Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2452/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2452/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 8045/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția contencios administrativ și fiscal
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2452
Ședința publică din data de 17 aprilie 2013
Președinte: Dr. C. P.
Judecător: C. M. Dica
Judecător: C. L.
Grefier: N. B.
Pe rolse află judecarea recursului declarat de către pârâta-recurentă Administrația Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 5945/03.12.2012, pronunțată de către Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta-intimată B. C. M., având ca obiect restituire taxă.
La apelul nominal, făcut în ședință, se prezintă avocat Komuves A. pentru reclamanta-intimată, lipsă fiind pârâta-recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei-intimate depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța nr. 301/31.03.2013, reprezentând onorariu avocat și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în fond asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei-intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată că prin Sentința civilă nr. 5945/03.12.2012, pronunțată în Dosarul nr._, Tribunalul A. a admis acțiunea formulată de către reclamanta B. C. M. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice A..
A anulat decizia de calcul a taxei pentru emisiile poluante nr._/20.09.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice A..
A obligat pârâta să restituie reclamantei taxa pentru emisiile poluante achitată, în sumă de 630 lei, și a dobânzilor aferente conform art. 124 din Codul de procedură fiscală, ce se vor calcula din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența pârâtei a cererii de restituire și până la data restituirii efective.
A obligat pârâta la cheltuieli de judecată către reclamant în sumă de 289,3 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a achiziționat un autoturism marca Volkswagen-VW, categoria auto M1, norma de poluare E4, pentru a cărui înmatriculare, în România, a achitat taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, în sumă de 630 lei.
Reclamanta a solicitat restituirea acestei taxe apreciind că taxa pentru emisiile poluante astfel achitată este contrară reglementărilor comunitare, iar pârâta a refuzat restituirea acestei taxe.
Această taxă a fost prelevată în condițiile Legii nr. 9/2012 și este discriminatorie, pentru că, prin intermediul ei, se descurajează punerea în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a fi descurajată cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, punct de vedere exprimat și de Curtea Europeană de Justiție, prin hotărârea dată în cauza C-402/09.
Coroborând dispozițiile art. 124 alin. 1 cu cele ale art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, prima instanță a obligat pârâta să plătească reclamantului dobânzi legale, la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală, calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența pârâtei a cererii de restituire a taxei și până la data restiturii efective.
În baza art. 274 Codul de procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata sumei de 289,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice A., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului se reiterează excepția prematurității acțiunii pendinte, invocată și în fața primei instanțe, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care reclamanta nu a solicitat anularea deciziei de calcul a taxei în litigiu, sens în care este și doctrina în materie.
Cu privire la fondul cauzei, se arată că taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, astfel cum este reglementată prin Legea nr. 9/2012, este temeinică și legală.
România prin aprobarea Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante, s-a aliniat tendinței internaționale de a fundamenta politica mediului pe principiul poluatorul plătește, principiul care statuează obligația poluatorului de a suporta cheltuielile legate de prevenirea și controlul poluării, fiind responsabil pentru pagubele produse.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 3041 Codul de procedură civilă.
Reclamanta-intimată nu a depus întâmpinare.
Examinând recursul declarat de către pârâtă prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041 Codul de procedură civilă, Curtea constată că este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția prematurității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, se reține că procedura de contestare prevăzută de art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 al.1 lit.d din Codul de procedură fiscală, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Justiție și Casație conform Deciziei nr.24 din 14.11.2011 pronunțată de instanța supremă, prin care a fost soluționat recursul în interesul legii, decizie cu efecte obligatorii.
În analizarea legalității soluției pronunțate de instanța de fond și a cererii formulate de reclamantă, Curtea consideră necesară expunerea prealabilă a legislației naționale aplicabile, a dispozițiilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene în domeniu, urmând ca în raport cu acestea să examineze fondul cauzei.
Pe plan intern, Curtea retine ca taxa de poluare a fost instituită prin OUG nr. 50/2008, care a abrogat prevederile din Codul fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare a autovehiculelor. Reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după .>
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizat art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională. Cu alte cuvinte este necesar a se stabili doar dacă modificările ulterioare corespund sau nu normei comunitare, așa cum a fost ea interpretată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa de poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date.
Această caracteristică esențială a taxei de poluare, reiterată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în cauza N. (cauza C – 263/10 Hotărârea din 07.07.2011, paragraful 27) a rămas neschimbată până în prezent.
Se poate observa astfel că, deși Legea nr.9/2012 (privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule) prevede la art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012 obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, (astfel cum au sugerat cele două hotărâri ale instanței europene), prin art.1 din OUG nr. 1/2012 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor menționate până la 1 ianuarie 2013.
În plus, Curtea a apreciat că nu este respectat nici principiul poluatorul plătește, această taxă fiind aplicabilă doar autoturismelor de ocazie importate, obiectivul protecției mediului putând fi atins prin instituire unei taxe anuale care nu ar mai favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europene de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C‑263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art. 110 TFUE (fostul articol 90), sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.
Curtea nu poate reține apărările vizând apariția Legii nr. 9/2012, întrucât situația constatată de Curtea Europeană de Justiție a rămas nemodificată, singura noutate introdusă de legea nouă constând în instituirea unei alte modalități de calcul, care nu schimbă cu nimic reținerile Curții Europene de Justiție. De altfel, Curtea reține că noua taxă – ca și vechea taxă de poluare – are o . caracteristici similare reglementării anterioare, respectiv:
- taxa se face venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
- taxa se plătește, conform art. 4 din Legea nr. 9/2012:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei.
În plus, așa cum s-a arătat deja, dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 sunt și actualmente suspendate.
Având în vedere considerentele expuse anterior, în conformitate cu prevederile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul formulat de către pârâta-recurentă Administrația Finanțelor Publice A. împotriva Sentinței civile nr. 5945/03.12.2012, pronunțată de către Tribunalul A. în Dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta-intimată B. C. M., ca neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 274 cod procedură civilă, pârâta recurentă fiind în culpă procesuală ca urmare a respingerii recursului, va fi obligată că plătească cheltuieli de judecată în cuantum de 300 lei reprezentând onorariul avocațial achitat de reclamantă în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de către pârâta-recurentă Administrația Finanțelor Publice A. împotriva Sentinței civile nr. 5945/03.12.2012, pronunțată de către Tribunalul A. în Dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta-intimată B. C. M..
Obligă pârâta-recurentă Administrația Finanțelor Publice A. să plătească reclamantei-intimate B. C. M. suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
Dr. C. P. C. M. Dica C. L.
Grefier,
N. B.
Red. C. Dica/07.05.2013
Tehnored. N.B/2 ex. /07.05.2013
Primă instanță: Tribunalul A. – C. B. M.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4525/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 05/2013.... → |
|---|
