Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6403/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6403/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-07-2013 în dosarul nr. 5777/30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 26.06.2013
DECIZIA CIVILĂ NR.6403
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.07.2013
PREȘEDINTE:M. BACĂU
JUDECĂTOR:M. C. D.
JUDECĂTOR:C. D. O.
GREFIER:M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Lugoj, împotriva sentinței civile nr.151/22.01.2013, pronunțată în dosarul nr._, al Tribunalului T., în contradictoriu cu reclamantul – intimat N. G. D. și cu chemata în garanție – intimată Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 04.07.2013 întâmpinare din partea reclamantului – intimat, și dovada înmatriculării autoturismului într-un stat membru U.E., anterior înmatriculării în România.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei potrivit dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. la 29.06.2012, reclamantul N. G. D. a chemat în judecată pârâta A.F.P. Lugoj pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2760 lei, reprezentând taxa de poluare, precum și la dobânzii fiscale, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința Civilă nr.151/22.01.2013 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul T. a respins excepțiile inadmisibilității, prematurității și tardivității, invocate de pârâta A.F.P. Lugoj.
A admis acțiunea formulată de reclamantul N. G. D. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Lugoj, a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 2760 lei, reprezentând taxa de poluare, cu dobânzi conform art. 124 Cod procedură fiscală.
A admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și a obligat chemata în garanție la plata către pârâtă a sumei de 2.760 lei, taxă de poluare, a dobânzilor conform art. 124 Cod procedură fiscală, precum și a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 39,3 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității, cu motivarea că nu ar fi fost urmată procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 9/2012 sau nu ar fi fost formulată contestația potrivit art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003 rep., coroborate cu art. 7 din Legea nr. 554/2004 rep., tribunalul a reținut că reclamantul nu avea obligația să parcurgă această procedură, în raport de cele stabilite de Î.C.C.J., prin Decizia nr. 24/2011. În consecință, excepțiile sunt neîntemeiate și au fost respinse. De asemenea, este neîntemeiată și excepția tardivității, motivată de pârâtă prin nerespectarea art. 207 al. 1 Cod procedură civilă, având în vedere Decizia nr. 24/2011 a Î.C.C.J., cu atât mai mult, acțiunea nu este tardivă și prin raportare la prevederile procesual fiscale, potrivit cărora cererile de restituire a taxelor potrivit art. 117 Cod procedură fiscală pot fi formulate în termenul de 5 ani.
Pe fond, instanța a reținut că, reclamantul a achiziționat un autoturism rulat dintr-un stat membru al Uniunii Europene, pentru înmatricularea căruia în România a achitat taxa de poluare în conformitate cu norma legală internă – O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum rezultă din analiza înscrisurilor depuse la filele 7-12 din dosar. Taxa datorată a fost stabilită de organul fiscal prin Decizia nr._/20.12.2010. Reclamantul a formulat cerere de restituire adresată organului fiscal, răspunsul autorității fiind cuprins în adresa nr._/1/17.05.2012. Astfel, pârâta a refuzat restituirea, cu motivarea că taxa a fost corect încasată în temeiul O.U.G. nr. 50/2008, comunicând reclamantului că acesta poate să depună documentația pentru restituirea unei eventuale diferențe între taxa achitată și cea reglementată de Legea nr. 9/2012.
Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, aceasta taxă este datorată pentru autovehiculele din categoriile M(1) - M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul M.L.P.T.L. nr.211/2003. Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare, prevăzute de art.3 alin.2 si art.9 alin.1.
Însă, în conformitate cu articolul Tratatului, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Potrivit considerentelor C.J.E., la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. În același sens, în cauza Simmenthal, Curtea a statuat că „judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă ori prin orice alt procedeu constituțional”.Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prevederile art. 10 din Tratat.
De asemenea, instanța a reținut că, prin Hotărârile pronunțate de Curtea Europeană de Justiție în cauzele T. și N., prevederile O.U.G. nr. 50/2008 au fost declarate incompatibile cu prevederile art. 110 T.F.U.E. Este de subliniat că, în cauza N., Curtea a apreciat că „toate versiunile de modificare a O.U.G. nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală”.
În aceste condiții, se reține că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei pe poluare contravin dispozițiilor Tratatului, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Tribunalul a reținut și că legiuitorul român a instituit și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autoturisme ulterior. D. aceste din urma persoane plătesc taxa de poluare, deși este evident ca poluează și autoturismele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezulta că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Lugoj, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În principal, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii față de faptul că reclamantul nu a urmat procedura prealabilă obligatorie; a invocat excepția de tardivitate a formulării acțiunii, raportat la data achitării taxei.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii in ce privește restituirea taxei de poluare achitată pentru autovehicul.
În motivarea recursului se arată că reclamantul a achiziționat un autoturism, iar pentru utilizarea acestuia pe teritoriul României trebuia înmatriculat așa cum prevede art. 11 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Pentru finalizarea procedurii de înmatriculare reclamantul a solicitat stabilirea taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat conform prevederilor art. 4 si art. 5 din O.U.G. nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Organele comunitare nu au contestat niciodată dreptul statelor membre de a stabili astfel de taxe speciale pentru autovehicule, si nu au susținut niciodată ca însăși instituirea în sine a unei astfel de taxe ar contraveni prevederilor art. 90 alin. 1 din Tratatul C.E. (110 TFUE) in cazul autovehiculelor noi sau second-hand deja înmatriculate in tarile de proveniența, toate aceste organe comunitare pornind, in analiza diferitelor reglementari naționale având acest obiect, de la premisa . unei armonizări la nivelul Uniunii Europene in domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere sa aplice astfel de taxe si sa stabilească nivelurile acestora. Ceea ce, însă, au obiectat, respectiv au hotărât, in mod constant Comisia Europeana si C.J.C.E. Luxemburg a fost exclusiv în ceea ce privește modul de determinare si calcul al unei astfel de taxe, in sensul respectării principiului proporționalității taxei raportat la gradul de depreciere reala al valorii autovehiculelor.
Astfel, potrivit jurisprudenței constante a C.J.C.E. Luxemburg, ținând cont de faptul ca taxa de prima înmatriculare este o taxa unica si este aplicata atât la autovehiculele noi, cat si la cele second-hand în momentul primei înmatriculări, o data plătită pentru un vehicul nou, taxa formează o proporție constanta din valoarea capitalului. In consecința, pe măsura ce vehiculul se depreciază, taxa reziduala scade proporțional cu pierderea in valoare a vehiculului.
Reclamantul – intimat, legal citat a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca netemeinic și nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Curtea reține că prin Decizia nr.24 din 14.11.2011, pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că procedura de contestare a deciziei de calcul a taxei de poluare nu se aplică în cazul cererilor de restituire în baza prevederilor art.117 alin.1 lit.d din OG nr.92/2003, Codul de procedură fiscală. Ori, de vreme ce în prezenta pricină reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare achitată, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art.117 alin.1 lit. d din OG nr.93 2/2003, concluzia ce se impune este aceea că excepțiile inadmisibilității acțiunii, respectiv tardivității plângerii prealabile, sunt neîntemeiate, fiind în mod corect respinse de prima instanță.
Cât privește fondul, în analizarea legalității soluției pronunțate de instanța de fond și a cererii formulate de reclamant, Curtea consideră necesară expunerea prealabilă a legislației naționale aplicabile, a dispozițiilor art.110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene în domeniu, urmând ca în raport cu acestea să examineze fondul cauzei.
Pe plan intern, Curtea retine ca taxa de poluare a fost instituită prin OUG nr. 50/2008, care a abrogat prevederile din Codul fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare a autovehiculelor. Reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după .>
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizând art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională. Cu alte cuvinte este necesar a se stabili doar dacă modificările ulteriore corespund sau nu normei comunitare, așa cum a fost ea interpretată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa de poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date.
Această caracteristică esențială a taxei de poluare, reiterată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în cauza N. (cauza C – 263/10 Hotărârea din 07.07.2011, paragraful 27) a rămas neschimbată până în prezent.
Se poate observa astfel că, deși Legea nr.9/2012 (privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule) prevede la art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012 obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, (astfel cum au sugerat cele două hotărâri ale instanței europene), prin art.1 din OUG nr.1/2012 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor menționate până la 1 ianuarie 2013.
În plus, Curtea a apreciat că nu este respectat nici principiul poluatorul plătește, această taxă fiind aplicabilă doar autoturismelor de ocazie importate, obiectivul protecției mediului putând fi atins prin instituire unei taxe anuale care nu ar mai favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europene de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C‑263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art.110 TFUE (fostul articol 90), sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.
Curtea nu poate reține apărările vizând apariția Legii nr. 9/2012, întrucât situația constatată de Curtea Europeană de Justiție a rămas nemodificată, singura noutate introdusă de legea nouă constând în instituirea unei alte modalități de calcul, care nu schimbă cu nimic reținerile Curții Europene de Justiție. În plus, dispozițiile invocate de recurentă nici nu erau în vigoare la data achitării taxei de către reclamanta intimată, cererea sa de restituire fiind analizată în raport de legislația în vigoare la acea dată, respectiv OUG nr.50/2008, și, mai mult decât atât, așa cum s-a arătat deja, dispozițiile art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012 sunt și actualmente suspendate.
Constatând așadar neîntemeiat recursul, Curtea urmează a-l respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice Lugoj, împotriva Sentinței Civile nr.151/22.01.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.07.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. BACĂU M. C. D. C. D. O.
GREFIER,
M. T.
RED:M.C.D./24.07.13
TEHNORED:M.T./24.07.13
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul T.
Judecător – A. S.
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 4947/2013. Curtea... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2912/2013.... → |
|---|
