Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 19/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 19/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 2950/115/2011/a1
ROMÂ N I AOPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ – 18.03.2013
DECIZIA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 19 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: R. P.
JUDECĂTOR: R. O.
JUDECĂTOR: D. D.
GREFIER: M. L.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. – Administrația Finanțelor Publice Reșița împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul C.-S. la data de 15.11.2012 în dosar nr._ 11 în contradictoriu cu reclamantul intimat L. M., având ca obiect completare/lămurire dispozitiv.
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se constată lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, văzând lipsa părților și constatând că la dosar a fost promovată cerere de judecare în lipsă conform prevederilor art. 242 Cod procedură civilă - 411 alin.1 pct. 2 Noul Cod procedură civilă instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de lămurire a dispozitivului, constată următoarele:
1. Cererea de lămurire a dispozitivului:
La data de 08.11.2012, reclamantul L. M. a depus la dosarul nr. 2950/115/_ o cerere de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.1051/14.12.2011, pronunțată de Tribunalul C.-S. în acest dosar.
Conform acestei cereri, anexate la filele 62-63 din dosarul nr. Tribunalului C.-S., reclamantul a solicitat instanței lămurirea dispozitivului privitor la obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice Reșița la plata dobânzilor
În motivare, reclamantul susține că, în conformitate cu prevederile art.124 Cod procedură fiscală raportate la art.70 Cod procedură fiscală, dobânda legală se calculează de la data cererii de restituire formulată în baza sentinței civile nr.1051/14.12.2011, respectiv de la data înregistrării cererii reclamantului la Administrația Finanțelor Publice Reșița nr._/26.08.2011 (fila 9 dosar).
În drept, invocă prevederile art.281 și următoarele din Codul de procedură civilă.
2. Soluția Tribunalului C. S.:
Prin încheierea din 15.11.2012, Tribunalul C.-S. a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.1051/14.12.2011 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ 11, în sensul că dobânda aferentă taxei pe poluare, în valoare de 4039,98 lei, se calculează din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la data de 26.08.2011.
În motivarea încheierii, Tribunalul a arătat potrivit dispozițiilor art.117 alin.1 lit. a-f Cod procedură fiscală, se restituie la cererea contribuabilului următoarele sume: ,,a) cele plătite fără existența unui titlu de creanță;
b) cele plătite în plus față de obligația fiscală;
c) cele plătite ca urmare a unei erori de calcul;
d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;
e) cele de rambursat de la bugetul de stat;
f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii.“
În conformitate cu prevederile art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003, ,,pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.(2) și (2^1) sau la art.70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.“
Art.70 alin. 1 din Codul de procedură fiscală prevede că cererile depuse de contribuabili se soluționează de organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
Din interpretarea textelor aplicabile, rezultă că dobânda aferentă restituirii taxei pe poluare se calculează din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la data înregistrării în evidența pârâtei a cererii de restituire a taxei pe poluare formulată de reclamant.
Din probele administrate în dosarul nr._ 11, rezultă că reclamantul L. M. a formulat o cerere de restituire a taxei pe poluare și a dobânzii aferente, care a fost înregistrată la Administrația Finanțelor Publice Reșița sub nr._/26.08.2011 (fila 9 dosar).
Ca atare, în speța de față, dobânda aferentă taxei de poluare (taxă ce a fost plătită ca urmare a aplicării eronate a prevederilor O.U.G. nr.50/2008) se calculează în conformitate cu prevederile art.124 Cod procedură fiscală coroborate cu prevederile art.70 Cod procedură fiscală, din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la data de 26.08.2011, data înregistrării la organul fiscal a cererii de restituire formulată de reclamant.
Față de considerentele anterior reținute, în temeiul art.281 Cod procedură civilă, tribunalul a admis cererea și a lămurit dispozitivul sentinței civile nr.1051/14.12.2011 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ 11, în sensul că dobânda aferentă taxei pe poluare, în valoare de 4039,98 lei, se calculează din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la data de 26.08.2011.
3. Recursul pârâtei:
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. – Administrația Finanțelor Publice Reșița.
În motivare recurenta arată că, organul fiscal datorează majorări de întârziere conform Codului de procedură fiscală după expirarea termenului de 45 de zile de la data cererii de restituire în baza Sentinței civile nr. 1051/14.12.2011.
Potrivit dispozițiilor art. 124 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit/rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin.2 sau la art.70, după caz până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege, iar acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Potrivit art.70 alin. l „cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare."
Potrivit art.117 alin. (l),se restituie la cerere debitorului următoarele sume: cele plătite fără existența unui titlu de creanță; cele plătite în plus fată de obligația fiscală; cele plătite ca urmare a unei erori de calcul; cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale; cele de rambursat de la bugetul de stat; cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii.
Astfel, apreciază că obligarea pârâtei ă la plata majorărilor de întârziere conform O.G. nr.92/2003, republicată, se impune doar dacă se efectuează restituirea taxei pe poluare și a cheltuielilor de judecată cu depășirea termenului legal de 45 de zile, socotit de la data cererii de restituire formulată în baza art. 117 alin. l lit. f, înregistrată la organul fiscal.
In consecință consideră că dispozitivul sentinței trebuia lămurit în sensul că organul fiscal ar fi datorat majorări de întârziere dacă ar fi depășit 45 de zile de la data înregistrării cererii de restituire în baza Sentinței civile nr.1051/14.12.2011.
4. Aprecierea Curții de Apel:
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din codul de procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 din vechiul Cod de procedură civilă – aplicabil potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă – Curtea de Apel constată următoarele:
Prin încheierea recurată, Tribunalul C.-S. a admis cererea de lămurire a dispozitivul sentinței civile anterior pronunțată în același dosar, în sensul că dobânda aferentă taxei de primă înmatriculare se calculează din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la data când reclamantul a formulat cererea de restituire.
În recurs, pârâta critică această soluție și susține că termenul de 45 de zile începe să curgă numai după rămânerea irevocabilă a hotărârii Tribunalului C. S. prin care a fost admisă acțiunea în restituirea taxei de poluare, iar nu de la data la care reclamantul a formulat inițial cererea de restituire – respinsă de pârâtă și care a ocazionat litigiul respectiv.
Cu privire la acordarea dobânzilor legale aferente sumei plătite cu titlul de taxă de poluare, Curtea subliniază că acordarea dobânzilor legale este guvernată, în materia raporturilor fiscale, de dispozițiile speciale din Codul de Procedură Fiscală, iar nu de dispozițiile dreptului comun în materie, astfel cum impune art. 1 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, conform căruia „prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal”, precum și dispozițiile art. 2 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală, potrivit cărora „prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat”.
Curtea mai reține că la 18 aprilie 2013, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat hotărârea în Cauza C‑565/11 (M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației Fondului pentru Mediu), în care se examinează compatibilitatea limitării dobânzilor legale în cazul taxei de poluare reglementate prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008.
Prin această hotărâre, Curtea Europeană de Justiție a stabilit că „dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”.
Curtea reamintește că anterior acestei hotărâri, coroborând dispozițiile art. 124 alin. 1 cu dispozițiile art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, Curtea a constatat că dobânzile legale datorate de autoritățile fiscale în prezenta cauză se impun a fi calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența acestor autorități a cererii de restituire a taxei, nefiind întemeiate criticile pârâtelor referitoare la inaplicabilitatea reglementării respective.
Raportat la hotărârea pronunțată de Curtea Europeană de Justiție în Cauza C‑565/11, Curtea – reamintind obligativitatea respectării dreptului comunitar (european) și prioritatea acestuia față de reglementările interne, conform art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României – înțelege să își schimbe jurisprudența în materia respectivă în sensul că în litigiile având ca obiect restituirea taxei de poluare se acordă dobânzi – la cererea reclamantului – de la data plății taxei, iar nu cum s-a stabilit anterior de către instanța de recurs.
Astfel fiind, ținând seama de hotărârea I. a Curții Europene de Justiție, Curtea constată că soluția instanței de fond este legală.
În consecință, raportat la jurisprudența Curții de Apel Timișoara anterioară hotărârii pronunțată de Curtea Europeană de Justiție în Cauza C‑565/11, Curtea reține temeinicia obligării pârâtei la plata dobânzilor legale prevăzute de art. 124 Cod de Procedură Fiscală, calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența pârâtei a cererii de restituire a taxei.
Curtea mai subliniază că regimul juridic al dobânzilor, penalităților de întârziere și al majorări de întârziere a fost modificat prin O.U.G. nr. 39/2010, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 278 din 28 aprilie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 46/2011, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 245 din 7 aprilie 2011. Astfel, prin O.U.G. nr. 39/2010 au fost introduse din nou în legislația fiscală română penalitățile de întârziere, datorate cumulat cu dobânzile, în cazul unor întârzieri semnificative la plata creanțelor fiscale. Prin această modificare legislativă a operat și o modificare de terminologie, în sensul că anterior Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 39/2010, în cazul întârzierii la plata creanțelor fiscale se datorau majorări de întârziere, iar în cazul restituirii de la buget a unor sume de bani către contribuabilul se datorau dobânzi. După . O.U.G. nr. 39/2010, în cazul întârzierii la plata creanțelor fiscale se datorează dobânzi – la fel ca și în cazul restituirii de la bugetul de stat cu depășirea termenului legal a unor sume de bani către contribuabilul – iar majorări de întârziere se calculează în cazul întârzierii plății unor obligații fiscale la bugetele locale.
Curtea atrage însă atenția că se impune respectarea principiului neretroactivității legii în materia calculării dobânzilor datorate reclamantei, în sensul că acestea se impun a fi calculate în raport cu legea în vigoare în perioada pentru care se calculează accesoriile respective, ceea ce însemnă că modificările operate prin O.U.G. nr. 39/2010, prin Legea nr. 46/2011 și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2012 trebuie avute în vedere succesiv la calculul dobânzilor datorate reclamantului.
Prin urmare, raportat la aceste concluzii și la conținutul încheierii recurate, în temeiul art. 312 al. 1 din vechiul Cod de Procedură Civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. – Administrația Finanțelor Publice Reșița împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul C.-S. la data de 15.11.2012 în dosar nr._ 11.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. – Administrația Finanțelor Publice Reșița împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul C.-S. la data de 15.11.2012 în dosar nr._ 11.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 noiembrie 2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
R. PĂTRURODICA OLARUDIANA D.
GREFIER
M. L.
Red.RP – 05.12.2013
Tehnored LM – 06.12.2013
2 expl
Prima instanță – Tribunalul C.-S.
Judecător – T. L.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 05/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5225/2013.... → |
|---|
