Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4525/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4525/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 2986/115/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOPERATOR 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.__13
DECIZIA CIVILĂ NR. 4525
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 29 05 2013
PREȘEDINTE: M. C. D.
JUDECĂTOR: M. BACĂU
JUDECĂTOR:C. D. O.
GREFIER: G. S.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta recurentă D. M. Chivuța împotriva sentinței civile nr.1857/07.12.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta intimată Administrația Finanțelor Publice Caransebeș, Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care văzând lipsa părților și constatând că la dosar a fost promovată cerere de judecare în lipsă conform prevederilor art. 242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C.-S. la data de 26.06.2012, sub nr. de dosar_ /26.06.2012, reclamanta D. M. Chivuța în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice – Direcția G. a Finanțelor Publice C. – S. și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Caransebeș, a solicitat instanței obligarea pârâților la restituirea sumei de 2.089 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare și la plata dobânzilor legale aferente, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1857/07.12.2012, pronunțată în dosar nr._ Tribunalul C.-S. a respins cererea reclamantei D. M. Chivuța în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice – Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Caransebeș și cu chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu.
A respins cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, formulată de către pârâtă.
Procedând în conformitate cu prevederile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, la soluționarea excepției neîndeplinirii procedurii prealabile administrative, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, instanța a reținut următoarele:
Prin Hotărârea din data de 07.04.2011, în cauza C-402/09, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în sensul că taxa de poluare, reglementată de O.U.G. nr.50/2008, este contrară dispozițiilor art.110 din TFUE.
Din analiza pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în afacerea Metallgesellschaft și Hoechst rezultă faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor, ceea ce înseamnă că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care aceste autorități sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
În aceste condiții, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea întemeiată pe dispozițiile art.148 alin.1 și 4 din Constituție și art.117 lit.d din Codul de procedură fiscală, respectiv să solicite restituirea taxei de poluare, constatată a fi contrară prevederilor art.110 din Tratatul de Funcționare al UE (TFUE).
Pe cale de consecință, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, excepția neîndeplinirii procedurii prealabile administrative invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că taxa de poluare este reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, prin care se stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei, taxă care se face venit la bugetul fondului pentru mediu în vederea finanțării Programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Potrivit dispozițiilor art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Cu privire la susținerile reclamantei, referitoare la faptul că taxa de poluare este nelegală, întrucât încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, tribunalul a reținut că O.U.G. nr. 50/2008 a fost adoptată, așa cum rezultă din expunerea de motive din preambulul acesteia, în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, pentru asigurarea respectării normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, în considerarea interesului public.
Prin instituirea taxei de poluare s-a aplicat, în plan fiscal, principiul unanim acceptat în UE, respectiv principiul ,,poluatorul plătește.“
Din examinarea expunerii de motive a proiectului de lege pentru aprobarea O.U.G. nr. 50/2008, rezultă că s-a dorit ca taxa de poluare, al cărui principiu este ,,poluatorul plătește“, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în țară a autovehiculelor second – hand deja înmatriculate în statele membre UE, în scopul diminuării ,,produselor importate“.
Conform art. 110 din TFUE (fost art. 90 din Tratatul Comunității Europene) într-un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor similare naționale; de asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Din examinarea jurisprudenței, referitoare la art. 90 din Tratatul Comunității Europene, rezultă care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text, respectiv existența unei discriminări între produsele naționale și produsele importate; existența similitudinii sau a raportului de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate și, ultima condiție, prelevarea fiscală națională să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Din examinarea dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, sub aspectul compatibilității acestora cu prevederile art. 110 din TFUE și a jurisprudenței europene în materie (hotărârea pronunțată în cauza C-263/10 Nisipean, cauza C-T.) rezultă că pentru autovehiculele second - hand provenite din România sau dintr-un stat membru UE nu se percepe, la o nouă înmatriculare în România, taxa pe poluare, dacă acestea au fost anterior înmatriculate.
Această taxă de poluare se percepe însă pentru autovehiculele noi, produse în țară sau într-un alt stat membru UE, la prima lor înmatriculare în România, potrivit dispozițiilor art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008.
Tribunalul a reținut că în prezenta cauză, dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 nu sunt incompatibile cu prevederile art. 110 TFUE, întrucât taxa de poluare s-a perceput în vederea primei înmatriculări în România a autovehiculului Skoda achiziționat de către reclamantă.
Din înscrisurile depuse de către reclamantă, respectiv factura nr._ emisă în data de 9.03.2010 de către furnizorul S.C. ,,Procar“ Timișoara S.A., rezultă că autoturismul Skoda achiziționat de către reclamantă nu a fost anterior înmatriculat, nici în România, nici într-un alt stat membru U.E. fiind un autoturism nou, fabricat în anul 2010.
Pe cale de consecință, tribunalul a apreciat că cererea reclamantei privind obligarea pârâților la restituirea taxei pe poluare este neîntemeiată.
Tribunalul a respins cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâtă, ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs reclamanta recurentă D. M. Chivuța solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, și obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice Caransebeș la restituirea taxei de poluare în sumă de 2.089 lei.
În motivate critică hotărârea primei instanțe ca fiind netemeinică și nelegală, având în vedere că, sesizată cu privire la compatibilitatea taxei de poluare instituită prin OUG nr.50/2008, CJUE s-a pronunțat în sensul că aceasta este contrară dreptului Uniunii, respectiv prevederile art. 11 din TFUE.
De asemenea recurenta menționează că potrivit jurisprudenței constante a CJUE contribuabili au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de stat cu încălcarea dreptului european, precum și aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 110 TFUE
Cum România este stat membru al Uniunii Europene, sunt incidente dispozițiile art.148 alin.2 din Constituția României, dispoziții mai sus enunțate, potrivit cărora legislația Uniunii are caracter obligatoriu și prevalează asupra legii interne, iar conform alin.4 al aceluiași articol, jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Învederează instanței că singura posibilitate de a recupera taxa de poluare achitată este aceea întemeiată pe dispozițiile art. 148 alin. 2și alin.4 din Constituția României și art.117 lit. d din Codul de procedură fiscală.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurente cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prima instanță a pronunțat o soluție corectă, interpretând corect dispozițiile dreptului comunitar și apreciind just inaplicabilitatea acestuia în cauza de față.
Se poate observa astfel că autoturismul pentru care a fost achitată taxa a cărei restituire se solicită este un autoturism nou, achiziționat din spațiu național, așa cum rezultă din factura depusă la dosarul de fond (fila 40).
Ori în acțiunea sa reclamanta a invocat drept justificare hotărârea pronunțată în cauza CEJ C‑402/09 T. vs Statul român, cauză în care instanța europeană a reținut că „Articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”. În hotărârea menționată s-a reținut o discriminare între categoria vehiculelor second-hand achiziționate din țară (în privința cărora înmatricularea pe numele noului proprietar se face fără plata taxei) și categoria vehiculelor second-hand achiziționate din afara țării – inclusiv din spațiul comunitar (în privința cărora înmatricularea este condiționată de plata taxei).
Ori, în privința autovehiculelor noi, practica judiciară este constantă în a aprecia că taxa de poluare nu este discriminatorie, fiind aplicată și autovehiculelor noi de proveniență națională.
Prin urmare, acțiunea reclamantei se impunea a fi respinsă, nefiind dovedită încadrarea situației de fapt în ipoteza avută în vedere de dispozițiile art.110 (fostul art.90) din TCE.
Constatând așadar neîntemeiat recursul, Curtea urmează al respinge ca atare, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta recurentă D. M. Chivuța împotriva sentinței civile nr.1857/07.12.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
M. C. D. M. BACĂU C. D. O.
GREFIER,
G. S.
Red. M.C.D. – 27.06.2013
Tehnored. G.S. – 27.06.2013
2 expl/SM
Prima instanță – Tribunalul C.-S.
Judecător – I. M.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3629/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2452/2013.... → |
|---|
