Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 15/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 9309/115/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 15 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: Dr. L. L.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER: A. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., în nume propriu, și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Băile Herculane împotriva sentinței civile nr.1421/22.05.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta S.C. P.P. PEPȘILĂ S.R.L. Mehadia și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect contestație împotriva actului administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat pentru reclamanta intmată S.C. P.P. PEPȘILĂ S.R.L. Mehadia, av. B. A. L., lipsă pârâta recurentă Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., în nume propriu, și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Băile Herculane și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu.
Procedura de citare legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1421/22.05.2013, pronunțată în dosar nr._, Tribunalul C.-S. a respins acțiunea formulată împotriva pârâtei Administrația F. pentru Mediu, pentru lipsa calității procesuale pasive.
A admis, în parte, acțiunea formulată de către reclamantul . SRL, în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice C. – S. și Administrația Finanțelor Publice a Orașului Băile Herculane, și a anulat decizia de calcul a taxei pentru emisiile poluante nr. 7635/07.12.2012.
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Băile Herculane, față de reclamant, la restituirea sumei de 1592 lei, reprezentând taxa de poluare și dobânda aferentă acesteia, calculată de la data plății taxei, până la data restituirii efective a taxei de poluare, respingând, în rest, acțiunea reclamantului, și a obligat pârâtele la plata față de reclamant a sumei de 39,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și a obligat-o pe aceasta să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice Băile Herculane suma de 1592 lei și dobânda legală aferentă.
Împotriva acestei hotărâri pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., în nume propriu, și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Băile Herculane a declarat recurs, criticând hotărârea prin aceea, că această pârâtă nu are calitate procesuală pasivă, întrucât taxa în cauză este deținută de Administrația F. pentru Mediu București, nefiind "încasată" de pârâta Administrația Finanțelor Publice Băile Herculane, în sensul de beneficiar final al acesteia.
Hotărârea este criticată și pentru neadmiterea excepției inadmisibilității acțiunii reclamantului, care nu a urmat procedura prealabilă administrativă, prevăzută de art. 7 (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată de art. 205 Cod procedură fiscală, art. 41 și 85 Cod procedură fiscală.
Pe fondul cauzei, se susține că acțiunea a fost admisă nelegal, dat fiind că adoptarea Legii nr. 9/2012 a avut printre alte motivații și necesitatea respectării legislației europene. Consideră că rezultă, fără dubiu faptul că, așa cum este reglementată de Legea nr. 9/2012, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este temeinică și legală, în conformitate cu normele de drept comunitar, această taxă nefiind contestată de Comisia Europeană sau de alt organism comunitar.
Verificând recursul astfel declarat, din perspectiva dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, în cauză nefiind incidente temeiurile de casare/modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Astfel, cu privire la modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei recurente, instanța, în mod legitim, a respins această excepție, întrucât pârâta este cea care a perceput taxa în litigiu, iar împrejurarea că această taxă este gestionată de Administrația F. pentru Mediu București, intrând în conturile sale nu conduce la pierderea calității procesuale pasive a pârâtei, Direcția G. a Finanțelor Publice T. în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Pentru Contribuabilii Mijlocii T., ci conferă acestei pârâte posibilitatea de a formula o cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București, în condițiile art. 60 și urm. Cod procedură civilă.
Raționamentul se bazează pe existența unui raport juridic direct între reclamantă și pârâta, Administrația Finanțelor Publice.
Cu privire la inadmisibilitatea acțiunii reclamantului, prin aceea că nu s-a urmat procedura prealabilă administrativă, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este în spiritul Deciziei nr. 24/14.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că acțiunile de domeniu Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 sunt admisibile, procedura prealabilă de contestare prevăzută de art. 7 din ordonanță, cu referire la Codul de procedură fiscală, nefiind aplicabilă cererilor de restituire a taxei de poluare.
Mai mult, Curtea constată că tribunalul a dezlegat această problemă de drept în spiritul legii, context în care se impune a se menționa că instanțele au constatat că Statul nu s-a angajat să restituie administrativ asemenea taxe, problema fiind, încă, în discuție în spațiul public, iar cetățenii justițiabili care au inițiat menționata procedură prealabilă administrativă au întâmpinat un refuz de rezolvare, în sensul că li s-au respins astfel de cereri, consolidându-se, chiar, o practică a autorităților administrative în acest sens.
În același sens, în jurisprudența CJUE - cauza Metallgesellschaft și Hoechst, s-a statuat că restituirea taxelor prevalate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării în momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă este în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor, ipoteză identificată în prezenta cauză.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a abrogat Ordonanța de urgență nr. 50/2008, iar conform art. 12 alin. (1) din noul act normativ „în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România”.
Curtea constată că norma în discuție tinde la înlocuirea retroactivă a reglementării taxei de poluare cu cea cuprinsă în norma legală, prin ajustarea vechii taxe de poluare la nivelul noii taxe, în vigoare din luna ianuarie 2012, aspect care face ca, în anumite cazuri, dreptul contribuabilului la restituirea integrală a taxei, percepute în baza unui act normativ neconform cu dreptul Uniunii Europene, să fie limitat, ceea ce echivalează cu nesocotirea efectelor hotărârii interpretative a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra României.
Sub acest aspect recurentele sunt în eroare, atunci când afirmă că hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a referit la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, iar nu la Legea nr. 9/2012, căci Curtea s-a referit, potrivit limitelor sale de competență, la interpretarea art. 110 din TFUE, iar nu la interpretarea legii interne românești.
Judecătorul național este cel abilitat să verifice conformitatea legilor interne cu art. 110 din TFUE, astfel cum acesta este interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, interpretare obligatorie pentru toate Statele membre.
Pe de altă parte, instanța de recurs constată că, deși Legea nr. 9/2012 și-a propus să înlăture efectele discriminatorii indirecte produse de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 -, prin aceea că taxa prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu era impusă și vehiculelor similare, puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării/reînmatriculării lor -, extinzând obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante și în cazul autovehiculelor înstrăinate pe piața națională, tocmai această normă cuprinsă în Legea nr. 9/2012, a făcut obiectul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, fiind suspendată de la aplicare, la data soluționării litigiului.
Pe cale de consecință, efectele discriminatorii indirecte menționate, continuă să fie prezente, inclusiv în cazul de speță, astfel că judecătorul fondului în mod corect a reținut incompatibilitatea dintre legea internă în vigoare și dispozițiile art. 110 din TFUE, căci nu există nicio diferență, sub aspectul efectelor discriminatorii indirecte analizate, între Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și normele cuprinse în Legea nr. 9/2012, în vigoare la momentul soluționării prezentei cauze, aspect sub care Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012 de suspendare a unor norme din cuprinsul Legii nr. 9/2012, evident că produce efecte juridice, independent de caracterul temporar al suspendării (01.01.2013), statul neavând nici o legitimitate în a ignora hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, în continuare.
Văzând că nu s–au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., în nume propriu, și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Băile Herculane împotriva sentinței civile nr.1421/22.05.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta S.C. P.P. PEPȘILĂ S.R.L. Mehadia și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr. L. L. C. P. G. O.
GREFIER,
A. T.
Red. L.L./16.11.2013
Tehnored I.P. 2 ex./11.12.2013
Primă instanță: Tribunalul C.-S., jud. Vegheș A. T.
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 05/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2/2013.... → |
|---|
