Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 193/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 193/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 15308/107/2011
ROMÂ N I AOPERATOR 2928
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ – 14.08.2012
DECIZIA CIVILĂ NR.193
Ședința publică din 22 ianuarie 2013
PREȘEDINTE: R. P.
JUDECĂTOR: R. O.
JUDECĂTOR: D. D.
GREFIER: M. L.
S-a luat în examinare, recursul formulat de pârâta C. de A. A. I. împotriva sentinței civile nr. 1214/27.04.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamanta intimată S. F., având ca obiect suspendare executare act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se constată lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, constatând că pârâta recurentă a fost citată cu mențiunea de a face dovada achitării taxei de timbru în sumă de 5 lei și timbru judiciar în sumă de 0,3 lei iar aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, se invocă din oficiu excepția de netimbrare a recursului și rămâne în pronunțare asupra excepției.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub nr._ din 08.12.2011, reclamanta S. F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. de A. A. I., suspendarea executării actului administrativ reprezentat de hotărârea colegiului de conducere a Curții de A. din noiembrie 2011 privind alocarea secției penale a postului de judecător vacant, stabilit prin Ordinul MJ nr.2368/16.11.2011, până la pronunțarea instanței de fond.
În motivare se arată că a participat la examenul concurs de promovare efectivă a judecătorilor în funcții de execuție organizat la data de 08.05.2010 pentru un post la C. de A. – Secția de contencios administrativ. A obținut media generală 8,10, clasându-se pe locul 2 și primul la valorificare. Prin nota de fundamentare nr. 4363/2011 înregistrată la CSM, C. de A. a solicitat alocarea unor posturi de judecător justificat de dublarea volumului de activitate la secția penală și secția de contencios administrativ. Urmare a acestei cereri, sub durata derulării examenului, a fost alocat un post de judecător. Raportat la acest considerente a formulat cerere de valorificare, soluționarea acesteia fiind amânată la data de 30.06.2011, iar la aceiași dată s-a aprobat cererea de transfer pe post a altui judecător. Deși, nu a contestat această hotărâre, în termenul de valorificare a formulat o nouă cerere, pe considerentul că s-a mai primit un post vacant prin Ordinul MJ nr.2368/16.11.2011. În ședința de plen din 22.11.2011 cererea a fost amânat, motivat de faptul că pârâta a dat o altă hotărâre de colegiu, prin care se alocă acest post vacant tot secției penale, blocându-i astfel posibilitatea de a valorifica.
În speță consideră că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr.554/2004. Existența cazului bine justificat poate fi reținută, întrucât la data formulării cererii de valorificare exista un post vacant la nivelul Curții de A. A. I. și ,deși volumul de activitate al secției de contencios impunea repartizarea postului pe această secție, s-a dispus alocarea lui la secția penală, fiind încadrat pe acest post un alt judecată ca urmare a delegării de la Tribunalul Hunedoara. În atare situație, există o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate a actului administrativ.
Paguba iminentă rezidă în efectele negative asupra dreptului reclamantei de ocupare a acestui post vacant.
În drept, sunt invocate dispozițiile art. 14 alin.1 și 2,. Art. 10 din Legea nr.554/2004.
Prin încheierea nr. 1117/01.03.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admisă cererea de strămutare formulată de reclamanta și a fost strămutată judecarea cauzei la Tribunalul T..
2. Întâmpinarea pârâtei:
Pârâta C. de A. A. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, întrucât măsura suspendării poate fi dispusă doar în cazuri bine justificate, iar în cazul de față, pe fondul cauzei cererea reclamantei este inadmisibilă, fiind contestată hotărârea colegiului de conducere pe motiv de oportunitate. Menționează că transferul postului la secția penală a fost aprobat de MJ și CSM, datorită numărului mare de cauze penale, iar celelalte motive invocate de reclamantă nu prezintă relevanță în cauză.
3. Hotărârea Tribunalului T.:
Prin sentința civilă nr. 1214/27.04.2012, pronunțată în dosar nr._ Tribunalul T. a admis cererea formulată de reclamanta S. F. în contradictoriu cu pârâta C. de A. A. I., având ca obiect - suspendare executare act administrativ și a dispus suspendarea executării hotărârii nr. 39 din 18.11.2011 a Colegiului de conducere a Curții de A. A. I., până la soluționarea irevocabilă a acțiunii având ca obiect anularea acestei hotărâri.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
În cazul de față sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14, respectiv existența cazului bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Cu privire la paguba iminentă a cărei constatare se impune conform textului legal menționat, s-a reținut în practica judiciară, că valoarea și caracterul executoriu al actului administrativ în privința căruia se solicită suspendarea executării nu reprezintă, în sine, un motiv pentru acordarea suspendării și nu fac dovada, prin ele însele, a îndeplinirii cerinței referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente. Dimpotrivă, art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune analizarea cerinței menționate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată.
Instanța a apreciat că se verifică în speță condiția impusă prin art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, ca măsura suspendării, să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, astfel cum este definită această noțiune în art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004. Astfel, în cazul reclamantei, însă, s-ar putea aprecia, raportat la prejudiciul suferit de reclamantă ca urmare a blocării oricărei posibilități de valorificare a rezultatului concursului de promovare, în condițiile existenței unor posturi vacante în termenul de 6 luni și ocuparea acestora de judecători care nu au participat la concurs. Or, o atare consecință se analizează ca un prejudiciu previzibil care se înscrie în definiția dată noțiunii de pagubă iminentă prin art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004.
În privința celei de a doua condiții impusă de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea cererii formulate, instanța a constatat prin art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, este definită sintagma de caz bine justificat, respectiv existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ fiscal contestat. Fără a aprecia asupra fondului cauzei, tribunalul a constatat că prin motivele invocate, se creează o suspiciune cu privire la legalitatea acestui act.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 15 și 14 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a admis cererea și a dispus suspendarea executării hotărârii nr. 39 din 18.11.2011 a Colegiului de conducere a Curții de A. A. I., până la soluționarea irevocabilă a acțiunii având ca obiect anularea acestei hotărâri.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă s-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
4. Recursul pârâtei:
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. de A. A. I. solicitând modificarea hotărârii în temeiul art. 312 (3) raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în sensul respingerii cererii reclamantei ca nelegală.
Pentru termenul din 22.01.2013 recurenta a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 5 RON și timbrul judiciar de 0,15 RON, astfel cum rezultă din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare atașat la fila 10 din dosarul Curții de A. Timișoara.
Constatând că nu s-a depus la dosar dovada plății taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, la termenul din 22.01.2013, instanța de recurs a pus în discuție excepția anulării recursului ca netimbrat.
5. Aprecierea Curții de A. Timișoara:
Analizând actele dosarului, pronunțându-se cu prioritate asupra excepției netimbrării recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod de Procedură Civilă, C. de A. constată următoarele:
Cu privire la excepția netimbrării recursului, C. constată că, în prezenta cauză reclamanta S. F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. de A. A. I., suspendarea executării actului administrativ reprezentat de hotărârea colegiului de conducere a Curții de A. din noiembrie 2011 privind alocarea secției penale a postului de judecător vacant, stabilit prin Ordinul MJ nr.2368/16.11.2011, până la pronunțarea instanței de fond.
Întrucât instanța de fond a admis acțiunea, pârâta a formulat prezentul recurs, recurs în cadrul căruia recurenta a fost citată, pentru termenul din 22.01.2013, cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 5 RON și timbrul judiciar de 0,15 RON, astfel cum rezultă din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare atașat la fila 10 din dosarul Curții de A. Timișoara.
Potrivit art. 17 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „pentru cererile formulate în baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevăzute de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru cauzele neevaluabile în bani, cu excepția celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare”. În raport cu aceste dispoziții legale, acțiunile judiciare soluționate în baza Legii contenciosului administrativ sunt supuse dispozițiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Conform art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, se timbrează cu suma de 4 lei cererile introduse de cei vătămați în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege:
- cererea pentru anularea actului sau, după caz, recunoașterea dreptului pretins, precum și
pentru eliberarea unui certificat, unei adeverințe sau oricărui alt înscris.”
De asemenea, tot potrivit art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, cererile cu caracter patrimonial, prin care se solicită și repararea pagubelor suferite se timbrează cu 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 39 lei.
Totodată, potrivit art. 3 lit. e) din Legea nr. 146/1997, se timbrează cu suma de 10 lei cererile „de suspendare a executării silite, inclusiv a executării vremelnice, precum și cereri în legătură cu măsurile asiguratorii”
Cât privește taxa de timbru datorată pentru exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, aceasta este reglementată de art. 11 din Legea nr. 146/1997, care are următorul conținut:
(1) „Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din:
- taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță;
- taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani.
(2) Se timbrează cu 4 lei cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătorești:
- încheierea de scoatere în vânzare a bunurilor în acțiunea de partaj;
- încheierea de suspendare a judecării cauzei;
- hotărârile de declinare a competenței și de dezînvestire;
- hotărârile de anulare a cererii, ca netimbrată sau nesemnată;
- hotărârile prin care s-a respins cererea, ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat”.
Având în vedere că recurenta a fost citată pentru termenul din 22.01.2013, cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 5 RON și timbrul judiciar de 0,15 RON – dispoziție la care nu s-a conformat – văzând și prevederile art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 35 alin. 5 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, conform cărora taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, instanța va admite excepția de netimbrare a recursului și va anula ca netimbrat recursul formulat de pârâta C. de A. A. I. împotriva sentinței civile nr. 1214/27.04.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul formulat de pârâta C. de A. A. I. împotriva sentinței civile nr. 1214/27.04.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.01.2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
R. PĂTRURODICA O. D. D.
GREFIER
M. L.
Red. RP – 11.02.2013
Tehnored LM – 11.02.2013
2 expl.
Prima instanță – Tribunalul T.
Judecător – G. B.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 870/2013.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 42/2013. Curtea de... → |
|---|
