Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4583/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4583/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 6082/30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C.
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4583
Ședința publică din 29.05.2013
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr. 3792/07.12.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul E. S., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 20.05.2013, de către reclamant, întâmpinare.
Instanța, având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 C. pr. civ., constată încheiate dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la 05.07.2012 la Tribunalul T. sub nr._, reclamantul E. S. a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara și a solicitat obligarea pârâtei de a-i restitui taxa de poluare în cuantum de 4178 lei și de a-i plăti daunele interese la valoarea dobânzii legale calculate de la data introducerii acțiunii și până la data restituirii efective a sumei solicitate.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la 29.06.2005 a achiziționat din Italia un autoturism Ford Escort, an de fabricație 1997, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să achite taxa de poluare de 4178 lei. Considerând că taxa este incompatibilă cu dreptul Uniunii Europene, a solicitat restituirea cu adresa înregistrată la pârâtă sub nr._/15.02.2012, răspunsul fiind negativ, comunicat cu adresa nr._/10.04.2012.
Reclamantul a menționat că în speță sunt întrunite cerințele Legii nr.554/2004, în sensul că există un refuz nejustificat al pârâtei de restituire a taxei, iar taxa de poluare este ilegală prin raportare la prevederile art.148 alin.2 din Constituția României și art.90 din Tratatul Comunității Europene, text ce are prioritate față de normele dreptului național având în vedere că România este stat membru al Uniunii Europene. Prin introducerea acestei taxe se creează o discriminare de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi înmatriculate în România pentru prima dată, intenția fiind de protejare a producției auto interne în detrimentul autoturismelor second hand înmatriculate în alte state membre ale Comunității Europene, cu atât mai mult cu cât la achiziționarea și reînmatricularea unui autoturism second hand, ce era deja înmatriculat în România, această taxă nu se mai plătește.
În cauza T. vs. Statul român, prin decizia din 07.04.2011, pronunțată în dosar C-402/2009, Curtea de Justiție a Uniunii Europene de la Luxemburg a afirmat că „Articolul 110 Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională” și că „ deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene”.
În drept, a invocat Legea nr.554/2004, art.110 Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Constituția României, C. pr. civ.
Prin sentința civilă nr. 3792/07.12.2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara.
A admis acțiunea formulată de reclamantul E. S. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara la restituirea către reclamant a sumei de 4178 lei reprezentând taxă pentru poluare cu dobânda legală aferentă calculată începând cu a 46-a zi de la data formulării cererii de restituire și până la plata efectivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, a reținut că reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare în sumă de 4178 lei stabilită de către pârâtă prin decizia de calcul nr._/16.09.2008. Având în vedere că pârâta este emitenta deciziei și că a calculat și încasat taxa de poluare a cărei restituire se solicită, instanța a apreciat că pârâtei îi incumbă obligația corelativă dreptului pretins de reclamant, justificând astfel legitimare procesuală pasivă în cauză.
Examinând fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamantul a achiziționat autoturismul marca Ford Escort, an de fabricație 1997, prima data înmatriculat in Italia la 08.04.1997, iar pentru înmatricularea acestuia a achitat taxa de poluare de 4178 lei, stabilită prin decizia de calcul a taxei nr._/16.09.2008.
Aceasta decizie a fost emisă în temeiul Ordonanței de urgență nr. 50/2008.
Potrivit acestui act normativ taxa de poluare nu se percepe autoturismelor deja înmatriculate în România, ci doar pentru cele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii Europene, achiziționate și aduse în țară, ca și în cazul de față, unde se reînmatriculează ca urmare a schimbării proprietarului.
Art.148 alineatul 2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, principiu garantat în special de instanțele judecătorești, precum și principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României.
Normele comunitare în materie, respectiv art. 110 (fostul art. 90) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevăd că „1) nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare; 2) de asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de producție”.
Scopul general al art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor și se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină internă mai consistentă produselor care provin din alte state membre în comparație cu produsele interne.
Din jurisprudența Curții rezultă că un sistem de taxare nu poate fi considerat compatibil cu art.90 (actual 110) din Tratat decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
În cauza C 402//09, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în sensul că „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Reglementată în modul prevăzut de O.U.G. nr.50/2008, taxa de poluare este contrară art.110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene întrucât este destinată să descurajeze introducerea în România a unor autoturisme de ocazie deja înmatriculate într-un alt stat membru a uniunii Europene, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România .
În privința efectelor intrării în vigoare a Legii 9/2012 asupra prezentei cauze, a reținut că Legea 9/2012 pentru instituirea taxei pe emisiile poluante pentru autovehicule a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012 și a intrat în vigoare 3 zile de la publicare.
Prin Ordinul nr. 85/62 din 19 ianuarie 2012 s-a stabilit procedura pentru restituirea sumelor prevăzute la art.7, 9 și 12 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și a sumelor stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile.
Taxa de poluare ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 13 ianuarie 2012, care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă, reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei de poluare încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Împotriva sentinței civile nr. 3792/07.12.2012 a Tribunalului T. a declarat recurs în termenul legal pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara
În motivarea recursului, pârâta a susținut în primul rând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, aceasta revenind Administrației Fondului pentru Mediu, care a încasat taxa de poluare. A arătat că Trezoreria Municipiului Timișoara a acționat în această chestiune ca un simplu intermediar de servicii financiare, pe seama și în numele beneficiarului AFM București, similar unei bănci comerciale, iar nu ca un titular de drepturi și obligații în nume propriu.
În conformitate cu dispozițiile art. 1alin. 1 din OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, ”taxa de poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxa, (…) constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu”.
De asemenea, potrivit art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008, actualizată, ”taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu.
Pe fondul cauzei, a susținut că în mod nelegal prima instanță a admis acțiunea formulată, având în vedere faptul că la data de 13.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr. 9/6.01.2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial nr. 17/10.01.2012, prin care s-a abrogat OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ aplicabil în cauză dar care a fost ignorat în mod nejustificat și nelegal de către instanța de fond.
O primă modificare majoră introdusă de Legea nr. 9/2012 (art. 4) este cea privitoare la aplicarea unitară a taxării autovehiculelor pentru care se solicită una dintre operațiunile de înmatriculare/reînmatriculare prevăzute la art. 4 din lege, indiferent de proveniența acestora, înlăturându-se astfel favorizarea indirectă a autoturismelor second-hand autohtone. Pentru un autovehicul, modul de calcul al taxei va fi identic, indiferent dacă taxa va fi achitată la momentul primei înmatriculări în România (fără distincție între un autovehicul produs în țară sau în străinătate ori dacă este nou sau vechi) sau la prima transcriere a dreptului de proprietate.
De asemenea, s-a soluționat și problema autovehiculelor înmatriculate înainte de 1 ianuarie 2007 (când nu se percepea taxă) sau după această dată (dar au fost scutite sau exceptate de la plata ei), pentru care s-a introdus obligativitatea plății la prima transcriere a dreptului de proprietate. Așadar, taxa pentru emisiile provenite de la autovehicule va fi plătită o singură dată, în mod nediscriminatoriu de către toți cei care achiziționează autovehicule și le înmatriculează, dar și de către cei care au achiziționat autovehicule, dar pentru care nu a fost achitată taxa.
Un alt element consacrat în noua reglementare (art. 12) este taxarea echitabilă, prin acordarea posibilității solicitării restituirii diferenței dintre valoarea taxei calculată conform noilor prevederi și cuantumul taxei plătite (ca taxă specială de primă înmatriculare sau ca taxă de poluare) Persoanele care au plătit taxa care sancționa poluarea produsă în circulație, cu ocazia înmatriculării autovehiculului, indiferent că aceasta s-a efectuat în baza prevederilor art. 2141 -2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (pentru autovehiculele înmatriculate de la 1 ianuarie 2007 și până la 30 iunie 2008) sau în baza prevederilor OUG nr. 50/2008, pot solicita restituirea diferenței de cuantum, rezultată în urma aplicării noii modalități de calcul la elementele avute în vedere la momentul înmatriculării.
Dispozițiile art. 12 alin. 1-2 din Legea nr. 9/2012 oferă o soluție legală obligatorie cauzei deduse judecății, dar care au fost ignorate de către instanța de fond.
Dispozițiile imperative ale art. 12 din Legea nr. 9/2012 reglementează în mod expres tocmai situația sumelor achitate anterior cu titlu de taxă de poluare în temeiul OUG nr. 50/2008, în sensul restituirii doar a diferenței care ar depăși cuantumul taxei pe emisii poluante stabilite potrivit Legii nr. 9/2012, această operațiune reprezentând în fapt o veritabilă operațiune de stingere a două obligații bugetare prin compensare legală, intervenită pentru soluționarea concomitentă atât a restituirii taxei pe poluare achitate, neconformă cu dreptul comunitar și deci nedatorată, cât și a achitării simultane a taxei pe emisii poluante datorată în baza noii reglementări legale, în mod nediscriminatoriu și unitar, pentru poluarea produsă în viitor de același autoturism.
Restituirea integrală a taxelor achitate cu încălcarea dreptului comunitar se putea dispune doar în cazurile în care normele legale prin care au fost stabilite taxele neconforme ar fi fost încă în vigoare în prezent sau acestea ar fi fost total abrogate fără a fi urmate de alte norme legale care să instituie o nouă formă a taxei respective
Având în vedere aceste principii ale universalității și unicității taxei și întrucât reclamantul nu dovedește faptul că autovehiculul în cauză ar fi exceptat în mod legal de plata taxei, potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 9/2012, pârâta susține că instanța de judecată nu poate stabili pe cale jurisprudențială un caz de exceptare de la plata taxei, legal datorate, un astfel de caz echivalând cu instituirea unei discriminări pozitive a acestor autovehicule înmatriculate pentru prima dată în România de la 1 ianuarie 2007 și până la . Legii nr. 9/2012.
Cât privește hotărârea pronunțată de CJUE pe 7 aprilie 2011 în cauza C-402/2009 I. T., pârâta a apreciat că aceasta a devenit în mod evident caducă și inaplicabilă în raport cu noua reglementare legală în vigoare în prezent, cu aplicabilitate imediată.
În drept, pârâta a invocat art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. pr. civ.
Reclamantul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului pârâtei, cu motivarea că aceasta este cea care a colectat taxa de poluare, taxă contrară dispozițiilor legale comunitare.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu, conform art. 3041 și art. 306 alin. 2 C. pr. civ., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul pârâtei este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AFP Timișoara, instanța constată că această excepție nu este întemeiată și că în mod corect a fost respinsă și de către prima instanță, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată.
Taxa de poluare, a cărei restituire se solicită, a fost calculată de pârâta AFP Timișoara, care a emis decizia nr._/16.09.2008și care a încasat suma reprezentând această taxă, plata efectuându-se la Trezoreria Timișoara.
Pe fond, prima instanță în mod corect a admis cererea reclamantului E. S. de restituire a taxei de poluare, reținând, în esență, că taxa de poluare instituită prin Ordonanța de Urgență nr.50/2008 contravine art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Conform art. 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană), nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Cea mai importantă hotărâre a Curții Europene de Justiție în materia taxelor interne aplicate autoturismelor second hand cu prilejul înmatriculării pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene – raportat la împrejurarea că în această hotărâre se analizează chiar taxa de poluare instituită de Statul Român prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 – o constituie Hotărârea din 7.04.2011 dată în cauza C-402/09 (T.).
În această hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a analizat compatibilitatea cu art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene a caracteristicilor reglementării taxei de poluare aplicabilă în România în perioada 15.12._08 (stabilită în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, în varianta inițială).
A statuat următoarele:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Prin Hotărârea pronunțată la data de 7 iulie 2011 în cauza C 263/10 (I. N.), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reluat considerentele expuse în Hotărârea T., reținând în paragraful 27 că toate modificările succesive aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2009 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Prin Legea nr. 157/2005, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 465 din 1.06.2005, România a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, care prevăd:
„ (2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
(4) Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2)”.
Aplicarea art. 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană) se referă la o discriminare între impozitele aplicate „produselor altor state membre” și impozitele „interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Se impune, așadar, constatarea că art. 110 este aplicabil numai în măsura în care bunul astfel impozitat este un produs al „altor state membre” ale Uniunii Europene.
În principiu, libera circulație a mărfurilor cere statelor membre să abroge toate măsurile ce constituie o barieră în calea comerțului în interiorul Comunității.
În acest context se poate reține o eventuală aplicabilitate a art. 110 TFUE și o eventuală discriminare fiscală numai în măsura în care se dovedește că acel autoturism a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, deoarece acesta este criteriul care determină discriminarea fiscală a taxei de poluare din litigiu.
Curtea constată, în acest context, că reclamantul a făcut dovada înmatriculării anterioare a autoturismului în litigiu într-un alt stat membru al Uniunii Europene (Germania) anterior înmatriculării în România, motiv pentru care soluționarea acestui litigiu este posibilă prin raportare la art. 110 TFUE.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în paragrafele nr. 28 și 29 din hotărârea T., a avut în vedere OUG nr. 50/2008 în versiunea sa inițială, iar nu versiunea modificată prin OUG nr. 208/2008.
Modificările ulterioare ale OUG nr. 50/2008 nu au modificat formula de calcul a taxei de poluare, ci au înlocuit anexele inițiale ale OUG nr. 50/2008, cu consecința majorării – substanțială în unele cazuri – a cuantumului taxei de poluare datorate la înmatricularea autovehiculelor.
Taxa de poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date. Această caracteristică esențială a taxei de poluare a rămas neschimbată până în prezent, indiferent de modificările aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008
Date fiind aceste constatări, Curtea reține că singurul element de diferență esențial al prezentei cauze față de cauza T. ar fi cuantumul taxei de poluare (care a fost majorat), iar nu formula de calcul sau sfera de aplicare a taxei de poluare.
Nu numai că taxa de poluare stabilită și impusă reclamantului în anul 2008 a fost calculată potrivit aceleiași formule de calcul cu aceea instituită prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 în varianta inițială – declarată de Curtea Europeană de Justiție ca fiind contrară art. 110 TFUE – dar și cuantumul acestei taxe este majorat în raport cu această reglementare.
În concluzie, în condițiile impozitării discriminatorii a autovehiculelor, impozitare care favorizează autovehiculele second hand de pe piața internă, Curtea reține caracterul întemeiat al acțiunii reclamantului și încălcarea art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
In ceea ce privește dispozițiile Legii nr. 9/2012, Curtea observă că Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a abrogat Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, iar conform art. 12 alin. 1 din noul act normativ „în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România”.
Prin dispozițiile Legii nr. 9/2012 se tinde la înlocuirea retroactivă a reglementării taxei de poluare cu aceea cuprinsă în noua lege referitoare la taxa pentru emisiile poluante, prin ajustarea vechii taxe de poluare la nivelul noii taxe, în vigoare din luna ianuarie 2012.
Efectul concret al acestei reglementări este acela al limitării, cel puțin în anumite cazuri, a dreptului contribuabilului care a plătit taxa de poluare la restituirea integrală a taxei respective.
Taxa de poluare a fost însă considerată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca fiind contrară art. 110 TFUE, iar această constatare impune restituirea taxelor plătite cu încălcarea dreptului Uniunii Europene. Dată fiind prioritatea dreptului comunitar în raport cu dreptul intern, Curtea reține că efectele impuse prin aplicarea dreptului Uniunii Europene nu pot fi înlăturate, nici măcar parțial, printr-o lege internă.
Această nouă reglementare nu poate aduce atingere constatării Curții de Justiție a Uniunii Europene referitoare la contrarietatea dintre Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 și art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, contrarietate în vigoare la momentul plății taxei de poluare de către reclamant.
Totodată, caracterul retroactiv al acestei reglementări împiedică aplicarea acestor dispoziții unor raporturi juridice născute anterior intrării ei în vigoare, în condițiile în care la momentul plății taxei de poluare de către reclamant, această taxă nu se aplica autovehiculelor de ocazie de pe piața internă, grevând exclusiv autovehiculele de ocazie înmatriculate pentru prima dată în România în perioada respectivă.
Legea nr. 9/2012 nu poate înlătura sub nici o formă – pentru trecut – această discriminare existentă la momentul plății taxei de poluare din litigiu, în condițiile în care nu impune noua taxă și autovehiculelor deja înmatriculate în România și care au făcut obiectul unor vânzări sau transcrieri a dreptului de proprietate în perioada în care a fost în vigoare O.U.G. nr. 50/2008.
Prin urmare, Curtea consideră că dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012 nu înlătură dreptul reclamantului de a obține restituirea integrală a taxei de poluare în litigiu ca fiind o taxă contrară art.110 TFUE.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 al. 1 C.p.c., Curtea va respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr. 3792/07.12.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr. 3792/07.12.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29.05.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
GREFIER,
A. M. T.
Red. RR/ 21.06.2013
Teh. AMT/2 ex./25.06.2013
Instanța de fond: Tribunalul T. – jud. R. N.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2600/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8767/2013.... → |
|---|
