în dosarul nr. 8004/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3169
Ședința publică din 8 mai 2013
PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR:C. R.
GREFIER: I. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 5616/27.11.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul S. A., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod pr. civ. și, nemaifiind alte cereri formulate sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
După strigarea cauzei, dar nu înainte de închiderea dezbaterilor, s-a prezentat pentru reclamantul intimat S. A., av. I. J., care a depus la dosar împuternicire avocațială și chitanța privind achitarea onorariului avocațial și a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5616/27.11.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, prima instanță a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S. A. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A., și a obligat-o pe aceasta din urmă să restituie reclamantului taxa pentru emisiile poluante achitată în sumă de 5662 lei, sumă ce urmează a fi actualizată cu dobânda legală în materie fiscală, până la data restituirii efective a acesteia, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1279,3 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că taxa pentru emisiile poluante - instituită prin Legea nr. 9/2012 - au aceeași natură ca și taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, fiind contrară dispozițiilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
S-a reținut că potrivit jurisprudenței stabile a Curții de Justiție a Uniunii Europene, art. 110 trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit, încât descurajează punerea în circulație, în statul membru, a unor vehicule de ocazie, cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională; totodată, că, în atare situații, Curtea recunoaște contribuabililor dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european.
Constatând că instituirea taxei s-a făcut cu încălcarea art. 110 din Tratat, cererea reclamantului este admisibilă, taxa fiind în contradicție cu legislația europeană în materie.
Potrivit art. 124 Cod pr. fiscală s-a reținut că reclamantul este îndreptățit și la plata dobânzilor legale.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice A., solicitând modificarea în parte a acesteia, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Pe cale de excepție, pârâta recurentă arată că reclamantul nu a făcut dovada atacării deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, considerând, prin urmare, că nu a fost epuizată procedura prealabilă prevăzută în mod imperativ de art. 7 din Legea 554/2004.
Referitor la fondul cauzei, recurenta a invocat prevederile Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, susținând că nu există nici un temei care să justifice afirmația reclamantului, potrivit căreia taxa încalcă reglementările insituite prin art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene. A apreciat, prin urmare, că în speță nu se face dovada încălcării „principiului libertății circulației mărfurilor”, cum greșit a susținut reclamantul.
A mai învederat că, așa cum se arată în art. 1 al noii legi - „prezenta lege stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă” - taxa vizează protecția mediului și este conformă normelor de drept comunitar, nefiind contestată de Comisia Europeană.
Reclamantul S. A. nu a formulat întâmpinare prin care să-și exprime punctul de vedere cu privire la recursul declarat în cauză.
Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 304 și art. 3041 din Codul de procedură civilă, cât și din oficiu, în baza art. 306 alin. 2 din același cod, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată, în condițiile în care Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 24/2011, pronunțată în procedura recursului în interesul legii, a statuat, cu forță obligatorie, că procedura administrativă prealabilă vizată de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, nu se aplică litigiilor prin care se urmărește restituire a taxei de poluare, intemeiate pe dispozitiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală.
Cu referire la fondul cauzei, Curtea reține că taxa încalcă dispozițiile art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, așa cum este el interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Potrivit acestui text, niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, produselor naționale similare.
În sensul celor de mai sus, Curtea relevă că, potrivit Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, taxa se datorează pentru autovehiculele din categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR 2 - reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003, cu modificările și completările ulterioare (art. 3).
Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 al. 1 lit. a), iar aceasta se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin. 1).
După cum se poate constata, prevederile art. 4 al. 1 din Legea nr. 9/2012 sunt identice cu cele ale art. 4 lit. a din OUG nr. 50/2008 (potrivit cărora obligația de plată a taxei intervenea tot cu ocazia primei înmatriculări).
Deși la al. 2 al art. 4 din Legea nr. 9/2012, se prevede că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării – aplicarea acestor dispoziții a fost suspendată până la data de 01.01.2013 (potrivit art. 1 din OUG nr. 1/2012).
În atare situație, întrucât reglementările normative cuprinse în Legea nr. 9/2012 (în temeiul cărora i s-a perceput reclamantului taxa pentru emisii poluante solicitată pe calea acțiunii pendinte) sunt identice cu cele ale OUG nr. 50/2008, se impune a statua că și acestea încalcă dispozițiile art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene – potrivit căruia „niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
În sensul celor de mai sus, instanța reține că, prin Hotărârea din 7 aprilie 2011 pronunțată în dosarul nr. C-402/09 (cauza T. vs. România) Curtea de la Luxemburg a stabilit că „art. 110 din Tratat trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură de pe piața națională”.
Ori, O.U.G. nr. 50/2008 și, în continuare, Legea nr. 9/2012 (în forma aflată în vigoare la data plății taxei), stabilesc o taxă care se aplică cu ocazia primei înmatriculări în România a unor autovehicule, inclusiv a celor de ocazie cumpărate din alte state membre U.E., fără să stabilească o taxă pentru autovehiculele de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură, aflate deja în circulație pe teritoriul României la data instituirii taxei (și pentru care, deci, nu s-a plătit taxa). Procedând astfel, statul român descurajează cumpărarea de autovehicule de ocazie din alte state membre ale U.E., prin aceea că face să fie mai avantajoasă cumpărarea autovehiculelor de ocazie similare, ca vechime și uzură, deja înmatriculate pe teritoriul României.
Curtea constată, însă, că prin Legea nr. 157/2005, România a ratificat Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană. Efectele acestei ratificări sunt reglementate de dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, conform cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare; potrivit alin. 4 al aceluiași articol, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Așadar, în măsura în care există neconcordanță între legea internă, în speță Legea nr. 9/2012, și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, instanțele române trebuie să aplice cu prioritate legislația comunitară, ceea ce tribunalul a și făcut.
Concluzionând, Curtea reține că taxa este nelegală, raportat la art. 110 din Tratat, motiv pentru care în mod justificat a fost restituită de prima instanță, inclusiv sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 124 Cod procedură fiscală, referitoare la dobânda fiscală.
Față de cele de mai sus, recursul pârâtei apare ca nefondat și se impune a fi respins.
În baza art. 274 Cod pr. civ., va obliga recurenta la plata către S. A. a sumei de 1000 lei, cheltuieli parțiale de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 5616/27.11.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul S. A..
Obligă recurenta la plata către intimatul S. A. a sumei de 1000 lei, cheltuieli parțiale de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 08.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. L. D. C. C. R.
GREFIER,
I. P.
Red. M.L./16.05.2013
Tehnored. I.P. 2 ex./23.05.2013
Prima instanță: Tribunalul A., jud. C. Șianțiu
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 24/2013.... | Alte cereri. Decizia nr. 2523/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
