Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5719/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5719/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 6714/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C.
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5719
Ședința publică din 18 iunie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. S.
JUDECĂTOR: D. P.
JUDECĂTOR: M. C.
GREFIER: D. I.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. și Direcția Generală a Finanțelor Publice A. împotriva Sentinței civile nr. 5825/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul A. în Dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta ., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta intimată, avocat N. O., în substituirea avocat D. L. G., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar concluzii scrise, împuternicire avocațială, delegație de substituire și chitanță reprezentând cheltuieli de judecată cu onorariu avocațial.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile recurate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr. 5825/29.11.2012, Tribunalul A. a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. și Direcția Generală a Finanțelor Publice A., în consecință:
A anulat Decizia de calcul a taxei pentru emisii poluante pentru autovehicule nr._ /25.07. 2012 emisă de pârâta de ordinul I și Decizia nr.1.217/20.09.2012 privind respingerea contestației formulată în procedura prealabilă, emisă de pârâta de ordinul II;
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice A. la restituirea taxei pentru emisiile poluante pentru autovehicule în sumă de 1.801 lei plătită la Trezoreria A. cu chitanța . nr._/26.07.2012, actualizată cu dobânda fiscală începând cu a 45-a zi de la data înregistrării cererii de restituire și până la data plății efective în baza art. 124 alin. 2 și art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul A. a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat autoturismul second hand marca MERCEDES BENZ tip 639/TAPN 15/VITO 111 CDI Categoria auto N1 norme poluare E3 fabricat în anul 2003 înmatriculat pentru prima dată la 07.11.2003 pentru care a plătit taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehicule în sumă de 1.801 lei.
În baza Deciziei de calcul nr._/25.07.2012a taxei pentru emisiile poluante pentru autovehicule emisă de Administrația Finanțelor Publice A., reclamantul a achitat taxa pentru emisiile poluante în sumă de 1.801 lei.
Reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe apreciind că taxa pentru emisiile poluante astfel achitată este contrară reglementărilor comunitare, iar pârâta a refuzat restituirea acestei taxe prin Decizia nr.1.217/20.09.2012.
Tribunalul A. a reținut caracterul discriminatoriu al taxei de poluare, taxa fiind nelegală pentru motivele prezentate de Curtea Europeană de Justiție în cauza C-402/2009 (T. împotriva României din 07.04.2011.)
Împotriva sentinței civile au formulat recurs recurenta pârâții Administrația Finanțelor Publice A. și Direcția Generală a Finanțelor Publice A. solicitând admiterea recursurilor și modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii ca netemeinică și nelegală.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că acțiunea a fost admisă nelegal, dat fiind că la data de 13.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr. 9/2012 din 06.01.2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, instanța ignorând aplicarea în cauză a Legii nr. 9/2012, care elimină discriminările vechii legislații, cât și dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012, potrivit cu care se impunea a se realiza o compensare legală, între suma achitată în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și cea datorată în baza Legii nr. 9/2012, cu restituirea eventualelor diferențe nedatorate dintre taxa de poluare și taxa pe emisii poluante.
În cauză, reclamanta intimată a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului.
Verificând recursul astfel declarat, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii, din perspectiva dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, 304 ind. 1 Cod procedură civilă, în cauză nefiind incidente temeiurile de casare/modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și nici alte temeiuri în sensul art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă.
Cât privește dispozițiile Legii nr. 9/2012, Curtea observă că Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a abrogat Ordonanța de urgență nr. 50/2008, iar conform art. 12 alin. (1) din noul act normativ „în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România”.
Curtea constată că norma în discuție tinde la înlocuirea retroactivă a reglementării taxei de poluare cu cea cuprinsă în norma legală, prin ajustarea vechii taxe de poluare la nivelul noii taxe, în vigoare din luna ianuarie 2012, aspect care face ca, în anumite cazuri, dreptul contribuabilului la restituirea integrală a taxei, percepute în baza unui act normativ neconform cu dreptul Uniunii Europene, să fie limitat, ceea ce echivalează cu nesocotirea efectelor hotărârii interpretative a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra României.
Sub acest aspect recurentele sunt în eroare, atunci când afirmă că hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a referit la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, iar nu la Legea nr. 9/2012, căci Curtea s-a referit, potrivit limitelor sale de competență, la interpretarea art. 110 din TFUE, iar nu la interpretarea legii interne românești.
Judecătorul național este cel abilitat să verifice conformitatea legilor interne cu art. 110 din TFUE, astfel cum acesta este interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, interpretare obligatorie pentru toate Statele membre.
Pe de altă parte, instanța de recurs constată că, deși Legea nr. 9/2012 și-a propus să înlăture efectele discriminatorii indirecte produse de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 -, prin aceea că taxa prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu era impusă și vehiculelor similare, puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării/reînmatriculării lor -, extinzând obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante și în cazul autovehiculelor înstrăinate pe piața națională, tocmai această normă cuprinsă în Legea nr. 9/2012,a făcut obiectul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, fiind suspendată de la aplicare, la data soluționării litigiului.
Pe cale de consecință, efectele discriminatorii indirecte menționate, continuă să fie prezente, inclusiv în cazul de speță, astfel că judecătorul fondului în mod corect a reținut incompatibilitatea dintre legea internă în vigoare și dispozițiile art. 110 din TFUE, căci nu există nicio diferență, sub aspectul efectelor discriminatorii indirecte analizate, între Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și normele cuprinse în Legea nr. 9/2012, în vigoare la momentul soluționării prezentei cauze, aspect sub care Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012 de suspendare a unor norme din cuprinsul Legii nr. 9/2012, evident că produce efecte juridice, independent de caracterul temporar al suspendării (01.01.2013), statul neavând nici o legitimitate în a ignora hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, în continuare.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin.1 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul și va menține dispozițiile sentinței recurate.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, va obliga recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice A. să plătească intimatului 200 lei cheltuieli de judecată efectuate în recurs, reprezentând onorariu avocat conform chitanței depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de către pârâții Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. și Direcția Generală a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 5825/29.11.2012, pronunțată de Tribunalul A..
Obligă recurenții Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. și Direcția Generală a Finanțelor Publice A. la 200 lei cheltuieli de judecată în recurs către intimata ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 18.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. S. D. P. M. C. Aflată în concediu de odihnă semnează
Președinte secție I. J.
GREFIER,
D. I.
Red. M.C./28.06.2013
Tehnored D.I./ 01.07.2013/2 ex
Prima instanță: jud. Tribunalul A.
Jud. L. J.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7187/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1147/2013.... → |
|---|
