Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2436/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2436/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 5967/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2436
Ședința publică din 16 aprilie 2013
PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR:C. R.
GREFIER: I. P.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 4380/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata P. I. L., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru intimata P. I. L., av. Batrînuț V., în substituirea av. Ruzsicska E., lipsă recurenta Administrația Finanțelor Publice A..
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, reprezentanta reclamantei intimate a depus la dosar chitanța privind achitarea onorariului avocațial, împuternicire avocațială a av. Ruzsicska E., delegație de substituire, concluzii scrise și dovada primei înmatriculări a autovehiculului într-un stat membru al U.E.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4380/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, prima instanță a admis acțiunea precizată în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamanta P. I. L. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Mun. A. și în consecință, a obligat-o pe aceasta din urmă să restituie reclamantei suma de 758 lei, achitată conform Chitanței . nr._/14.09.2007, reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule actualizată și cu dobânda calculată în conformitate cu art. 124 C.pr.fisc., începând cu ziua următoare termenului de 45 de zile de la data înregistrării, în evidența pârâtei 07.09.2012, a cererii reclamantei de restituire a taxei, precum și la plata sumei de 439,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta a cumpărat din Uniunea Europeană autoturismul marca Volkswagen, tip 6 N/SCAUCX01 POLO . WVWZZZ6NZ1D106253, anul fabricației 2001, data primei înmatriculări 01.06.2001 în Germania.
Pentru a-l înmatricula în România, AFP A. a pretins reclamantei plata sumei de 758 lei, emițând procesul-verbal pentru stabilirea taxei asupra mijloacelor de transport nr._ din 14.09.2007. Reclamanta a plătit această sumă prin chitanța . TS3A nr._ din 14.09.2007, autoturismul cumpărat de aceasta fiind reînmatriculat în România.
La data de 07.09.2012 reclamanta adresează AFP A. o cerere de restituire a taxei de 758 lei percepută pentru reînmatricularea autoturismului său, înregistrată sub numărul_. cererea a fost respinsă prin adresa - răspuns nr._ din 12.09.2012.
Pe fond, instanța reține că prin Legea nr. 157/2005 România a ratificat Tratatul pentru aderarea Bulgariei și României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art. 148 alin.2 și 4 din Constituția României, astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Instanța a constatat că taxa de poluare prelevată în condițiile OUG nr. 50/2008 este discriminatorie pentru că prin ea se descurajează punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate înalte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, punct de vedere exprimat și de Curtea Europeană de Justiție prin hotărârea sa dată în cauza C 402/09.
Având în vedere dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta AFP A. să îi restituie suma de 758 lei reprezentând taxă de poluare, achitată de reclamantă prin chitanța . nr._ din 14.09.2007, cu dobânda calculată în conformitate cu art. 124 C.pr.fisc., începând cu ziua următoare termenului de 45 de zile de la data înregistrării în evidența pârâtei a cererii reclamantei de restituire a taxei.
Coroborând dispozițiile art. 124 alin. 1 cu dispozițiile art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, instanța a constatat că dobânzile legale datorate de autoritățile fiscale în prezenta cauză se impun a fi calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența acestor autorități a cererii de restituire a taxei.
În consecință, s-a dispus obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice A. la plata dobânzilor legale la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul de Procedură Fiscală, calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența pârâtei, a cererii de restituire a taxei.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, a obligat pârâta să îi plătească reclamantei 439,30 lei cheltuieli de judecată, constând în taxe judiciare de timbru și onorariu de avocat.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice A., care a solicitat admiterea acestuia, cu consecința respingerii acțiunii reclamantei.
În primul rând, critică hotărârea pentru nelegalitate, astfel că devin incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Invocă excepția de inadmisibilitate a acțiunii reclamantei, sub un dublu aspect.
Primul aspect se refera la împrejurarea în care instanța de fond a constatat că însăși obligația de plata a taxei, de natură legală și condiționarea înmatriculării de dovada plații acesteia, echivalează cu existenta unui act administrativ de obligare la plata, care nu are suport material, ci doar o baza legala.
Or, in condițiile in care nu exista un „suport material", adică existenta materiala a unui act administrativ, acțiunea reclamantei, așa cum a fost formulata, apare ca fiind inadmisibila.
Al doilea aspect al inadmisibilității se referă la faptul că niciuna din condițiile prevăzute în art. 2 din Legea nr. 554/2004 nu este îndeplinită în cauză.
A doua excepție invocată se referă la lipsa calității procesuale pasive a A.F.P. A., întrucât instanța de fond a motivat hotărârea raportându-se la nelegalitatea stabilirii prin legea internă a taxei speciale, care ar încălca art. 90 din Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeana, fără să-și exercite rolul activ, în stabilirea calității procesuale a persoanei chemate în judecată ca pârât.
Instanța a considerat că încălcarea art. 90 din Tratat a fost demonstrată prin faptul că a fost instituită taxa specială, însă nu a avut în vedere faptul că pârâta doar a încasat respectiva taxa potrivit legislației în vigoare.
Solicită să se constate că la momentul promovării prezentului recurs, este în vigoare OUG nr. 50/2008, cu Norme Metodologice de aplicare stabilite prin H.G., O.U.G. nr. 50/2008 fiind publicată chiar anterior pronunțării hotărârii atacate, astfel că acțiunea este parțial fără obiect.
Cu privire la partea de taxă a cărei restituire nu se face la cerere potrivit O.U.G. nr. 50/2008, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că adoptarea O.U.G. 50/2008 a avut, printre alte motivații și necesitatea respectării legislației europene.
Mai mult, în Infograma nr. 5899/26.06.2008 transmisă de Reprezentanța Permanentă a României pe lângă UE de la Bruxelles, se arată că expertul D.G. TAXUD a menționat că prevederile proiectului de Norme Metodologice privind taxa pe poluare pentru autovehicule, transmis Comisiei Europene la data de 25.06.2008 (formă care, de altfel, a și fost aprobată tocmai în acest mod de Guvernul României) sunt conforme cu criteriile europene.
În drept a invocat art. 304 pct. 4 și 9, art. 304 ind. 1 și art. 312 Cod pr. civ., art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008, art. 1 alin. 2 sdin Primul Protocol Adițional la Convenție.
Reclamanta P. I. L. a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului pârâtei, ca nefondat, și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art.3041 și art.306 al.2 C.pr.civ., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul pârâtei este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În primul rând, atât excepția inadmisibilității acțiunii cât și a lipsei calității procesuale pasive, sunt neîntemeiate, întrucât raportat la obiectul cererii și la temeiul de drept invocat în acțiunea de față, Curtea constată că aceasta este admisibilă, în prezenta speță raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamantei de a i se restitui taxa de poluare încasată de Administrația Finanțelor Publice A. și a cărei restituire a fost refuzată tot de aceasta, astfel că nu este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia.
În al doilea rând, cu privire la fondul cauzei, contrar susținerilor pârâtei, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, introdusă în Codul fiscal prin Legea nr.343/2006, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, a fost reglementată prin încălcarea art.90 din Tratatul Comunității Europene.
Textul menționat interzice statelor membre de a aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Art.90 din Tratat este încălcat, întrucât taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, instituită prin art.2141-2143 C.fiscal, este percepută doar pentru autoturismele de ocazie achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, nu și pentru cele achiziționate din România, situație ce determină o discriminare între cele două categorii de autoturisme.
Tocmai pentru aceste considerente de nelegalitate, art.2141-2143 din Codul fiscal au fost abrogate prin OUG nr.50/2008, care prin art.11 a prevăzut restituirea sumelor percepute în baza textelor legale abrogate.
Prin urmare, în mod corect a fost admisă acțiunea reclamantei și s-a dispus restituirea sumei plătită cu titlul de taxă specială, cu dobânzile fiscale aferente.
În mod corect a fost obligată pârâta și la cheltuieli de judecată în baza art.274 al.1 C.pr.civ., fiind partea căzută în pretenții în urma finalizării procesului.
Față de aceste considerente, în baza art.312 al.1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice A..
În baza art.274 al.1 C.pr.civ., va obliga recurenta la plata către intimata P. I. L. a sumei de 400 lei, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 4380/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata P. I. L..
Obligă recurenta la plata către intimata P. I. L. a sumei de 400 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. L. D. C. C. R.
GREFIER,
I. P.
Red. M.L./16.05.2013
Tehnored. I.P. 2 ex./23.05.2013
Prima instanță: Tribunalul A., jud. Ș. L. M.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 28/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2752/2013.... → |
|---|
