Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9083/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9083/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 3160/115/2012
ROMÂ N I AOPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ – 21.06.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 9083
Ședința publică din 8 octombrie 2013
PREȘEDINTE: R. P.
JUDECĂTOR: R. O.
JUDECĂTOR: D. D.
GREFIER: M. L.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. în nume propriu și în numele Administrația Finanțelor Publice Oțelu R. împotriva sentinței civile nr.1710/05.12.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamantul intimat S. V., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se constată lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, văzând lipsa părților și constatând că la dosar a fost promovată cerere de judecare în lipsă conform prevederilor art. 242 Cod procedură civilă - 411 alin.1 pct. 2 Noul Cod procedură civilă instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului C.-S. sub nr._ din data de 05.07.2012, precizată la data de 23.10.2012, reclamantul SĂRĂCUȚA V. a chemat în judecată pârâții Direcția Generala a Finanțelor Publice C.-S. și Administrația Finanțelor Publice Caransebeș, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare în cuantum de 4.647 lei, reprezentând taxă de poluare achitată cu chitanța . nr._/08.08.2008.
Prin sentința civilă nr.1710/05.12.2012 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul C.-S. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul SĂRĂCUȚA V. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Oțelu R., prin Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. și în consecință a anulat decizia de calcul al taxei de poluare nr. 1812/08.08.2008, emisă de Administrația Finanțelor Publice Oțelu R.. Și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Oțelu R., prin Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. la restituirea sumei de 4.647 lei, cu titlu de taxă de poluare.
În motivare s-a reținut reclamantul a achiziționat din Germania, autoturismul marca NISSAN PRIMERA, înmatriculat pentru prima dată în Germania, la 03.12.1996.
Prin Decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr. 1812/08.08.2008, în vederea efectuării primei înmatriculări în România, pârâta Administrația Finanțelor Publice Caransebeș a stabilit în sarcina reclamantului obligația de a plăti suma de 4.647 lei, cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule.
Tribunalul a reținut că reclamantul a achitat taxa de poluare la data de 08.08.2008, prin chitanța . nr._, procedând, ulterior, la sesizarea instanței de contencios administrativ și fiscal, invocând nelegalitatea taxei pe poluare, instituită de Statul Român prin OUG. nr. 50/2008 și încasată de organele fiscale competente, respectiv pârâta Administrația Finanțelor Publice Caransebeș.
La termenul de judecată din data de 24.10.2012, reclamantul a formulat o precizare de acțiune prin care a arătat ca înțelege să cheme in judecata și parata Direcția Generala a Finanțelor Publice C.-S., solicitând și anularea deciziei de calcul al taxei de poluare nr. 1812/08.08.2008.
Procedând în conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, la soluționarea excepției de procedură ridicată în cauză, Tribunalul a constatat că, referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtei DGFP C.-S., invocata din oficiu, în acțiunea de contencios-administrativ, calitatea procesuală pasivă aparține autorității sau instituției publice, care a emis actul administrativ atacat, indiferent dacă are sau nu personalitate juridică civilă.
Cum în cauză, decizia de calcul a taxei de poluare a fost emisă de pârâta AFP Oțelu R., care refuză și restituirea taxei de poluare, calitatea procesuală pasivă aparține acestei pârâte și, nicidecum, pârâtei DGFP C.-S..
Pe fondul cauzei, Tribunalul a reținut că reclamantul Sărăcuța V. a achiziționat din Germania autoturismul marca NISSAN PRIMERA în anul 2008, înmatriculat inițial în Germania, la data de 03.12.1996.
Prin Decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr. 1812/08.08.2008, în vederea efectuării primei înmatriculări în România, pârâta Administrația Finanțelor Publice Oțelu R. a stabilit în sarcina reclamantului obligația de a plăti suma de 4647 lei, cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule.
Tribunalul a reținut că reclamantul a achitat taxa de poluare prin chitanța . nr._/08.08.2008, procedând, ulterior, la sesizarea instanței de contencios administrativ și fiscal, invocând nelegalitatea taxei pe poluare, instituită de Statul Român prin OUG. nr. 50/2008 și încasată de organele fiscale competente, respectiv pârâta Administrația Finanțelor Publice Oțelu R..
Tribunalul a considerat susținerile reclamantului, ca fiind întemeiate, întrucât, taxa de poluare a fost instituită prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare sub incidența căreia intră și achiziționarea de către reclamant în anul 2008 a unui autovehicul de ocazie, înmatriculat în Germania.
Cum reclamantul a susținut că taxa de poluare încalcă prevederile art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (vechiul art. 90), Tribunalul observă că atât Comisia Europeană, cât și Curtea de Justiție Europeană, a dat o importanță deosebită aplicării acestor dispoziții din Tratat, întrucât de aplicarea sau neaplicarea corectă a acestor prevederi depinde într-o mare măsură asigurarea libertății de circulație precum și menținerea unui climat de concurență comercială normală în piața internă unică.
Tribunalul a constatat că, în interpretarea art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene, printre altele, în cauzele T. și N. contra României.
Astfel, potrivit jurisprudenței Curții, „art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit, încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie, cumpărate în alte state membre, fără, însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională”.
Tribunalul a reținut că, în opinia Curții, taxa de poluare instituită prin OUG. nr. 50/2008, atât în varianta inițială a actului normativ cât și în modificările și completările ulterioare ale acestuia, este discriminatorie, având ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie, naționale și descurajarea, în acest mod a importului de vehicule de ocazie similare.
Tribunalul a observat, pornind de la importanța pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat-o aplicării uniforme a dreptului comunitar - garanție a dezvoltării Comunității pe coordonatele stabilite de tratate - că au fost consacrate reguli constituționale comunitare ce acordă caracter de supremație dreptului comunitar.
În același timp, în momentul în care un stat devine membru al Comunității - România a devenit membră în anul 2007 -, întregul sistem juridic Comunitar este încadrat în ordinea națională de drept și devine în mod direct aplicabil în statul respectiv.
Or, a nu da curs celor două principii importante ale dreptului comunitar, respectiv principiul supremației dreptului comunitar și al efectului direct, ar însemna ca Statul membru al Comunității să nu răspundă față de conaționalii săi de încălcarea dispozițiilor de drept comunitar.
Ca urmare, constatând că instituirea taxei de poluare prin OUG. nr. 50/2008 s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (vechiul art. 90, modificat prin . Tratatului de la Lisabona), Tribunalul consideră că acțiunea reclamantului este admisibilă, în condițiile în care taxa de poluare achitată de acesta este în contradicție cu legislația europeană în materie.
În același timp, dacă taxa de poluare apare ca fiind în contradicție cu dreptul comunitar, a cărei aplicare este prioritară față de dreptul intern, sunt incidente dispozițiile art. 117 lit.d Cod procedură fiscală, potrivit cărora ,,(1)Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:....(d) cele plătite ca urmare aplicării eronate a prevederilor legale”.
Tribunalul a constatat, însă, că acțiunea reclamantului este admisibilă în parte reținându-se că, potrivit motivelor mai sus enunțate, în opinia instanței, DGFP C.-S. nu are calitate procesuală pasivă, în timp ce reclamantul a chemat în judecată și această persoană juridică.
Pe cale de consecință, ținând cont și de dispozițiile art. 117 lit. d Cod procedură fiscală, în baza art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosului administrativ, Tribunalul a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, a anulat decizia de calcul al taxei de poluare nr. 1812/08.08.2008, emisă de Administrația Finanțelor Publice Oțelu R. și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Oțelu R. să restituie reclamantului suma de 4.647 lei, cu titlu de taxă pe poluare.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, Tribunalul nu a obligat partea căzută în pretenții la plata acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. în nume propriu și în numele Administrația Finanțelor Publice Oțelu R., invocând pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive a Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., invocând prevederile art.1 și 2 din R.O.F. Direcția G. a Finanțelor Publice.
Totodată a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile potrivit prevederilor art.7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei se critică reținerile primei instanțe din care rezultă că taxa aplicată de către organele abilitate ale statului, în temeiul OG nr. 50/2008, cu modificările succesive, este incompatibilă cu prevederile art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, actualmente art.110 din Tratatul de la Lisabona, susținându-se în esență că taxa instituită de OUG nr.50/2008 ar fi legală.
Susține recurenta că din expunerea de motive a OUG 50/2008 rezultă că adoptarea OUG 50/2008 a avut, printre alte motivații și necesitatea respectării legislației europene și că România, prin aprobarea O.U.G 50/2008 privind taxa pe poluare, s-a aliniat tendinței internaționale de a fundamenta politica mediului pe principiul poluatorul plătește.
Așadar, rezultă fără dubiu faptul că, așa cum este reglementată de OUG nr. 50/2008, taxa de poluare este temeinică și legală, în conformitate cu normele de drept comunitar, această taxă nefiind contestată de Comisia Europeană sau alt organism comunitar.
Recurenta reiterează în mod identic și celelalte motivele arătate și în întâmpinarea formulată în fața primei instanțe.
Legal citat, reclamantul intimat nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurent cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Curtea constată că este corectă soluția primei instanțe cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S., câtă vreme obiectul acțiunii formulate în fața instanței de contencios administrativ este reprezentat de pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea la restituirea taxei de poluare, context în care raportul juridic se stabilește între reclamant și instituția care a calculat taxa prin emiterea deciziei de calcul a taxei de poluare, instituție care a și încasat această taxă. Această instituție este Administrația Finanțelor Publice M. Nouă iar nu Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S..
În speță, reclamantul nu pune în discuție în cauză o discriminare directă permisă de dispozițiile OUG nr. 50/2008, cum greșit susține recurenta, căci din punct de vedere formal, regimul de impozitare instituit prin OUG nr. 50/2008 nu face vreo deosebire nici între autovehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Fiind datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului menționat, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de împrejurarea dacă este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat, taxa în discuție nu stabilește un tratament diferențiat pe baza criteriilor menționate, astfel încât nu poate fi considerată direct discriminatorie, după cum, de altfel, a constatat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., publicată la 28.05.2011 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, pct. 36.
Prin urmare, se cuvine a fi înlăturate toate argumentele recurentei potrivit cărora taxa pe poluare instituită de OG nr. 50/2008 nu ar avea caracter discriminatoriu, deoarece o atare discriminare s-ar putea reține doar în măsura în care s-ar dovedi că valoarea reziduală cuprinsă în valoarea de piață a unui autovehicul de ocazie achiziționat pe piața națională ar fi superioară taxei pe poluare percepute pentru înmatricularea în România a unui autovehicul importat dintr-un stat membru UE. Aceste argumente nu sunt concludente în cauză.
Aceasta deoarece reclamantul se prevalează în speță de caracterul indirect discriminatoriu al taxei instituie prin OUG nr. 50/2008, susținând că aceasta descurajează importul de autovehicule de ocazie din statele membre ale Uniunii Europene, sens în care ar fi relevantă, totuși, o comparație între autovehiculele similare, cu caracteristici identice, înmatriculate pe teritoriul României anterior intrării în vigoare a menționatului act normativ și cele importate ulterior.
În acest sens, prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., deja citată, pct. 58-59, analizând neutralitatea taxei pe poluare instituite prin OUG nr. 50/2008, în varianta sa inițială, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că „reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală”, că, „în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”, respectiv, că „deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE”, iar la pct. 53 a precizat că „Astfel, articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE”.
În fine, în aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut, analizând neutralitatea taxei instituite prin OUG nr. 50/2008, în varianta inițială, în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate, că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Aceste considerente se impun și în ceea ce privește regimul de taxare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. Variantele ordonanței care o succed pe cea analizată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., mai sus citată, păstrează formula de calcul a taxei pe poluare și majorează cuantumul acesteia. Prin urmare, toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin același regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
În acest sens s-a concluzionat în cauza N., C-263/10, nepublicată în Repertoriu, la pct. 27. Prin urmare, trebuie înlăturate susținerile contrare ale recurentei, potrivit cărora interpretarea dată de CJUE în cauza C-402/09, T. nu s-ar aplica în cazul sumelor percepute cu titlu de taxă pe poluare în temeiul OUG nr. 50/2008 în formele sale în vigoare după data de 15.12.2008.
Ca atare, se verifică în speță susținerile reclamantului recurent potrivit cărora, datorită efectelor concrete pe care le produce, taxa are caracter indirect discriminatoriu, fiind contrară dispozițiilor din fostul art. 90 TCE, actualul art. 110 TFUE.
În egală măsură se privesc a fi nefondate și susținerile recurentei referitoare la efectele adoptării Legii nr. 9/2012. Nu se poate aprecia că pârâta recurentă ar putea fi obligată la restituirea doar parțială a sumei pretinse, anume, în cuantumul reglementat de Legea nr. 9/2012, căci o atare interpretare ar contraveni principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 din Constituția României, creând, totodată, un tratament discriminatoriu între persoanele care au obținut restituirea sumei achitate cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, în baza unor hotărâri judecătorești, anterior adoptării Legii nr. 9/2012 și cei care, precum reclamantul, nu au demarat sau finalizat un atare demers judiciar până la acel moment, deși situația lor este, în fapt, identică, de vreme ce taxa a fost percepută anterior, iar plata nu a dat naștere unor situații de fapt care să producă efecte în timp și care s-ar putea analiza ca facta pendentia, pentru a se aprecia că intră sub incidența legii noi.
Față de împrejurarea că prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S., respingând acțiunea în contradictoriu cu această instituție, Curtea constată că este întemeiată excepția lipsei de interes a acestei pârâte în promovarea prezentului recurs în nume propriu, urmând să o admită.
Curtea va respinge recursul promovat de această pârâtă în nume propriu ca fiind lipsit de interes.
Totodată, va fi respins și recursul declarat de Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. în numele Administrației Finanțelor Publice M. Nouă, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, dat fiind că instanța de fond a dat o corectă interpretare dispozițiilor relevante din dreptul național, care include și legislația Uniunii Europene, parte integrantă din sistemul juridic intern, potrivit art. 148 din Constituția României.
Curtea va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția lipsei de interes a pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. în promovarea recursului în nume propriu.
Respinge recursul formulat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. în nume propriu împotriva sentinței civile nr.1710/05.12.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamantul intimat S. V., ca fiind lipsit de interes.
Respinge ca neîntemeiat recursul formulat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. în numele Administrația Finanțelor Publice Oțelu R..
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi, 8 octombrie 2013
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
R. PĂTRURODICA OLARUDIANA D.
GREFIER
M. L.
Red.DD - 01.11.2013-
Tehnored LM – 04.11.2013
2 expl
Prima instanță – Tribunalul C.-S.
Judecător – G. Ș.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2421/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 18/2013.... → |
|---|
