Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2469/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2469/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 6091/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ - 26.03.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 2469/R
Ședința publică din 17 aprilie 2013
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice L., prin D. A., împotriva sentinței civile nr. 4805/13.11.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat Z. D. și chemata în garanție intimată Administrația F. pentru Mediu, pentru contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă, pentru reclamantul intimat lipsă, domnul avocat B. C. P., în substituirea domnului avocat B. S. I., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar împuternicirea avocațială, delegația de substituire, chitanța în valoare de 500 lei reprezentând onorariu de avocat, concluzii scrise și învederează instanței că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la 20.09.2012 la Tribunalul A. sub nr._, reclamantul Z. D. a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice L. și a solicitat anularea actului administrativ nr._/19.11.2008, prin care pârâta a stabilit taxa de poluare de 1470 lei, și obligarea pârâtei de a-i restitui această sumă, actualizată cu dobânda legală conform art. 134 din OG nr. 92/2003.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat în cursul anului 2008 un autoturism second hand, marca Volkswagen, an de fabricație 1995. A fost obligat să achite în contul bugetului de stat suma de 1470 lei, reprezentând taxa de poluare pentru autoturisme și autovehicule în baza OUG nr. 50/2008.
La data de 10.08.2010 a solicitat pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Orașului L. restituirea sumei respective, întrucât a fost percepută ilegal în raport cu dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Comunității Europene, însă pârâta i-a respins solicitarea.
Prin introducerea taxei de poluare prin OUG nr. 50/2008 se creează în mod deliberat o discriminare de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate în România pentru prima dată.
Potrivit art. 90 par. 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, ”nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare”, scopul acestei reglementări fiind acela de a asigura libera circulație a mărfurilor.
Această taxă de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 01.01.2007, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor, în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
În drept, reclamantul a invocat art. 209, art. 218 Cod procedură fiscală, art. 90 par. 1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene, Legea nr. 554/2004.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice L., prin D. A., a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și a solicitat ca în cazul în care va fi admisă acțiunea reclamantului, să fie obligată chemata în garanție să plătească sumele pretinse de reclamant.
În motivarea cererii, a arătat că în conformitate cu art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
În drept, a invocat art. 60-63 C.p.c.
Prin sentința civilă nr. 4805/13.11.2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis acțiunea formulată de reclamantul Z. D. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice L. pentru restituire taxa auto.
A obligat pârâta la restituirea sumei de 1.470 lei, cu titlu de taxă de poluare, și la plata dobânzilor aferente conform art.124 din Codul de procedură fiscală.
A admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și obligă chemata în garanție să plătească suma de 1.470 lei, reprezentând taxa de poluare, și dobânzile aferente conform art.124 din Codul de procedură fiscală către pârâta Administrația Finanțelor Publice L..
A obligat pârâta la plata sumei de 1.039,3 lei, cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Volkswagen, cu prima înmatriculare în UE la 03.11.1994, iar pentru înmatricularea în România a acestuia a fost emisă de către pârâtă decizia de calcul a taxei pe poluare.
În baza deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/19.11.2008, emisă de pârâta A.F.P. L., reclamantul a achitat taxa de poluare în sumă de 1.470 lei.
Reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe apreciind că taxa de poluare astfel achitată este contrată reglementărilor comunitare. Pârâta A.F.P. L. a refuzat restituirea taxei de poluare.
Cea mai importantă hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene în materia taxelor interne aplicate autoturismelor second hand cu prilejul înmatriculării pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene – raportat la împrejurarea că în această hotărâre se analizează chiar taxa de poluare instituită de Statul Român prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 – o constituie Hotărârea din 7.04.2011 dată în cauza C-402/09 (T.), având ca obiect cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunalul Sibiu (România) prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la 16 octombrie 2009.
Examinând compatibilitatea cu art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene a taxei de poluare instituită de Statul Român prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, Curtea Europeană de Justiție a reținut că articolul 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În raport cu dispozițiile din Constituția României (art. 11 alin. 1 și 148 alin. 2 și 4), aplicarea dispozițiilor din legile interne al Statului român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar.
Tribunalul a constatat că în prezenta cauză reclamantul a contestat legalitatea impunerii taxei de poluare plătite în anul 2008 pentru înmatricularea pentru prima dată în România a unui autoturism marca Volkswagen, fabricat în anul 1994 și înmatriculat pentru prima dată în Uniunea Europeană la data de 3.11.1994.
Tribunalul a reținut că modificările ulterioare ale OUG nr. 50/2008 nu au modificat formula de calcul a taxei de poluare, ci au înlocuit anexele inițiale ale OUG nr. 50/2008, cu consecința majorării – substanțială în unele cazuri – a cuantumului taxei de poluare datorate la înmatricularea autovehiculelor.
Raportându-se la concluziile Hotărârii T., tribunalul a constatat că prezenta cauză nu diferă, sub aspectele analizate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, de cauza deferită instanței de contencios european.
Astfel, nu numai că taxa de poluare stabilită și impusă reclamantului în anul 2009 a fost calculată potrivit aceleiași formule de calcul cu aceea instituită prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 în varianta inițială – declarată de Curtea Europeană de Justiție ca fiind contrară art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene – dar și cuantumul acestei taxe este majorat în raport cu această reglementare.
În concluzie, în condițiile impozitării discriminatorii a autovehiculelor, impozitare care favorizează autovehiculele second hand de pe piața internă, tribunalul a reținut caracterul întemeiat al acțiunii reclamantului și încălcarea art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Împotriva sentinței civile nr. 4805/13.11.2012 a Tribunalului A. a declarat recurs în termenul legal pârâta Administrația Finanțelor Publice L., reprezentată de D.G.F.P. A..
A arătat că România, prin aprobarea O.U.G. nr. 50/2008 privind taxa de poluare, a aliniat tendinței internaționale de a fundamenta politica mediului pe principiul poluatorul plătește, principiu care constituie elementul cheie ce direcționează strategia de protecție a calității mediului și statuează obligația poluatorului de a suporta cheltuielile legate de prevenirea și controlul poluării, fiind responsabil pentru pagubele produse.
Pentru respectarea principiilor comunitare de impozitare și pentru stoparea încălcării Protocolului de Aderare la Uniunea Europeană de către România, au fost abrogate dispozițiile Codului fiscal care reglementau taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și a fost adoptată O.U.G. nr. 50/2008 care are la bază principiile enunțate anterior.
De altfel, criticile Comisiei Europene aduse României referitoare la încălcarea Protocolului de aderare la Uniunea Europeană prin perceperea taxei speciale pentru autoturisme nu au vizat decât cuantumul ridicat al acesteia.
Așa cum este reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, taxa de poluare este temeinică și legală, în conformitate cu normele de drept comunitar, această taxă nefiind contestată de Comisia Europeană sau de alt organism comunitar.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a hotărât că taxa de înmatriculare plătită pentru un vehicul nou face parte din valoarea de piață a acestuia, statele membre având obligația de a ține seama de deprecierea reală a vehiculului atunci când calculează respectiva taxă (cauzele CEJ Nunes Tadeu, C-345/93, Comisia/Danemarca, C-47/88 și Comisia/Republica Elenă, C-375/95).
Pentru aplicarea art. 90 CE și în special în vederea comparării regimului de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate cu cel al autovehiculelor de ocazie cumpărate pe teritoriul național, care constituie produse similare sau concurente, este necesar să se ia în considerare nu numai valoarea impozitului intern care se aplică direct sau indirect produselor naționale și produselor importate, ci și baza de impozitare și modalitățile de percepere a impozitului în cauză.
Instanța de fond ar fi trebuit să aibă în vedere probe din care să rezulte indubitabil că taxele pe care le aplică Statul Român sunt superioare taxelor din statul din care reclamantul-intimat și-a achiziționat autoturismul, respectiv să se efectueze în concret o comparație cu impozitele din statele Comunității Europene, aspect ce nu a fost evidențiat.
Discriminarea pretinsă a exista între înmatricularea autoturismelor de pe piața internă și cele fabricate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, reținută prin sentință, este inexistentă din moment ce orice autoturism, indiferent că este fabricat în România sau în alt stat membru al Uniunii Europene este supus acestei taxe de poluare.
Prin urmare, câtă vreme reclamantul nu s-a prevalat de nici un element care să indice că în cazul său valoarea taxei percepute ar depăși valoarea reziduală a acestuia, inclusă în valoarea de piață a unui vehicul similar de pe piața internă ori că formula de calcul aplicată nu ar permite determinarea nivelului său prin raportare la deprecierea reală a autovehiculului importat, în sensul că nu a făcut nici o probă și nici nu a solicitat – cu prilejul înmatriculării – Regiei Autonome „Registrul Auto-Român”, conform art. 5 alin. 6 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008, efectuarea unei expertize tehnice în vederea dovedirii că autovehiculul a cărui înmatriculare o solicită are un grad de depreciere mai mare decât cel indicat de grila fixă prevăzută în anexa nr. 4 la ordonanță, hotărârea instanței de fond este nelegală, a arătat pârâta.
A criticat hotărârea primei instanțe și sub aspectul obligării sale la cheltuieli de judecată, arătând că, prin admiterea cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu în condițiile art. 60 Cod procedură fiscală, aceasta este partea care a căzut în pretenții și care trebuie să fie obligată la cheltuieli de judecată în baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă.
În drept, pârâta a invocat art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă.
Reclamantul a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recusrului.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu, conform art. 3041 și art. 306 alin. 2 C.p.c., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul pârâtei este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Prima instanță în mod corect a admis cererea reclamantului Z. Daniuuel de restituire a taxei de poluare, reținând, în esență, că taxa de poluare instituită prin Ordonanța de Urgență nr.50/2008 contravine art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Conform art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (fostul art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană), nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Cea mai importantă hotărâre a Curții Europene de Justiție în materia taxelor interne aplicate autoturismelor second hand cu prilejul înmatriculării pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene – raportat la împrejurarea că în această hotărâre se analizează chiar taxa de poluare instituită de Statul Român prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 – o constituie Hotărârea din 7.04.2011 dată în cauza C-402/09 (T.).
În această hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a analizat compatibilitatea cu art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene a caracteristicilor reglementării taxei de poluare aplicabilă în România în perioada 15.12._08 (stabilită în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, în varianta inițială).
A statuat următoarele:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Prin Hotărârea pronunțată la data de 7 iulie 2011 în cauza C‑263/10 (I. N.), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reluat considerentele expuse în Hotărârea T., reținând în paragraful 27 că toate modificările succesive aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2009 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Prin Legea nr. 157/2005, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 465 din 1.06.2005, România a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, care prevăd:
„(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
(4) Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2)”.
Aplicarea art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (fostul art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană) se referă la o discriminare între impozitele aplicate „produselor altor state membre” și impozitele „interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene și nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
În principiu, libera circulație a mărfurilor cere statelor membre să abroge toate măsurile ce constituie o barieră în calea comerțului în interiorul Comunității.
În acest context se poate reține o eventuală aplicabilitate a art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și o eventuală discriminare fiscală numai în măsura în care se dovedește că acel autoturism a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, deoarece acesta este criteriul care determină discriminarea fiscală a taxei de poluare din litigiu.
Curtea constată, în acest context, că reclamantul, prin înscrisul de la fila 31 din dosarul de fond, a făcut dovada înmatriculării anterioare a autoturismului în litigiu într-un alt stat membru al Uniunii Europene, anterior înmatriculării în România, motiv pentru care soluționarea acestui litigiu este posibilă prin raportare la art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în paragrafele nr. 28 și 29 din hotărârea T., a avut în vedere OUG nr. 50/2008 în versiunea sa inițială, iar nu versiunea modificată prin OUG nr. 208/2008.
Modificările ulterioare ale OUG nr. 50/2008 nu au modificat formula de calcul a taxei de poluare, ci au înlocuit anexele inițiale ale OUG nr. 50/2008, cu consecința majorării – substanțială în unele cazuri – a cuantumului taxei de poluare datorate la înmatricularea autovehiculelor.
Taxa de poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date. Această caracteristică esențială a taxei de poluare a rămas neschimbată până în prezent, indiferent de modificările aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008
Date fiind aceste constatări, Curtea reține că singurul element de diferență esențial al prezentei cauze față de cauza T. ar fi cuantumul taxei de poluare (care a fost majorat), iar nu formula de calcul sau sfera de aplicare a taxei de poluare.
Nu numai că taxa de poluare stabilită și impusă reclamantului în anul 2009 a fost calculată potrivit aceleiași formule de calcul cu aceea instituită prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 în varianta inițială – declarată de Curtea Europeană de Justiție ca fiind contrară art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.– dar și cuantumul acestei taxe este majorat în raport cu această reglementare.
În concluzie, în condițiile impozitării discriminatorii a autovehiculelor, impozitare care favorizează autovehiculele second-hand de pe piața internă, Curtea reține caracterul întemeiat al acțiunii reclamantului și încălcarea art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Hotărârea primei instanțe este corectă și în privința obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, fără a le pune și în sarcina chematei în garanție.
Pârâta este cea care a căzut în pretenții față de reclamant prin stabilirea și obligarea acestuia la plata taxei de poluare, care s-a dovedit a fi contrară legislației comunitare.
Prin urmare, prima instanță a aplicat în mod corect art. 274 alin. 1 Cod proc.civilă și a obligat pârâta la cheltuieli de judecată.
Chemata în garanție nu poate fi obligată decât la restituirea către pârâtă a sumei reprezentând taxa de poluare (plus dobânzile), pe care a primit-o în gestiune în baza art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civilă, Curtea va respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice L., prin D. A., împotriva sentinței civile nr. 4805/13.11.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În baza art. 274 alin. 1 Cod proc.civilă, va obliga recurenta la plata către intimatul Z. D. a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice L., prin D. A., împotriva sentinței civile nr. 4805/13.11.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Obligă recurenta la plata către intimatul Z. D. a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. R.R.- 30.04.2013;
Tehnored. C.J.- 10.05.2013; 2ex.
Primă instanță: Tribunalul A.
Judecător: I. D.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8524/2013.... → |
|---|
