Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 3/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 4542/108/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ -02.10.2013
DECIZIA CIVILĂ NR.3
Ședința publică din 05.11.2013
PREȘEDINTE: D. D.
JUDECĂTOR: R. P.
JUDECĂTOR: R. O.
GREFIER: M. S.
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamantul C. F. împotriva sentinței civile nr. 5296/07.08.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului A., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, prin fax, pârâtul intimat a depus întâmpinare.
Instanța recalifică calea de atac a recursului promovată de reclamant ca fiind apel, având în vedere dispozițiile art. 999 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, conform cărora ordonanța președințială este supusă numai căii de atac a apelului.
Instanța, din oficiu invocă excepția tardivității formulării apelului și excepția inadmisibilității ordonanței președințiale in procedura contenciosului administrativ și reține cauza în pronunțare pe aceste excepții.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul A. la data de 08.04.2013, reclamantul Cenghetius F. a cerut în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului A. suspendarea executării pe calea ordonanței președințiale a măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile dispusă de către pârât prin Serviciul Rutier cu începere de la data de 27.04.2013, anularea măsurii dispuse prin Adresa nr._/27.03.2013 și a adresei și cererea subsidiară formulată de reclamant privind modificarea datei de punere în executare a măsurii suspendării care să curgă cu începere de la data de 15 decembrie 2013, până la data de 15 februarie 2014, fără cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 5296/07.08.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a respins acțiunea precizată în contencios administrativ formulată de reclamantul Cenghetius F. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului A. având ca obiect suspendarea executării pe calea ordonanței președințiale a măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile dispusă de către pârât prin Serviciul Rutier cu începere de la data de 27.04.2013, anularea măsurii dispuse prin Adresa nr._/27.03.2013 și a adresei și cererea subsidiară formulată de reclamant privind modificarea datei de punere în executare a măsurii suspendării care să curgă cu începere de la data de 15 decembrie 2013, până la data de 15 februarie 2014.
Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate, tribunalul a reținut următoarele:
Cererea de ordonanță președințială a fost găsită nefondată.
Prin Decizia civilă nr.122/14.02.2012 pronunțată în dosarul nr. 13._, Tribunalul A. a respins ca inadmisibil recursul petentului Cenghetius F. formulat împotriva Sentinței civile nr. 10.976/01.11.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr.13._, fiind menținut în totalitate Procesul-verbal de contravenție contestat . nr._/17.08.2011.
Petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției de neacordare a priorității de trecere într-o intersecție, prevăzută și sancționată de art.57 alin.2 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu amendă contravențională în sumă de 402 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice o perioadă de 60 de zile începând cu data de 23.08.2011, fapt ce rezultă din conținutul procesului verbal de contravenție contestat.
Măsurile dispuse prin procesul verbal de contravenție au fost suspendate de drept până la data pronunțării Deciziei civile nr.122 din 14.02.2012, rămasă irevocabilă la data pronunțării, 14.02.2012.
Reclamantul a beneficiat de dreptul de a conduce autovehicule încă 15 zile de la momentul pronunțării deciziei civile, având obligația de a preda permisul de conducere în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii, fapt ce rezultă din prevederile art.118 alin.4 din OUG nr.195/2002.
În speța de față, prin Adresa nr.2400.64/27.03.2013, I. A. i-a aplicat reclamantului sancțiunea prelungirii suspendării dreptului de a conduce autovehicule cu încă 30 de zile ca urmare a nepredării permisului de conducere, stabilind că suspendarea dreptului de a conduce începe cu data de 27.04.2013.
Tribunalul a reținut că în speța de față, nu sânt îndeplinite condițiile de admisibilitate pentru admiterea cererii de ordonanță președințială formulată de reclamant în baza prevederilor care guvernează această instituție, art. 996-1001 din Noul Cod de procedură civilă, având în vedere faptul că ne aflăm în domeniul contenciosului administrativ fiscal, guvernat de o procedură specială de judecată, din această perspectivă, reclamantul având la îndemână doar posibilitatea de a contesta pentru nelegalitate actul administrativ fiscal emis de I. A., respectiv, Adresa nr.2400.64/27.03.2013 emisă de I. A. prin care i-a aplicat reclamantului sancțiunea prelungirii suspendării dreptului de a conduce autovehicule cu încă 30 de zile ca urmare a nepredării permisului de conducere și stabilirea datei de la care urmează să fie pusă în executare această măsură, 27.04.2013 și de a solicita în bata art.14 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ suspendarea executării adresei până la soluționarea definitivă a cauzei pe fond. .
Reclamantul nu contestă legalitatea actul administrativ, ci doar cere modificarea datei punerii în executare a măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce, cerere nefondată, în condițiile în care legiuitorul a stabilit expres data de la care urmează a fi pusă în executare o hotărâre judecătorească care privește suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice prin art.118 alin.4 și 5 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice din România.
Cererea de ordonanță președințială formulată de reclamant nu a fost găsită admisibilă raportat la prevederile art. 996 alin.1 NCPC care prevede că o astfel de cerere poate fi admisă dacă instanța de judecată stabilește în favoarea reclamantului existența aparenței de drept ori, în cazul de față litigiul pe fond prin care s-a stabilit vinovăția reclamantului cu privire la producerea tamponării a fost tranșat pe fond prin Sentința civilă nr._/01.11.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2011, iar calculul matematic făcut de pârât este corect.
Practic, cererea reclamantului are natura juridică a unei contestații la executare și nu a unei cereri de natura contenciosului administrativ, fiind exclusă din sfera de aplicare a art.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, deoarece reclamantul nu justifică calitatea de persoană vătămată prin emiterea Adresei nr. 2400.64/27.03.2013, emisă de către I. A., act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, neformulând critici împotriva actului.
Reclamantul nu a făcut dovada că a depus permisul de conducere la Serviciul Rutier din cadrul I. A. cu respectarea termenului de 15 zile calculat de la data pronunțării deciziei civile irevocabile, respectiv, cu începere din data de 14.02.2012, termen care s-a împlinit la 01 martie 2012, fapt ce conduce la concluzia că în mod corect s-a aplicat majorarea perioadei de suspendare a dreptului de a conduce cu încă 30 de zile potrivit art.118 alin.4 și 5 din actul normativ precitat.
Faptul că reclamantul are în întreținere 3 copii minori și că își câștigă existența din practicarea comerțului ambulant, dar și a faptului că își conduce singur autoturismul nu constituie argumente legale suficiente pentru anularea măsurii prelungirii perioadei pe care se aplică sancțiunea complementară și nici pentru amânarea datei de punere în executare a măsurii suspendării care să curgă cu începere de la data de 15 decembrie 2013, până la data de 15 februarie 2014.
Pentru considerentele prezentate, în baza art.18 alin.2 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ tribunalul a respins acțiunea precizată în contencios administrativ formulată de reclamantul Cenghetius F. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului A. având ca obiect suspendarea executării pe calea ordonanței președințiale a măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile dispusă de către pârât prin Serviciul Rutier cu începere de la data de 27.04.2013, anularea măsurii dispuse prin Adresa nr._/27.03.2013 și a adresei și cererea subsidiară formulată de reclamant privind modificarea datei de punere în executare a măsurii suspendării care să curgă cu începere de la data de 15 decembrie 2013, până la data de 15 februarie 2014.
Văzând că nu s-au cerut cheltuieli de judecată de la partea căzută în pretențiuni, nu au fost acordate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Cenghetius F. arătând că nu i-a fost comunicată sentința atacată și că va formula motivele după comunicarea hotărârii.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului A. solicită respingerea demersului judiciar al reclamantului.
În considerente, se arata ca nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru suspendarea măsurii administrative pe calea unei ordonanțe președințiale, o astfel de cerere trebuind să îndeplinească atât condițiile generale necesare pentru exercitarea acțiunii civile, cât și cerințe particulare, respectiv urgența, nerezolvarea fondului cauzei și vremelnicia măsurii ordonate. În acest context, bine a apreciat instanța de fond că cererea de ordonanță președințială formulată de reclamant nu este admisibilă, raportat la prevederile art. 996 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă.
Intimatul apreciază motivele invocate de reclamant ca fiind simple afirmații, prin urmare, prejudiciul invocat de acesta este incert și eventual, ceea ce nu justifică măsura suspendării executării pe calea ordonanței președințiale.
Intimatul mai arată că nu sunt îndeplinite nici condițiile nici în ceea ce privește urgența și nici a existenței unei pagube iminente, simpla menționare a unui prejudiciu neputând atrage suspendarea pe calea extraordinară a ordonanței președințiale.
În ceea ce privește măsura complementară, intimatul arată că întrucât reclamantul nu a predat permisul de conducere în termenul legal de 15 zile, aplicarea perioadei de majorare de suspendare a dreptului de a conduce cu încă 30 de zile s-a făcut în acord cu prevederile art. 118 alin. 4 și 5 din OUG nr. 195/2002.
Reținând cauza spre soluționare asupra excepției tardivității formulării apelului, Curtea constată următoarele:
Curtea reține că excepția invocată din oficiu este întemeiată având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunțată la data de 07.08.2013, iar reclamantul a depus cererea de recurs la data de 09.09.2013, conform mențiunii de pe plicul atașat la dosar (fila 4 dosar apel).
Conform prevederilor art. 999 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă „ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
Din cuprinsul înscrisurilor existente la dosarul de fond, rezultă că procedura de judecată s-a realizat cu citarea părților, context în care este aplicabilă ipoteza din art. 999 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă conform căruia apelul se exercită în termenul de 5 zile de la pronunțare.
Față de dispozițiile legale anterior enunțate, văzând situația de fapt, și anume împrejurarea că reclamantul a promovat cererea de recurs, recalificată de instanță drept apel, cu depășirea termenului de 5 zile de la pronunțare, Curtea constată că sunt incidente prevederile art. 185 din Noul Cod de Procedură Civilă, context în care va admite excepția tardivității și va respinge apelul ca tardiv formulat, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Având în vedere această soluție pronunțată, Curtea nu va mai analiza excepția inadmisibilității formulării acțiunii pe calea contenciosului administrativ și nici fondul pretenției formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite excepția tardivității formulării apelului.
Respinge ca tardiv apelul declarat de reclamantul C. F. împotriva sentinței civile nr. 5296/07.08.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului A..
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. D. R. P. R. O.
GREFIER
M. S.
Red. DD/13.11.2013
Tehnored.MS/13.11.2013
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul A. - judecător L. J.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4057/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7492/2013.... → |
|---|
