Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5554/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5554/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 7072/108/2012
Dosar nr._ operator nr.2928
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5554/2013
Ședința publică din 17 Iunie 2013
Completul compus din:
Președinte P. M.
Judecător R. S.
Judecător M. O. G.
Grefier M. O.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă A.F.P. A. împotriva sentinței civile nr.5754/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat A. S., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul intimat avocat P. B. G., lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta intimatului depune la dosar împuternicire avocațială, dovada cheltuielilor de judecată – chitanțanr.35/10.06.2013 în sumă de 450 lei și concluzii scrise, arătând că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind formulate alte cereri instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5754/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ s-a respins excepția lipsei calității procesul pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice A., s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă și s-a admis acțiunea în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamantul A. S., împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice A., și în consecință: a fost obligată pârâta să îi restituie reclamantului suma de 2311 lei, achitată prin chitanța . nr._/12.09.2012, reprezentând taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, actualizată cu dobânda calculată în conformitate cu art. 124 C.pr.fisc., începând cu ziua următoare termenului de 45 de zile de la data înregistrării, în evidența pârâtei-03.10.2012, a cererii reclamantului de restituire a taxei, precum și să-i plătească reclamantului suma de 439,3 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice A. solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
În recursul pârâtei hotărârea este criticată sub aspectul excepției inadmisibilității acțiunii reclamantei, care nu a uzat de procedura administrativă prealabilă, prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004.
Pe fondul cauzei, pârâta invocă nelegalitatea hotărârii, prin acea că, instanța a cenzurat cauza în raport cu Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, ignorând apariția Legii nr. 9/2012, privind Taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care elimină discriminările vechii legislații, cât și dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012, potrivit cu care se impunea a se realiza o compensare legală, între suma achitată în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și cea datorată în baza Legii nr. 9/2012, cu restituirea eventualelor diferențe nedatorate dintre taxa de poluare și taxa pe emisii poluante.
Reclamantul intimat a formulat concluzii scrise în cauză prin care a solicitat respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate și obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Verificând recursul astfel declarat, Curtea constată că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 304 și nici alte temeiuri de casare/modificare a hotărârii atacate, care este temeinică și legală, motiv pentru care Curtea va respinge ca nefondat recursul, în baza art. 312(1) Cod procedură civilă.
Cât privește inadmisibilitatea acțiunii reclamantei, prin aceea că nu s-a urmat procedura prealabilă administrativă, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este în spiritul deciziei nr. 24/14.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că acțiunile de domeniu Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 sunt admisibile, procedura prealabilă de contestare prevăzută de art. 7 din ordonanță, cu referire la Codul de procedură fiscală nefiind aplicabilă cererilor de restituire a taxei de poluare.
Mai mult, cereri repetate de restituire a taxei percepute în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, respectiv Legii nr. 9/2012, nu au fost satisfăcute pe cale administrativă, existând o jurisprudență constantă și notorie în acest domeniu, continuată de organele administativ-fiscale, fapt ce îndreptățește instanța de judecată să sancționeze un comportament contrar dreptului Uniunii Europene și să utilizeze criterii similare celor identificate în decizia nr. 24/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, rațiunile fiind identice.
Cât privește dispozițiile Legii nr. 9/2012, pretins nevalorificat de instanță, din perspectiva compatibilităților cu dreptul Uniunii Europene, Curtea observă că Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a abrogat Ordonanța de urgență nr. 50/2008, iar conform art. 12 alin. (1) din noul act normativ „în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România”.
Curtea constată că norma în discuție tinde la înlocuirea retroactivă a reglementării taxei de poluare cu cea cuprinsă în norma legală, prin ajustarea vechii taxe de poluare la nivelul noii taxe, în vigoare din luna ianuarie 2012, aspect care face ca, în anumite cazuri, dreptul contribuabilului la restituirea integrală a taxei, percepute în baza unui act normativ neconform cu dreptul Uniunii Europene, să fie limitat, ceea ce echivalează cu nesocotirea efectelor hotărârii interpretative a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra României.
Sub acest aspect recurenta este în eroare, atunci când afirmă că hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a referit la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, iar nu la Legea nr. 9/2012, căci Curtea s-a referit, potrivit limitelor sale de competență, la interpretarea art. 110 din TFUE, iar nu la interpretarea legii interne românești.
Judecătorul național este cel abilitat să verifice conformitatea legilor interne cu art. 110 din TFUE, astfel cum acesta este interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, interpretare obligatorie pentru toate Statele membre.
Pe de altă parte, instanța de recurs constată că, deși Legea nr. 9/2012 și-a propus să înlăture efectele discriminatorii indirecte produse de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 -, prin aceea că taxa prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu era impusă și vehiculelor similare, puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării/reînmatriculării lor -, extinzând obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante și în cazul autovehiculelor înstrăinate pe piața națională, tocmai această normă cuprinsă în Legea nr. 9/2012, face obiectul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, fiind în prezent suspendată de la aplicare.
Pe cale de consecință, efectele discriminatorii indirecte menționate, continuă să fie prezente, inclusiv în cazul de speță, astfel că judecătorul fondului în mod corect a reținut incompatibilitatea dintre legea internă în vigoare și dispozițiile art. 110 din TFUE, căci nu există nicio diferență, sub aspectul efectelor discriminatorii indirecte analizate, între Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și normele cuprinse în Legea nr. 9/2012, în vigoare la momentul soluționării prezentei cauze, aspect sub care Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012 de suspendare a unor norme din cuprinsul Legii nr. 9/2012, evident că produce efecte juridice, independent de caracterul temporar al suspendării (01.01.2013), statul neavând nici o legitimitate în a ignora hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, în continuare.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata sumei de 450 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată intimatului A. S..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.F.P. A. împotriva sentinței civile nr.5754/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Obligă recurenta la plata sumei de 450 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată intimatului A. S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
dr. P. M. R. S. M. O. G.
Grefier,
M. O.
Red.P.M./05.07.2013
tehn.M.O./ 2 ex./05.07.2013
Primă instanță:Tribunalul A.
judecător: M. M.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2723/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1592/2013.... → |
|---|
