Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9171/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9171/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 4394/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 21.01.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 9171
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 10.10.2013
PREȘEDINTE: R. C.
JUDECĂTOR: M. I.
JUDECĂTOR: Ș. E. P.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurenta Tyukodi A. împotriva sentinței civile nr. 3997/04.10.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, din oficiu, invocă excepția lipsei calității de reprezentant a recurentei Tyukodi A. în promovarea acțiunii și a recursului în numele reclamantului S. V., reținând cauza în pronunțare pe excepție.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3997 din data de 04 octombrie 2012, Tribunalul A. a respins acțiunea în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamantul S. V., cu domiciliul în SUA, prin reprezentant Tyukodi A., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Genereală a Finanțelor Publice A., Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, A. Națională a Vămilor și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A., pentru anularea Deciziei DGFP A. nr. 143/19.03.2012 și Deciziei pentru Regularizarea Situației nr.623/04.07.2008 emisă de DJAOV A..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată și a fost respinsă pentru următoarele motive:
În data de 03.01.2008, în baza unei cereri, aprobate și înregistrate la DJAOV A. sub nr. 21/03.01.2008, s-a acordat acestuia regimul de admitere temporară a autoturismului Nissan, în scopul utilizării în scop turistic pe teritoriul Comunității, pe o durată de 3 luni.
La data de 14.01.2008 reclamantul a vândut autoturismul către ., care la pus în liberă circulație prin declarația vamală nr. 7483/01.07.2008.
Reclamantul nu a anunțat autorităților vamale modificarea regimului vamal acordat autoturismului și nici nu s-a prezentat la expirarea termenului de trei luni acordat pentru închiderea regimului de admitere temporară.
Pentru că nu a încheiat operațiunea de admitere temporară a autoturismului menționat, aceasta a fost închisă din oficiu, întocmindu-se procesul verbal nr. 9685/04.07.2008, prin care se constatau motivele închiderii din oficiu a operațiunii de admitere temporară și s-a emis decizia de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.623/04.07.2008, pentru suma de_ lei.
Decizia a fost comunicată reclamantului la domiciliul său din SUA la data de 23.07.2008 (f:44 dosar fond).
La data de 02.02.2012 reclamantul a formulat contestație împotriva acestei decizii care este respinsă ca nedepusă în termen prin decizia nr. 143/19.03.2012 a DGFP A..
Potrivit art. 207 alin. 1 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală „Contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.”
Cum reclamantul a depus contestația după mai mult de trei ani de la comunicarea actului administrativ fiscal contestat, decizia nr. 623/04.07.2008, în mod temeinic și legal s-a respins contestația sa ca nedepusă în termen, prin decizia nr. 143/19.03.2012 a DGFP A..
De altfel prin notele de ședință reclamantul a arătat că nu contestă legalitatea respingerii contestației sale ca nedepusă în termen, solicitând însă analizarea pe fond a deciziei nr. 623/04.07.2008.
Se arată că decăderea este însă o sancțiune procedurală care constă în pierderea dreptului de a îndeplini acte procedurale, și corespunzător posibilitatea instanței de a analiza pe fond, astfel de acte.
Așa fiind, constatând că Decizia nr. 143/19.03.2012 a DGFP A. prin care s-a respins contestația petentului împotriva Deciziei nr. 623/04.07.2008 a DJAOV A. este temeinică și legală, instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamant pentru anularea deciziei nr. 143/19.03.2012 a DGFP A. și Deciziei nr. 623/04.07.2008 a DJAOV A..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Tyukodi A. în numele reclamantului S. V., solicitând admiterea recursului si modificarea hotărâri in sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulata pentru următoarele motive:
In data de 03.01.2008,in baza unei cereri, înregistrate la D.J.A.O.V. A. sub nr.21/03.01.2008 s-a acordat regimul de admitere temporara pentru autoturismului NISSAN . 5N1MD28Y24C618688, in vederea utilizării in scop turistic pe teritoriul Comunității Europene,pe o durata de 3 luni.
Se arată că deși a insistat atât in fata organului fiscal de soluționare a contestației, cat si in fata instanței de judecata asupra prezentării de către autoritățile vamale a documentului vamal (declarație vamala sau orice înscris) prin care sa i se comunice acordarea regimului vamal solicitat, solicitarea a rămas fără răspuns, aceasta si pentru faptul ca nu exista un astfel de document. Deoarece cererea sa, prin ea însăși nu poate constitui document de acordare a regimului de admitere temporara, nefiind deci nici in posesia unui document prin care sa mi se aducă la cunoștință faptul ca „regimul”a fost acordat pe o perioada de 3 luni, a considerat ca poate sa exercite dispoziția asupra bunurilor proprietate personala, înstrăinând autoturismul către o societate comerciala care a procedat la punerea in libera circulație, care a achitat la acel moment toate sumele legale.
Instanța de judecata a arătat in sentința ca „pentru ca nu a încheiat operațiunea de admitere temporara a autoturismului menționat, aceasta a fost încheiata din oficiu”, ori pentru încheierea din oficiu se impune existenta unui document vamal precedent, ceea ce in cauza nu exista. Chiar daca s-ar considera ca aceasta decizie ar încheia un regim vamal suspensiv, în opinia sa, aceasta trebuie anulata pentru faptul ca da naștere la o dubla impunere.
Instanța de fond arată ca „prin notele de ședința reclamantul arata ca nu contesta legalitatea respingerii contestației sale ca nedepusa in termen, solicitând insa analizarea pe fond a deciziei numarul.623/04.07.2008”. Recurenta susține că sub aspectul respingerii contestației ca nedepusa in termen, prevederile art.217 alin.1 din cod procedura fiscala sunt fără echivoc dar având in vedere fondul cauzei, soluția nu poate fi decât exonerare de la plata unei sume nedatorate.
Având in vedere că prin cererea numărul 21/03.01.2008, a solicitat acordarea regimului de admitere temporara (la care nu am primit nici un răspuns); bunul in cauza a fost pus in libera circulație la D.J.A.O.V. Cluj cu DVI.Nr.7483/01.07.2008, cu achitarea tuturor drepturilor bănești, D.J.A.O.V. A. „încheie din oficiu operațiunea solicitând a doua oara achitarea drepturilor vamale pentru autoturismul in cauza”; D.G.F.P. A. a respins contestația ca nedepusa in termen; Tribunalul A. a respins acțiunea in contencios administrativ deși a solicitat analizarea pe fond a deciziei nr.623/04.07.2008.
Recurenta solicită ca prin sentința ce se va pronunța să admită recursul deopotrivă sentinței civile nr.3997/04.10.2012 pronunțata de Tribunalul A.; sa modifice hotărârea atacata in sensul anularii deciziei D.G.F.P. A. nr.143/19.03.2012 și să oblige D.G.F.P. A. sa soluționeze pe fond contestația.
La dosar s-au depus: sentința civila nr.3997/04.10.2012; decizia nr.143/10.03.2012; adresa nr.9872/09.07.2008; decizia pentru regularizarea situației nr.623/04.07.2008; proces verbal de control nr.9685/04.07.2008; cererea înregistrata sub.nr.21/03.01.2008; cartea tehnica a autovehiculului; declarația vamala de import nr.7483/01.07.2008; chitanța nr._;_/27.05.2008; decizia de regularizare a situației nr. 130/11.08.2008; proces verbal de control nr. 159/11.08.2008; decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/08.12.2008; chitanța nr._/11.12.2008 și act notarial autentificat sub nr.241/31.01.2012.
Prin întâmpinările depuse la dosar, DGFP A. și DRAOV Timișoara au solicitat respingerea recursului, reiterând în esență cele susținute în fața instanței de fond.
La termenul de judecată din 10.10.2013, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității de reprezentant a recurentei Tyukodi A. în promovarea recursului în numele reclamantului S. V..
Având în vedere dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod de Procedură Civilă – conform cărora „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”, Curtea va examina cu prioritateexcepția lipsei calității de reprezentant a recurentei Tyukodi A. în promovarea recursului în numele reclamantului S. V., care se găsește a fi întemeiată și urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:
Curtea reține că recursul a fost formulat de numita Tyukodi A. în numele reclamantului S. V., iar la termenul de judecată din data de 20.06.2013 i s-a pus în vedere numitei Tyukodi A. să facă dovada că a fost împuternicită de reclamant să promoveze recursul în prezentul dosar, deoarece înscrisul depus în dosarul de fond la fila 34 autentificat la Biroul Notariale Medre sub nr. 241/31.01.2012 și intitulat „ Declarație” nu face dovada împuternicirii sale în acest sens, fiind doar o alegere de domiciliu efectuată de reclamant la numita Tyukodi A..
Date fiind aceste considerente, luând în considerare că numita Tyukodi A. nu a depus la dosar dovada împuternicirii sale de către reclamantul S. V. de a formula prezentul recurs în numele său, Curtea reține că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 161 Cod de Procedură Civilă.
Față de dispozițiile art. 161 alin. 2 Cod de Procedură Civilă, Curtea nu poate reține valabilitatea unui recurs formulat de Tyukodi A. în numele reclamantului S. V., motiv pentru care va admite excepția lipsei calității și va anula recursul formulat în numele reclamantului S. V. de Tyukodi A., ca fiind formulat de o persoană fără calitate de reprezentant .
Față de art.274 alin.1 C.proc.civ., va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității de reprezentant a recurentei Tyukodi A. în promovarea recursului în numele reclamantului S. V..
Anulează cererea de recurs formulată de recurenta Tyukodi A. împotriva sentinței civile nr. 3997/04.10.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant .
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.10.2013.
PREȘEDINTE pentru JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. C. M. I. Ș. E. P.
aflată în concediu fără plată
semnează VICEPREȘEDINTE
E. N.
GREFIER
D. C.
RED/ Ș.E.P./30.10.2013
TEHNORED/D.C./ 30.10.2013 - 2 exemplare
Primă instanță:Tribunalul A.
Judecător – M. M.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 11/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5969/2013.... → |
|---|
