Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4057/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4057/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 8268/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ - 29.03.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 4057/R
Ședința publică din 22 mai 2013
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Sebiș, prin DGFP A., împotriva sentinței civile nr. 6722/18.12.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat C. L., pentru contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă, pentru reclamantul intimat, domnul avocat T. C., lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului intimat arată că nu are cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la 22.11.2012 la Tribunalul A. sub nr._, reclamantul C. L. a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice Sebiș și a solicitat obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare de 2.637 lei și la plata dobânzii legale calculată de la data efectuării plății și până la data restituirii efective a taxei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat autoturismul marca Volkswagen tip Golf și în cadrul procedurii de înmatriculare s-a stabilit în sarcina sa taxa de poluare în sumă de 2.637 lei.
Conform OUG nr. 50/2008, taxa de poluare pentru autoturisme și autovehicule se plătea cu ocazia primei înmatriculări în România de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare sau din alte state.
În prezent, Legea nr. 9/2012 prevede că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Taxa de poluare se diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second –hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, remarcându-se fără echivoc incompatibilitatea cu dispozițiile art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene.
După aderarea României la Uniunea Europeană, acest lucru nu poate fi admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale Uniunii Europene atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, aspect întărit și de jurisprudența Curții de Justiție Europene, care a stabilit că la . tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, instanțele din acest state având obligația să îl aplice.
Prin instituirea taxei de poluare se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatricularea unui autoturism în România, taxa reprezentând de fapt o taxă similară taxei de primă înmatriculare, stabilită prin art. 214, alin. 1 și 3 din Codul fiscal, diferența făcând-o denumirea, modificată din taxă de primă înmatriculare, în taxă de poluare/de mediu, situație ce este incompatibilă cu dispozițiile art. 110 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
Reclamantul a apreciat că încasarea taxei de poluare de către organele fiscale reprezintă chiar o îmbogățire fără justă cauză, așa cum prevăd dispozițiile art. 992 și urm. din Codul civil.
Prin sentința civilă nr. 6722/18.12.2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis acțiunea formulată de reclamantul C. L. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sebiș și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 2.637 lei, reprezentând taxa de poluare, și să-i plătească dobânzile aferente conform art. 124 C.pr. fiscală.
A obligat pârâta și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 289 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul C. L. a achiziționat autoturismul marca Volkswagen Golf fabricat în 2001, înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene la 23.11.2001, iar pentru înmatricularea acestuia în România a fost obligat să achite o taxă de poluare în cuantum de 2.637 lei.
Reclamantul a formulat cerere de restituire a taxei, însă prin adresa nr._/29.11.2012, pârâta a respins solicitarea acestuia cu motivarea că taxa a fost stabilită în baza unei legislații stabilite, în vigoare la acea dată.
Conform art.1 alin.1 din Ordonanța de Urgență nr.50/2008, „prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu”.
Conform art. 4 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, „obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România(a) și la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9(b)”.
Conform art. 110 Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (fostul art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană), nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Cea mai importantă hotărâre a Curții Europene de Justiție în materia taxelor interne aplicate autoturismelor second hand cu prilejul înmatriculării pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene – raportat la împrejurarea că în această hotărâre se analizează chiar taxa de poluare instituită de Statul Român prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 – o constituie Hotărârea din 7.04.2011 dată în cauza C-402/09 (T.).
Examinând compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare instituită de Statul Român prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, Curtea Europeană de Justiție a reținut articolul 110 Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În raport cu dispozițiile din Constituția României (art. 11 alin. 1 și 148 alin. 2 și 4), aplicarea dispozițiilor din legile interne ale Statului Român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar.
Tribunalul a constatat că în prezenta cauză reclamantul a contestat legalitatea impunerii taxei de poluare plătite în anul 2008 pentru înmatricularea pentru prima dată în România a unui autoturism marca Volkswagen Golf, fabricat în anul 2001 și înmatriculat pentru prima dată în Uniunea Europeană la data de 23.11.2001.
Tribunalul a reținut că modificările ulterioare ale OUG nr. 50/2008 nu au modificat formula de calcul a taxei de poluare, ci au înlocuit anexele inițiale ale OUG nr. 50/2008, cu consecința majorării – substanțială în unele cazuri – a cuantumului taxei de poluare datorate la înmatricularea autovehiculelor.
Raportându-se la concluziile Hotărârii T., tribunalul a constatat că prezenta cauză nu diferă, sub aspectele analizate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, de cauza deferită instanței de contencios european.
Astfel, nu numai că taxa de poluare stabilită și impusă reclamantului în anul 2009 a fost calculată potrivit aceleiași formule de calcul cu aceea instituită prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 în varianta inițială – declarată de Curtea Europeană de Justiție ca fiind contrară art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene – dar și cuantumul acestei taxe este majorat în raport cu această reglementare.
În concluzie, în condițiile impozitării discriminatorii a autovehiculelor, impozitare care favorizează autovehiculele second hand de pe piața internă, tribunalul a reținut caracterul întemeiat al acțiunii reclamantului și încălcarea art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Împotriva sentinței civile nr. 6722/18.12.2012 a Tribunalului A. a declarat recurs în termenul legal pârâta Administrația Finanțelor Publice Sebiș, reprezentată de D.G.F.P. A..
În motivarea recursului, a arătat că România, prin aprobarea O.U.G. nr. 50/2008 privind taxa de poluare, a aliniat tendinței internaționale de a fundamenta politica mediului pe principiul poluatorul plătește, principiu care constituie elementul cheie ce direcționează strategia de protecție a calității mediului și statuează obligația poluatorului de a suporta cheltuielile legate de prevenirea și controlul poluării, fiind responsabil pentru pagubele produse.
Pentru respectarea principiilor comunitare de impozitare și pentru stoparea încălcării Protocolului de Aderare la Uniunea Europeană de către România, au fost abrogate dispozițiile Codului fiscal care reglementau taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și a fost adoptată O.U.G. nr. 50/2008 care are la bază principiile enunțate anterior.
De altfel, criticile Comisiei Europene aduse României referitoare la încălcarea Protocolului de aderare la Uniunea Europeană prin perceperea taxei speciale pentru autoturisme nu au vizat decât cuantumul ridicat al acesteia.
Așa cum este reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, taxa de poluare este temeinică și legală, în conformitate cu normele de drept comunitar, această taxă nefiind contestată de Comisia Europeană sau de alt organism comunitar.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a hotărât că taxa de înmatriculare plătită pentru un vehicul nou face parte din valoarea de piață a acestuia, statele membre având obligația de a ține seama de deprecierea reală a vehiculului atunci când calculează respectiva taxă (cauzele CEJ Nunes Tadeu, C-345/93, Comisia/Danemarca, C-47/88 și Comisia/Republica Elenă, C-375/95).
Pentru aplicarea art. 90 din Tratatul Comunității Europene și în special în vederea comparării regimului de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate cu cel al autovehiculelor de ocazie cumpărate pe teritoriul național, care constituie produse similare sau concurente, este necesar să se ia în considerare nu numai valoarea impozitului intern care se aplică direct sau indirect produselor naționale și produselor importate, ci și baza de impozitare și modalitățile de percepere a impozitului în cauză.
Instanța de fond ar fi trebuit să aibă în vedere probe din care să rezulte indubitabil că taxele pe care le aplică Statul Român sunt superioare taxelor din statul din care reclamantul-intimat și-a achiziționat autoturismul, respectiv să se efectueze în concret o comparație cu impozitele din statele Comunității Europene, aspect ce nu a fost evidențiat.
Discriminarea pretinsă a exista între înmatricularea autoturismelor de pe piața internă și cele fabricate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, reținută prin sentință, este inexistentă din moment ce orice autoturism, indiferent că este fabricat în România sau în alt stat membru al Uniunii Europene este supus acestei taxe de poluare.
Prin urmare, câtă vreme reclamantul nu s-a prevalat de nici un element care să indice că în cazul său valoarea taxei percepute ar depăși valoarea reziduală a acestuia, inclusă în valoarea de piață a unui vehicul similar de pe piața internă ori că formula de calcul aplicată nu ar permite determinarea nivelului său prin raportare la deprecierea reală a autovehiculului importat, în sensul că nu a făcut nici o probă și nici nu a solicitat – cu prilejul înmatriculării – Regiei Autonome „Registrul Auto-Român”, conform art. 5 alin. 6 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008, efectuarea unei expertize tehnice în vederea dovedirii că autovehiculul a cărui înmatriculare o solicită are un grad de depreciere mai mare decât cel indicat de grila fixă prevăzută în anexa nr. 4 la ordonanță, hotărârea instanței de fond este nelegală, a arătat pârâta.
A criticat hotărârea primei instanțe și sub aspectul obligării sale la cheltuieli de judecată.
În drept, pârâta a invocat art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă.
Reclamantul a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului pârâtei.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu, conform art. 3041 și art. 306 alin. 2 C.p.c., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul pârâtei este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Prima instanță în mod corect a admis cererea reclamantului C. L. de restituire a taxei de poluare, reținând, în esență, că taxa de poluare instituită prin Ordonanța de Urgență nr.50/2008 contravine art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Conform art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (fostul art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană), nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Cea mai importantă hotărâre a Curții Europene de Justiție în materia taxelor interne aplicate autoturismelor second hand cu prilejul înmatriculării pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene – raportat la împrejurarea că în această hotărâre se analizează chiar taxa de poluare instituită de Statul Român prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 – o constituie Hotărârea din 7.04.2011 dată în cauza C-402/09 (T.).
În această hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a analizat compatibilitatea cu art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene a caracteristicilor reglementării taxei de poluare aplicabilă în România în perioada 15.12._08 (stabilită în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, în varianta inițială).
A statuat următoarele:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Prin Hotărârea pronunțată la data de 7 iulie 2011 în cauza C‑263/10 (I. N.), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reluat considerentele expuse în Hotărârea T., reținând în paragraful 27 că toate modificările succesive aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2009 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Prin Legea nr. 157/2005, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 465 din 1.06.2005, România a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, care prevăd:
„(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
(4) Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2)”.
Aplicarea art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (fostul art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană) se referă la o discriminare între impozitele aplicate „produselor altor state membre” și impozitele „interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene și nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
În principiu, libera circulație a mărfurilor cere statelor membre să abroge toate măsurile ce constituie o barieră în calea comerțului în interiorul Comunității.
În acest context se poate reține o eventuală aplicabilitate a art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și o eventuală discriminare fiscală numai în măsura în care se dovedește că acel autoturism a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, deoarece acesta este criteriul care determină discriminarea fiscală a taxei de poluare din litigiu.
Curtea constată, în acest context, că reclamantul, prin înscrisul de la fila 19 a dosarului de fond, a făcut dovada înmatriculării anterioare a autoturismului în litigiu într-un alt stat membru al Uniunii Europene (Germania) anterior înmatriculării în România, motiv pentru care soluționarea acestui litigiu este posibilă prin raportare la art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în paragrafele nr. 28 și 29 din hotărârea T., a avut în vedere OUG nr. 50/2008 în versiunea sa inițială, iar nu versiunea modificată prin OUG nr. 208/2008.
Modificările ulterioare ale OUG nr. 50/2008 nu au modificat formula de calcul a taxei de poluare, ci au înlocuit anexele inițiale ale OUG nr. 50/2008, cu consecința majorării – substanțială în unele cazuri – a cuantumului taxei de poluare datorate la înmatricularea autovehiculelor.
Taxa de poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date. Această caracteristică esențială a taxei de poluare a rămas neschimbată până în prezent, indiferent de modificările aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008
Date fiind aceste constatări, Curtea reține că singurul element de diferență esențial al prezentei cauze față de cauza T. ar fi cuantumul taxei de poluare (care a fost majorat), iar nu formula de calcul sau sfera de aplicare a taxei de poluare.
Nu numai că taxa de poluare stabilită și impusă reclamantului în anul 2009 a fost calculată potrivit aceleiași formule de calcul cu aceea instituită prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 în varianta inițială – declarată de Curtea Europeană de Justiție ca fiind contrară art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.– dar și cuantumul acestei taxe este majorat în raport cu această reglementare.
În concluzie, în condițiile impozitării discriminatorii a autovehiculelor, impozitare care favorizează autovehiculele second-hand de pe piața internă, Curtea reține caracterul întemeiat al acțiunii reclamantului și încălcarea art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
În mod corect prima instanță a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată, întrucât acțiunea reclamantei a fost admisă iar pârâta a fost obligată la restituirea taxei de poluare și la plata dobânzilor legale către reclamant.
Prin urmare, pârâta este partea care a căzut în pretenții și a fost obligată la cheltuieli de judecată în baza art. 274 alin. 1 C.p.c.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civilă, Curtea va respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Sebiș, prin DGFP A., împotriva sentinței civile nr. 6722/18.12.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În baza art. 274 alin. 1 Cod proc.civilă, va obliga recurenta la plata către intimatul C. L. a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Sebiș, prin DGFP A., împotriva sentinței civile nr. 6722/18.12.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Obligă recurenta la plata către intimatul C. L. a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. R.R.- 31.05.2013;
Tehnored. C.J.- 17.06.2013; 2ex.
Primă instanță: Tribunalul A.
Judecător: L. B.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2/2013.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 3/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
