Pretentii. Decizia nr. 2421/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2421/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 1909/30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ -21.02.2013
DECIZIA CIVILĂ NR.2421
Ședința publică din 16.04.2013
PREȘEDINTE: R. P.
JUDECĂTOR: D. D.
JUDECĂTOR: R. O.
GREFIER: M. S.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 3661/23.11.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta intimată I. M. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat Stepanian K. în reprezentarea reclamantei intimate, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantei intimate depune împuternicire avocațială și dovada cheltuielilor de judecată în cuantum de 1240 lei.
Instanța pune în discuție consecințele intrării în vigoare a OUG nr. 10/2013 privind eșalonarea plăților pe 10 ani.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată în primul ciclu procesual.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată:
Prin acțiunea înregistrata la data de 14.03.2012 pe rolul Tribunalului T. sub nr._ reclamanta I. M. M. în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat obligarea acesteia la plata diferenței dintre suma încasata cu titlu de compensație în cuantum de 303.840 lei și suma actualizata în raport cu indicele de creștere a preturilor de consum, în conformitate cu dispozițiile art.18 alin. 6 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, având în vedere următoarele:
În fapt, prin Hotărârea nr. 281/14.04.2008 emisa de Comisia Județeana pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 290/2003 s-a dispus plata sumei de 303.840 lei cu titlu de compensație pentru bunurile deținute de Zaita M. în localitatea Cernăuți, ., jud. Cernăuți. Conform art. 5 din hotărârea mai sus menționata, suma stabilita cu titlu de compensație potrivit art. 1 din Legea nr. 171/2006 se va achita beneficiarilor în doua transe în funcție de valoarea acesteia. Conform art. 18 alin. 5 lit. c din Normele metodologice de aplicare a Legii 290/2003, daca cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei, situație incidentă în speța, acestea se vor achita eșalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40 % în primul an și 60 % în anul următor.
În speța, de la data emiterii Hotărârii nr. 281/14.04.2008, au trecut mai mult de 2 ani, fără ca parata sa își îndeplinească obligația de plata, astfel ca a introdus cerere de chemare în judecata pe rolul Tribunalului T. prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor stabilite. Cererea de chemare în judecata care a făcut obiectul dosarului nr._, a fost soluționata prin sentința civila nr.1222/15.09.2010 pronunțata de Tribunalul T., hotărâre rămasa definitiva și irevocabila prin respingerea recursului formulat de pârâtă, conform copiei dispozitivului deciziei civile nr. 1344/29.09.2011, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara.
Hotărârea rămasa definitiva și irevocabila a fost pusa în executare silita astfel ca la data de 23.02.2012, a primit suma de bani la care era îndreptățita, după o perioada de aproximativ 4 ani de la data emiterii hotărârii anterior menționate.
Conform prevederilor art. 18 alin. 6 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii 290/2003, suma achitata beneficiarilor în cea de a doua transa se actualizează în raport cu indicele de creștere a preturilor de consum din ultima luna pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul de S., față de luna decembrie a anului anterior. Or, având în vedere ca în speța, întreaga suma a fost achitata ulterior trecerii perioadei de doi ani, consideră ca se impune actualizarea acesteia în raport cu indicele de creștere a preturilor de consum conform prevederilor legale mai sus menționate.
În drept, a invocat dispozițiile art. 18 alin. 6 din Normele metodologice de aplicare a Legii 290/2003, art. 1 din Legea 171/2006.
II. Întâmpinarea pârâtei:
Pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare prin care, față de solicitarea reclamantei, a arătat că în conformitate cu prevederile art. 18 alin. 5 din HG nr. 1120/2006 privind Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
Pârâta a mai precizat că fondurile, reprezentând despăgubiri civile, alocate din bugetul de stat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, sunt acordate în baza Legii nr. 9/1998, Legii nr. 247/2005 și Legii nr. 290/2003.
Totodată, pârâta a subliniat și faptul că Legea nr. 290/2003 nu presupune restituirea dreptului de proprietate asupra unor bunuri imobile, ci acordarea unor măsuri reparatorii, având în vedere posibilitățile economice și financiare ale țării, în raport cu alte necesități și priorități economice și sociale, în a căror evaluare și satisfacere legiuitorul este suveran.
În aceste condiții se impune a se constata că, în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabili în sarcina Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților o obligație imposibil de realizat și care este în natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât în plat intern cât și european. În al doilea rând, din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condițiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența CEDO.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare la actualizarea sumei cu indicele de creștere al prețurilor, pârâta a precizat că în conformitate cu prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 290/2003, coroborat cu art. 18 alin 5 din HG 1120/2006, având în vedere că Hot. nr. 492/210 a fost emisă la data de 14.04.2008, termenul de plată al primei tranșe fost scadent la data de 14.04.2010, actualizarea trebuind astfel a fi făcută pe tranșe după cele două date scadente.
În drept, s-au invocat prevederile art. 114 ind. 1 alin. 2, art. 115 și urm. Cod de procedură civilă, Legea nr. 290/2003, HG 1120/2006.
III. Hotărârea Tribunalului T.:
Prin sentința civilă nr. 3661/23.11.2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis acțiunea formulată de reclamanta I. M.-M., în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților București.
A obligat pârâta să achite reclamantei diferența dintre suma de 303.840 lei reprezentând suma stabilită cu titlu de compensații prin Hotărârea nr.281/14.04.2008 a Comisiei Județene T. pentru aplicarea prevederilor Legii nr.290/2003 și suma actualizată cu indicele prețurilor de consum de la data emiterii hotărârii Comisiei Județene și până la plata efectivă.
Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr.281/14.04.2008 a Comisiei județene pentru aplicarea prevederilor Legii nr.290/2003 T., s-a stabilit acordarea sumei totale de 303.840 lei cu titlu de compensație în favoarea reclamantei în temeiul Legii nr.290/2003.
Față de refuzul pârâtei de a-i plăti această suma stabilită cu titlu de compensație prin hotărârea menționată anterior, reclamanta a sesizat instanța de judecată, iar prin sentința civilă nr.1222/CA/15.09.2010 a fost admisă acțiunea reclamantei și obligată pârâta la plata despăgubirilor în sumă de 303.840 lei către reclamantă. Recursul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia nr.1344/29.09.2011 a Curții de Apel Timișoara.
Tribunalul a apreciat că cererea reclamantei de a i se acorda diferența dintre suma de 303.840 lei reprezentând suma stabilită cu titlu de compensații prin Hotărârea nr.281/14.04.2008 a Comisiei Județene T. pentru aplicarea prevederilor Legii nr.290/2003 și suma actualizată cu indicele prețurilor de consum, nesolicitată în procesul finalizat prin sentința civilă nr.1222 din 15.09.2010, este întemeiată având în vedere că potrivit art. 18 alin.6 din HG nr. 1120/2006 suma achitată beneficiarilor se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior.
O asemenea cerere apare ca întemeiată și având în vedere respectarea principiului acordării compensațiilor la nivelul acoperirii integrale a pagubei suferite de cei îndreptățiți, cât și a evitării prejudicierii unor persoane ca urmare a neîndeplinirii în termenul legal a obligațiilor ce cad în sarcina organismelor abilitate să pună în aplicare dispozițiile Legii nr.290/2003, neputându-se pune în sarcina reclamantei riscul erodării sumelor stabilite de comisie prin trecerea timpului ca urmare a nepunerii în executare hotărârilor în termenul reglementat de art.10 alin.2 din Legea nr.290/2003.
Față de aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 18 din Lege nr.554/2004 a admis acțiunea și a obligat pârâta să achite reclamantei diferența dintre suma de 303.840 lei reprezentând suma stabilită cu titlu de compensații prin Hotărârea nr.281/14.04.2008 a Comisiei Județene T. pentru aplicarea prevederilor Legii nr.290/2003 și suma actualizată cu indicele prețurilor de consum de la data emiterii hotărârii Comisiei Județene și până la plata efectivă. A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
IV. Recursul pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților:
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare recurenta arată că, în temeiul art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 3041 din Codul de procedură civilă, consideră Sentința civilă nr. 3661/2012 pronunțată în ședința publică din data de 23 noiembrie 2012 de către Tribunalul T., ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
În fapt, prin Sentința civilă nr. 1222 din 15.09.2010 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 1344 din 29.09.2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, instanța a admis cererea formulată de reclamanta lovescu M.-M. și a obligat pârâta A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 la plata sumei de 303.840 lei stabilită ca despăgubiri prin Hotărârea nr. 281/14.04.2008 emisă de Comisia Județeană T. de aplicare a Legii nr. 290/2003.
Face precizarea că, prin sentința mai sus menționată instanța nu a obligat A.N.R.P. și la actualizarea despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 281/2008.
Dacă reclamanta nu a fost mulțumită de dispozițiile sentinței, în temeiul art. 299 și următoarele din C. Proc. civ. avea posibilitatea să formuleze recurs.
Prin „Somația" înregistrată cu nr. 8961 din 19.12.2011, B. Raportoru G. a înștiințat A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii 290/2003 despre întocmirea dosarului de executare cu nr. 733/2011, în baza cererii reclamantei lovescu M.-M. și a somat A. Națională pentru Restituirea Proprietăților să achite suma de 314.189,91 lei conform sentinței menționate plus 10.349,91 lei cheltuieli de executare.
Precizează faptul că, în mod corect, nici executorul nu a actualizat suma de 303.840 lei stabilită ca despăgubiri prin Hotărârea nr. 281 din 14.04.2008 emisă de Comisia Județeană T. de aplicare a Legii nr. 290/2003, având în vedere că prin Sentința civilă nr. 1222 din 15.09.2010 nu se dispune astfel.
În ceea ce privește actualizarea sumei de 303.840 lei cu indicele de creștere a prețurilor de consum, aferente creanței cuprinse în Hotărârea nr. 281/14.04.2008, face următoarele precizări:
Conform art. 10 alin (2) din Legea 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, „Despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, (...); plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești (...)".
Acest text de lege se coroborează cu prevederile art. 18 alin. (5) din H.G. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003: "compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003, (...) se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b) eșalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c) eșalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
Astfel, având în vedere că Hotărârea nr. 281/2008 a fost emisă în data de 14.04.2008, termenul de plată al primei tranșe a fost scadent în data de 14.04.2009 iar plata celei de-a ll-a tranșe a fost scadentă la data de 14.04.2010, actualizarea ar trebui făcută pe tranșe după cele două date scadente.
Pentru motivele învederate mai sus solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Legal citată, reclamanta intimată nu a formulat întâmpinare.
V. Aprecierea Curții de Apel Timișoara:
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din codul de procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea de Apel constată următoarele:
Cu privire la obiectul litigiului, Curtea constată că în prezenta cauză, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata sumelor de bani stabilite cu titlul de despăgubiri în temeiul Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.
Instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei acordate cu titlu de despăgubiri prin actul emis de pârâtă, sumă ce va fi actualizată în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum.
În recurs, Curtea reține că a fost modificat cadrul legislativ aplicabil, prin Ordonanța de Urgență nr. 10/2013, pentru plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum și ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe D. și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, și a Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006.
Curtea reține astfel, că prin Ordonanța de Urgență nr. 10/2013, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 114 din 28 februarie 2013, s-a dispus eșalonarea plății despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 ale Legii nr. 290/2003, precum și ale Legii nr. 393/2006.
Conform art. I alin. 1 din O.U.G. nr. 10/2013, „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, plata despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicată, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe D. și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, și a Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 lei.
Conform art. I alin. 2 din O.U.G. nr. 10/2013, „prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014”.
Raportat la noua reglementare, Curtea reține că aceasta se aplică tuturor plăților ce se vor efectua după . – astfel cum rezultă din dispozițiile art. I alin. 1, care prevăd că „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, plata despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 ..., ale Legii nr. 290/2003 ..., precum și ale Legii nr. 393/2006 ..., se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată”.
Prin urmare, această reglementare este incidentă și în prezenta cauză, legea nefăcând distincție în raport cu data emiterii hotărârii Comisiilor județene sau ale celorlalte titluri executorii emise în baza Legilor nr. 9/1998 și nr. 290/2003. Astfel, Curtea subliniază că art. I alin. 2 din O.U.G. nr. 10/2013 stabilește clar că noul act normativ „se aplică ... și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
Or, astfel cum prevede art. I alin. 2 teza a doua din O.U.G. nr. 10/2013 „plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014”.
Raportat la această reglementare, Curtea reține că nu mai este exigibilă creanța invocată de reclamantă în prezenta cauză, plata sumelor solicitate fiind amânată prin O.U.G. nr. 10/2013 după 1 ianuarie 2014.
Astfel fiind, Curtea reține – raportat la dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013 – că acțiunea de obligare a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata sumelor datorate în temeiul Legilor nr. 9/1998 și nr. 290/2003 este prematură, acțiunea nemaifiind admisibilă.
Față de aceste aspecte, Curtea apreciază că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 3041 Cod de Procedură Civilă, hotărârea instanței de fond fiind neîntemeiată sub aspectul admiterii acțiunii – prin raportare la noile modificări legislative.
În aceste condiții, Curtea va admite recursul formulat de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 3661/23.11.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Astfel, Curtea va modifica sentința civilă recurată în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanta I. M. M. în contradictoriu cu A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumelor datorate în temeiul Legii nr. 290/2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul formulat de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 3661/23.11.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Modifică sentința civilă recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta I. M. M. în contradictoriu cu A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumelor datorate în temeiul Legii nr. 290/2003.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. P. D. D. R. O.
GREFIER
M. S.
Red.R.P/30.04.2013
Tehnored.MS/10.05.2013
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul T. - judecător R. N.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9083/2013.... → |
|---|
