Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6162/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6162/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 9657/108/2012
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara
Secția C. Administrativ și Fiscal operator – 2928
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr.6162
Ședința publică din 26 iunie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: A. R. S.
JUDECĂTOR: M. O. G.
JUDECĂTOR: P. M.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. împotriva sentinței civile nr.134 din 16 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat B. A. F..
La apelul nominal se prezintă avocat V. M. F. pentru reclamantul intimat, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantului intimate depun împuternicire avocațială și concluzii scrise, la care a anexat chitanța de plată nr. 0485/24.05.2013, reprezentând onorariu de avocat și, totodată, arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată în sumă de 620 lei, potrivit chitanței de plată anexată concluziilor scrise.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 134 din 16 ianuarie 2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A.; a admis acțiunea formulată de reclamantul B. A. F., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice A., pe care a obligat-o să-i restituie reclamantului suma de 4430 lei, reprezentând taxa de poluare și a dobânzilor aferente conform art. 124 din Codul de procedură fiscală, ce se va calcula din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența pârâtei a cererii de restituire, până la data restituirii efective; totodată, a obligat pârâta la plata sumei de 868 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A., solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, considerând că hotărârea tribunalului este netemeinică și nelegală, reiterând, totodată, și inadmisibilitatea acțiunii introductive.
Pe cale de excepție, pârâta recurentă arată că reclamantul nu a făcut dovada atacării deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, considerând, prin urmare, că nu a fost epuizată procedura prealabilă prevăzută în mod imperativ de art. 7 din Legea 554/2004, întrucât nu există niciun document din care să rezulte faptul că decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a fost atacată. Potrivit art. 7 din Legea 554/2004, privind contenciosul administrativ, contestatoarea avea obligația să solicite revocarea în tot sau în parte a acestui act, autorității ierarhic superioare autorității emitente a actului. D. după îndeplinirea în totalitate a acestei procedurii prealabile obligatorii ar fi putut să promoveze acțiunea în contencios în administrativ.
Referitor la fondul cauzei, recurenta a arătat că prima instanță a reținut că taxa aplicabilă de către organele abilitate ale statului, în temeiul Legii nr. 9/2012, este incompatibilă cu prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, actualmente art. 110 din Tratatul de la Lisabona, privind funcționarea Uniunii Europene, în încercarea de argumentare legală a hotărârii emise. Pe fond, instituția recurentă a invocat prevederile Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. Totodată, a susținut faptul că pentru ca reclamantul să afirme că noua taxă „contravine art. 90 din Tratatul CE”, acesta ar trebui să prezinte în concret o comparație cu impozitele din statele comunității europene, aspect ce nu este evidențiat. Deci, în speță nu se face dovada încălcării „principiului libertății circulației mărfurilor”, cum greșit a susținut reclamantul. De altfel, așa cum se arată în art. 1 al noii legi această taxă este o taxă de mediu, care vizează protecția mediului, fiind în conformitate cu normele de drept comunitar, această taxă nefiind contestată de Comisia Europeană: „prezenta lege stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă”.
Prin concluziile scrise, reclamantul intimat V. M. F. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat.
Examinând recursul declarat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 304 și art. 3041 din Codul de procedură civilă, cât și din oficiu - în baza art. 306 alin. 2 din același cod, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată, în condițiile în care Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 24/2011, pronunțată în procedura recursului în interesul legii, a statuat, cu forță obligatorie, că procedura administrativă prealabilă vizată de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, nu se aplică litigiilor prin care se urmărește restituire a taxei de poluare, întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală.
Cu referire la fondul cauzei, Curtea reține că taxa încalcă dispozițiile art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, așa cum este el interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Potrivit acestui text, niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, produselor naționale similare.
În sensul celor de mai sus, Curtea relevă că, potrivit Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, taxa se datorează pentru autovehiculele din categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR 2 - reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003, cu modificările și completările ulterioare (art. 3).
Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 al. 1 lit. a), iar aceasta se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin. 1).
După cum se poate constata, prevederile art. 4 al. 1 din Legea nr. 9/2012 sunt identice cu cele ale art. 4 lit. a din OUG nr. 50/2008 (potrivit cărora obligația de plată a taxei intervenea tot cu ocazia primei înmatriculări).
Deși la al. 2 al art. 4 din Legea nr. 9/2012, se prevede că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării – aplicarea acestor dispoziții a fost suspendată până la data de 01.01.2013 (potrivit art. 1 din OUG nr. 1/2012).
În atare situație, întrucât reglementările normative cuprinse în Legea nr. 9/2012 (în temeiul cărora i s-a perceput reclamantului taxa pentru emisii poluante solicitată pe calea acțiunii pendinte) sunt identice cu cele ale OUG nr. 50/2008, se impune a statua că și acestea încalcă dispozițiile art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene – potrivit căruia „niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
În sensul celor de mai sus, instanța reține că, prin Hotărârea din 7 aprilie 2011 pronunțată în dosarul nr. C-402/09 (cauza T. vs. România) Curtea de la Luxemburg a stabilit că „art. 110 din Tratat trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură de pe piața națională”.
Ori, O.U.G. nr. 50/2008 și, în continuare, Legea nr. 9/2012 (în forma aflată în vigoare la data plății taxei), stabilesc o taxă care se aplică cu ocazia primei înmatriculări în România a unor autovehicule, inclusiv a celor de ocazie cumpărate din alte state membre U.E., fără să stabilească o taxă pentru autovehiculele de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură, aflate deja în circulație pe teritoriul României la data instituirii taxei (și pentru care, deci, nu s-a plătit taxa). Procedând astfel, statul român descurajează cumpărarea de autovehicule de ocazie din alte state membre ale U.E., prin aceea că face să fie mai avantajoasă cumpărarea autovehiculelor de ocazie similare, ca vechime și uzură, deja înmatriculate pe teritoriul României.
Curtea constată, însă, că prin Legea nr. 157/2005, România a ratificat Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană. Efectele acestei ratificări sunt reglementate de dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, conform cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare; potrivit alin. 4 al aceluiași articol, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Așadar, în măsura în care există neconcordanță între legea internă, în speță Legea nr. 9/2012, și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, instanțele române trebuie să aplice cu prioritate legislația comunitară, ceea ce tribunalul a și făcut.
Concluzionând, Curtea reține că taxa este nelegală, raportat la art. 110 din Tratat, motiv pentru care în mod justificat a fost restituită de prima instanță, inclusiv sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 124 Cod procedură fiscală, referitoare la dobânda fiscală.
Față de cele de mai sus, recursul pârâtei apare ca nefondat și se impune a fi respins.
Reținând culpa procesuală a recurentei, sub aspect încasării nelegale a taxei de poluare, ceea ce a necesitat inițierea prezentului demers juridic de către reclamantul intimat, Curtea, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga instituția pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, parțiale în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. împotriva sentinței civile nr. 134 din 16 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Obligă pârâta recurentă la plata către reclamantul intimat B. A. F. a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 iunie 2013.
Președinte Judecător Judecător
A. R. S. M. O. G. P. M.
Grefier
M. M.
Red. P.M./05.07.2013
Dact. M.M./08.07.2013 – 2 ex.
Prima instanță – Tribunalul A.
Judecător – E. I.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5969/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 28/2013.... → |
|---|
