Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7036/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7036/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-07-2013 în dosarul nr. 10334/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Operator 2928
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 7036 /R
Ședința publică din data de 18 iulie 2013
Președinte: Ș. L.
Judecător: E. N.
Judecător: R. O.
Grefier: F. L. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. împotriva sentinței civile nr. 1011/25.02.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat M. I. M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamant avocat Tocoi O., lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială pentru titularul cauzei și delegație de substituire, concluzii scrise și chitanța reprezentând onorariul avocațial.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1011/25.02.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, Tribunalul A.:
A admis acțiunea în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamantul M. I. M. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice A. și în consecință:
A obligat pârâta să îi restituie reclamantului suma de 3.256 lei, achitată conform Chitanței . nr._/16.07.2007, reprezentând diferența taxa specială pentru autoturisme și autovehicule actualizată cu dobânda calculată în conformitate cu art. 124 C.pr.fisc., începând cu ziua următoare termenului de 45 de zile de la data înregistrării, în evidența pârâtei 10.12.2012, a cererii reclamantului de restituire a taxei.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1.039,30 lei ce reprezintă cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii rec urate cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii introductive.
Recurenta invocă excepția de inadmisibilitate a acțiunii în contencios administrativ determinată de lipsa materială a unui act administrativ de obligare a reclamantului la plată, iar pe de altă parte, invocă inadmisibilitatea pentru faptul că acțiunea reclamantului nu s-ar înscrie disp. art. 2 pct. 1 lit. f din Legea 554/2004.
De asemenea, recurenta invocă excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce o privește, apreciind că în speță, se contestă legalitatea stabilirii unei taxe printr-un act normativ de către stat și nu de către pârâtă, reprezentat de Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Totodată, consideră că acțiunea reclamantului este parțial fără obiect, raportat la faptul că acesta avea posibilitatea restituirii unei părți din această taxă în baza unei cereri.
În motivarea pe fond a recursului s-au adus critici relative la modul de soluționare a fondului cauzei, susținându-se că O.U.G 50/2008 este compatibilă cu dreptul european, din perspectiva art. 110 din TFUE, aplicarea O.U.G nr. 50/2008, care instituie taxa de poluare, în litigiu, nefiind discriminatorie, criticile Comisiei Europene vizând, exclusiv cuantumul taxei speciale auto, iar nu compatibilitatea acesteia cu Tratatul.
Sunt evocate în acest context și hotărâri ale Curții Europene de Justiție și CEDO, recurenta susținând compatibilitatea dintre Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 și Tratatul UE, statele având libertatea de a reglementa în domeniul taxelor, impozitelor, sens în care se susține de către recurentă că prin OUG 50/2008, România s-a aliniat legislației comunitare și a eliminat prevederile discriminatorii anterioare.
Reclamantul intimat a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului și a excepțiilor invocate prin acesta, cu cheltuieli de judecată.
Astfel, sub aspectul excepției inadmisibilității acțiunii reclamantului, Curtea reține că, în prezenta cauză, asemenea celorlalte cauze aflate pe rolul instanțelor de fond, reclamantul urmărește exclusiv restituirea sumelor percepute de stat pentru înmatricularea autoturismului achiziționat dintr-un stat membru UE, iar nu ajustarea acestor sume din perspectiva modului de calcul, organului emitent etc.
Ca o dovadă în acest sens, reclamantul în cauză s-a adresat pârâtei recurente cu o cerere de restituire a sumei achitată cu titlu de taxă de poluare, iar prin decizia de restituire nr. 1058/08.10.2008, reclamantului i-a fost restituită suma de 2040 lei din totalul de 5296 lei, obiectul prezentei cauze – după cum de altfel s-a pronunțat și tribunalul – fiind restituirea diferenței de 3256 lei, așa încât se constată că recurenta este în eroare cu privire la cererea reclamantului, acțiunea de față nefiind parțial fără obiect, sens în care Curtea respinge această cerere a recurentei.
Prin urmare, Curtea constată că tribunalul a dezlegat această problemă de drept în spiritul legii, context în care se impune a se menționa că, instanțele au constatat că Statul nu s-a angajat să restituie administrativ asemenea taxe, problema fiind, încă, în discuție în spațiul public, iar cetățenii justițiabili care au inițiat menționata procedură prealabilă administrativă au întâmpinat un refuz de rezolvare, în sensul că li s-au respins astfel de cereri, consolidându-se, chiar, o practică a autorităților administrative în acest sens.
Totodată, competența de a stabili dacă există o contrarietate între legea națională și Tratatul de instituire a Comunității Europene, aparține exclusiv instanței de judecată, care, pentru a ajunge la o soluție corectă și legală, din oficiu sau la cererea părții, poate formula o întrebare preliminară, în sensul art. articolul 267 [3] din TFUE la Curtea de Justiție, în măsura în care are o problemă de interpretare a dispozițiilor Tratatului, incidente în cazul de speță național, care „o împiedică” să aplice în mod direct dreptul Uniunii, judecătorul național fiind obligat să aplice normele UE, în mod direct, dacă normele interne contravin normelor europene, fără a solicita sau aștepta eliminarea normelor interne pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Pe de altă parte, referitor la atât la inadmisibilitate cât și la lipsa calității procesuale pasive a recurentei, invocată de către aceasta, Curtea mai reține că întrucât pârâta este cea care a perceput taxa în litigiu și a condiționat înmatricularea autoturismului achiziționat dintr-un stat membru UE de achitarea acestei taxe, acest fapt nu este de natură a conduce la pierderea calității procesuale pasive a pârâtei, Administrația Finanțelor Publice A., raționamentul având la bază existența unui raport juridic direct între reclamant și pârâta Administrația Finanțelor Publice, motiv pentru care Curtea respinge excepțiile inadmisibilității și a lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice.
Verificând recursul astfel declarat, Curtea constată că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 304 și nici alte temeiuri de casare/modificare a hotărârii atacate, care este temeinică și legală, motiv pentru care Curtea va respinge ca nefondat recursul, în baza art. 312 (1) Cod procedură civilă.
Astfel, cât privește fondul cauzei, Curtea reține că recurenta susține compatibilitatea O.U.G nr. 50/2008 cu dreptul european, în raport cu art. 110 din TFUE.
Impedimentul de analiză a argumentelor expuse în motivele de recurs derivă din faptul pronunțării unor hotărâri în procedura reglementată de art. 267 din TFUE de către CJUE, prin care a fost lămurit înțelesul art. 110 din Tratat, incident în cauza de față, la care se adaugă: prioritatea normelor de față cu cele interne, contrare sau incompatibile cu dreptul U.E, efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale, obligația de interpretare a dreptului intern, conform dreptului european, obligația reparării prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor europene, ca urmare a emiterii unor norme contrare sau incompatibile cu dreptul european.
În acest cadru, Curtea evocă Hotărârea din 7 aprilie 2011 a Curții Europene de Justiție în cauza T. contra Statului Român, prin care s-a statuat că art. 110 din TFUE (fost art. 90 CE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit, încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Din această perspectivă, judecătorul național a constatat incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse în O. U. G nr. 50/2008 cu norma europeană menționată, dat fiind că, taxa prevăzută de norma internă română nu este impusă și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării lor/ reînmatriculării lor, constatare care obligă la admiterea acțiunii și restituirea sumei încasate cu titlu de taxă de poluare către reclamant, conform principiului arătat mai sus.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice A..
Cât privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamantul intimat în cadrul recursului, Curtea urmează a observa dispozițiile art. 274 (3) Cod procedură civilă, astfel că va acorda intimatului cheltuieli de judecată parțiale, în sumă de 500 lei, având în vedere munca efectiv depusă de apărătorul reclamantului intimat în prezenta cauză, care s-a finalizat la primul termen de judecată acordat, împrejurarea că problema de drept incidentă în cauză a fost clarificată în jurisprudență și doctrină, fiind consecința modului de interpretare deja stabilit de către CJUE, relativ la dispozițiile art. 110 din TFUE.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul pârâtei Administrația Finanțelor Publice A., împotriva sentinței civile nr. 1011/25.02.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Obligă pârâta – recurentă să plătească reclamantului intimat suma de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.07.2013.
pt. Președinte, | Judecător, | pt. Judecător, |
Ș. L. | E. N. | R. O. |
Aflat în concediu de odihnă, Semnează Președinte Curte Prof. univ. dr. L. B. | Aflat în concediu de odihnă, Semnează Președinte Curte Prof. univ. dr. L. B. | |
Grefier, | ||
F. L. N. |
Red. N.E./06.08.2013
Tehnored. F.L.N./06.08.2013/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul A.
Jud. – L. M. Ș.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 25/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 273/2013.... → |
|---|
