Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 12/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 370/108/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
Secția contencios
administrativ și fiscal
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 12 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. C.
JUDECĂTOR: D. P.
JUDECĂTOR: A. S.
GREFIER: A. S.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice Sebiș prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 3917/22.05.2013 pronunțată de către Tribunalul A., în contradictoriu cu reclamanta intimată B. S., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, văzând că s-a solicitat în scris judecarea în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, precum și că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr. 3917/22.05.2013 pronunțată de către Tribunalul A. în dosar nr._, s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul B. S., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sebiș, pentru restituire taxă poluare.
A fost obligată Administrația Finanțelor Publice Sebiș la restituirea sumei de 1774 lei reprezentând taxa de poluare către reclamant și a dobânzilor fiscale aferente calculate de la data plății taxei și până la data restituirii efective.
Totodată, a fost obligată pârâta la plata sumei de 239,3 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Administrația Finanțelor Publice Sebiș, reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A., solicitând modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii, susținându-se că taxa pe poluare a fost percepută de la reclamant în mod legal, în temeiul OUG nr. 50/2008, ale cărei dispoziții respectă legislația Uniunii Europene, că raportat la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, s-ar putea constata caracterul discriminatoriu al taxei doar în măsura în care s-ar dovedi că valoarea reziduală cuprinsă în valoarea de piață a unui autovehicul de ocazie achiziționat pe piața națională ar fi superioară taxei pe poluare percepute pentru înmatricularea în România a unui autovehicul importat dintr-un stat membru UE, ceea ce nu ar fi cazul în speță, de vreme ce reclamantul nu s-a prevalat de astfel de argumente.
Un alt motiv de recurs este reprezentat de faptul că prima instanță în mod greșit a dispus ca dobânda legală să se calculeze de la data plății și până la restituirea efectivă, în condițiile în care nu există nici un temei de drept care să dea dreptul reclamantului la acordarea de dobânzi de la momentul plății.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, precum și prin aplicarea art. 304 pct.9 și 3041 C.pr.civ., instanța îl va respinge ca neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea constată că recurenta susține compatibilitatea O.U.G nr. 50/2008 cu dreptul european, în raport cu art. 110 din TFUE.
Impedimentul de analiză a argumentelor expuse în motivele de recurs derivă din faptul pronunțării unor hotărâri în procedura reglementată de art. 267 din TFUE de către CJUE, prin care a fost lămurit înțelesul art.110 din Tratat, incident în cauza de față, la care se adaugă prioritatea normelor de față cu cele interne, contrare sau incompatibile cu dreptul U.E, efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale, obligația de interpretare a dreptului intern, conform dreptului european, obligația reparării prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor europene, ca urmare a emiterii unor norme contrare sau incompatibile cu dreptul european.
În acest cadru, Curtea evocă Hotărârea din 7 aprilie 2011 a Curții Europene de Justiție în cauza T. contra Statului Român, prin care s-a statuat că art. 110 din TFUE ( fost art. 90 CE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit, încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Din această perspectivă, judecătorul național a constatat incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse în O. U. G nr. 50/2008 cu norma europeană menționată, dat fiind că taxa prevăzută de norma internă română nu este impusă și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării lor/ reînmatriculării lor, constatare care obligă la admiterea acțiunii și restituirea sumei încasate cu titlu de taxă de poluare către reclamant, conform principiului arătat mai sus.
Cu privire la dobânzile legale acordate, aferente sumei plătite cu titlul de taxă de poluare, nu pot fi reținute în cauză nici susținerile recurentei referitoare la stabilirea eronată a momentului de la care se pot acorda dobânzi aferente taxei pe poluare percepute de la reclamant.
Prin hotărârea din 18.04.2013, dată de CJUE în cauza C-565/11, I., s-a statuat în sensul că „dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, (precum cel instituit prin art. 124 C.pr.fiscală – n.n.) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”. Aplicând cu prioritate dispozițiile din legislația Uniunii Europene, astfel interpretate de CJUE cu forță obligatorie pentru judecătorul național, se constată necesar a fi înlăturate prevederile din dreptul național, anume, art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală, care permit acordarea dobânzilor doar după expirarea unui termen de 45 de zile de la înregistrarea la organul fiscal a cererii de restituire, urmând a fi recunoscut dreptul reclamantului de a beneficia de dobânzi aferente sumei achitate cu titlu de taxă pe poluare chiar de la data plății acesteia.
Pentru considerentele expuse, în baza art.312 alin.1 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul și va menține dispozițiile sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice Sebiș prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 3917/22.05.2013 pronunțată de către Tribunalul A..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. D. P. A. S.
GREFIER,
A. S.
Red. M.C./02.12.2013
Tehnored A.S. / 02.12.2013 /2 ex
Prima instanță – jud. E. I. – Tribunalul A.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 12/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8117/2013.... → |
|---|
