Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 15/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 8804/115/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 15 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: Dr.L. L.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER: A. T.
S-a luat în examinare recursurile declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C. S., în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Reșița împotriva sentinței civile nr. 1529 din 27.05.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr. _ în contradictoriu cu reclamantul R. G. având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, Curtea, constatând că s-a solicitat în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă judecarea cauzei și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1529 din 27.05.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr. _ a fost respinsă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocata de parata DGFP C.-S. în reprezentarea AFP Resita prin întampinare.
A fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul R. G. în contradictoriu cu parata ANAF-DGFP C. –S. în reprezentarea AFP Reșița.
A fost obligată parata să-i restituie reclamantului suma de 3765 lei reprezentând taxă de poluare și dobânda aferentă acesteia, calculată la data plății, respectiv 17.07.2008, pana la data restituirii efective a taxei de poluare.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a AFM și a fost obligată chemata în garanție să restituie paratei suma de 3765 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare cat și dobanda legală aferentă acestei sume.
A fost obligată parata să plătească reclamantului suma de 439 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C. S., în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Reșita ,a declarat recurs, criticand hotararea sub aspectul excepției inadmisibilității acțiunii ca fiind prematur introdusă, întrucât în baza art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, procedura prealabilă administrativă era obligatorie în cauză, iar reclamantul nu a făcut dovada atacării deciziei pentru stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule la autoritatea ierarhic superioară autorității emitente a actului.
Pe fondul cauzei, se susține compatibilitatea OUG nr. 50/2008 cu art. 110 din TFUE, actul normativ fiind emis tocmai pentru a asigura conformitatea dreptului intern cu dreptul U.E.
Verificând recursul astfel declarat, din perspectiva dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, în cauză nefiind incidente temeiurile de casare/modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Astfel, cât privește inadmisibilitatea acțiunii reclamantului, prin aceea că nu s-a urmat procedura prealabilă administrativă, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este în spiritul Deciziei nr. 24/14.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că acțiunile de domeniu Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 sunt admisibile, procedura prealabilă de contestare prevăzută de art. 7 din ordonanță, cu referire la Codul de procedură fiscală, nefiind aplicabilă cererilor de restituire a taxei de poluare.
Mai mult, Curtea constată că tribunalul a dezlegat această problemă de drept în spiritul legii, context în care se impune a se menționa că instanțele au constatat că Statul nu s-a angajat să restituie administrativ asemenea taxe, problema fiind, încă, în discuție în spațiul public, iar cetățenii justițiabili care au inițiat menționata procedură prealabilă administrativă au întâmpinat un refuz de rezolvare, în sensul că li s-au respins astfel de cereri, consolidându-se, chiar, o practică a autorităților administrative în acest sens.
În același sens, în jurisprudența CJUE - cauza Metallgesellschaft și Hoechst, s-a statuat că restituirea taxelor prevalate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării în momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă este în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor, ipoteză identificată în prezenta cauză.
Astfel, cât privește fondul cauzei, Curtea reține că recurenta susține compatibilitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu dreptul european, în raport cu art. 110 din TFUE.
Impedimentul de analiză a argumentelor expuse în motivele de recurs derivă din faptul pronunțării unor hotărâri în procedura reglementată de art. 267 din TFUE de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin care a fost lămurit înțelesul art. 110 din Tratat, incident în cauza de față, la care se adaugă: prioritatea normelor europene față de cele interne, contrare sau incompatibile cu dreptul Uniunii Europene; efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale, obligația de interpretare a dreptului intern conform dreptului european, obligația reparării prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor europene, ca urmare a emiterii unor norme contrare sau incompatibile cu dreptul european.
În acest cadru, Curtea evocă Hotărârea din 7 aprilie 2011 a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra Satului Român, prin care s-a statuat că, art. 110 din TFUE (fost art. 90 CE) trebuie interpretat în sensul că "se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de piața națională".
Din această perspectivă, judecătorul național a constatat incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu norma europeană menționată, dat fiind că, taxa prevăzută de norma internă română nu este impusă și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării / reînmatriculării lor, constatare care obligă la admiterea acțiunii și restituirea sumei încasate cu titlu taxă de poluare către reclamanți, conform principiului arătat mai sus.
Văzând dispoz.art. 274 C.pr civ, și faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C. S., în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Reșița împotriva sentinței civile nr. 1529 din 27.05.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr. _ în contradictoriu cu reclamantul R. G. având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Fără cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică, azi, 15.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr. L. L. C. P. G. O.
GREFIER,
A. T.
Red.L.L/13.12.2013
Tehnored.M.S.L-13.12.2013
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C. S. – jud. L. Telbiș
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4408/2013.... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
