Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3743/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3743/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 754/30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Operator 2928
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3743/R
Ședința publică din data de 20 mai 2013
Președinte: P. M.
Judecător: R. S.
Judecător: A. B.
Grefier: F. L. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara împotriva sentinței civile nr. 3592/16.11.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat K. J. și intimata ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul intimat avocat I. D., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3592/16.11.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T.:
A respins excepția inadmisibilității și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara;
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive pârâților Direcția G. a Finanțelor Publice T. și Administrația F. pentru Mediu și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă;
A admia acțiunea formulată de reclamantul K. J. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara, obligând pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara la restituirea către reclamant a sumei de 10.417 lei reprezentând taxă pentru poluare cu dobânda legală aferentă acestei sume, calculată începând cu a 46-a zi de la data formulării cererii de restituire a taxei și până la plata efectivă;
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1539,3 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara a declarat recurs, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul constatării inadmisibilității acțiunii raportat la prevederile art. 8 din Legea 554/2004 și admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei, iar pe fond, respingerea acțiunii introductive ca neîntemeiată.
În subsidiar, solicită restrângerea onorariului de avocat de la 1500 lei la 300 lei, având în vedere valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat.
În ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii, arată că reclamanta nu a urmat procedura de contestare prealabilă prev. de art. 7 din Legea 554/2004, motiv pentru care solicită să se constate inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ.
În susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei, aceasta arată că în speță, calitatea procesual activă revine organului care a încasat taxa pentru emisii poluante, respectiv Administrația F. pentru Mediu, recurenta acționând ca un intermediar de servicii financiare.
În motivarea pe fond a recursului, se invocă, în esență, faptul că Legea 9/2012 introduce aplicarea unitară a taxării autovehiculelor înlăturându-se favorizarea indirectă a autoturismelor second-hand autohtone și fiind nediscriminatorie, reducând taxa cu 25 % față de prevederile O.U.G nr. 50/2008; că Hotărârea CJUE din 7.04.2011 în cauza C – 402/09 este irelevantă în speță, având în vedere că această hotărâre a avut ca obiect taxa de poluare și nu taxa pentru emisii poluante prev. de legea 9/2012.
Reclamantul intimat a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea hotărârii primei instanțe.
Cât privește inadmisibilitatea acțiunii reclamantei, prin aceea că nu s-a urmat procedura prealabilă administrativă, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este în spiritul deciziei nr. 24/14.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că acțiunile de domeniul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 sunt admisibile, procedura prealabilă de contestare prevăzută de art. 7 din ordonanță, cu referire la Codul de procedură fiscală nefiind aplicabilă cererilor de restituire a taxei de poluare, motiv pentru care respinge excepția astfel invocată.
În esență, Curtea constată că, scopul imediat urmărit de reclamant este restituirea taxei, poziția procesuală a reclamantei fiind indiscutabilă în acest sens.
Pe de altă parte, impunerea urmării procedurii reclamate de recurentă, în condițiile în care aceasta susține legitimitatea încasării unei astfel de taxe în temeiul noii legi, Legea nr. 9/2012, apreciind că această lege este conformă cu art. 110 din TFUE, deși tocmai norma care lua în considerare modul de interpretare a art. 110 din TFUE de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost suspendată de la aplicare este de natură a sublinia formalismul susținerii, care reiese, cu prisosință, și din practica constantă a Administrației finanțelor locale de a respinge cererile de restituire a taxelor percepute, nu numai în baza Legii nr. 9/2012, dar și a celor încasate în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, deși efectele indirecte discriminatorii ale acestei ordonanțe par a fi recunoscute din felul în care sunt redactate motivele de recurs și modul de susținere a validității Legii nr. 9/2012.
Este motivul pentru care judecătorul național este abilitat să cenzureze pertinența dispozițiilor legale evocate în raport de starea de fapt și poziția părților față de reglementările la care se supune litigiul.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Timișoara, invocată, Curtea reține că aceasta nu poate fi susținută, întrucât instanța de fond, în mod legitim, a respins această excepție, întrucât pârâta este cea care a perceput taxa în litigiu, iar împrejurarea că această taxă este gestionată de Administrația F. pentru Mediu București, intrând în conturile sale nu conduce la pierderea calității procesuale pasive a pârâtei, Administrația Finanțelor Publice Timișoara, ci conferă acestei pârâte posibilitatea de a formula o cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București, în condițiile art. 60 și urm. Cod procedură civilă, cerere pe care pârâta nu a formulat-o.
Raționamentul se bazează pe existența unui raport juridic direct între reclamantă și pârâta Administrația Finanțelor Publice, motiv pentru care Curtea respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Timișoara.
Verificând pe fond recursul astfel declarat, Curtea constată că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 304 și nici alte temeiuri de casare/modificare a hotărârii atacate, care este temeinică și legală, motiv pentru care Curtea va respinge ca nefondat recursul, în baza art. 312 (1) Cod procedură civilă.
Astfel, Curtea reține că recurenta susține compatibilitatea O.U.G nr. 50/2008 cu dreptul european și cu dreptul intern, în raport cu art. 110 din TFUE.
Impedimentul de analiză a argumentelor expuse în motivele de recurs derivă din faptul pronunțării unor hotărâri în procedura reglementată de art. 267 din TFUE de către CJUE, prin care a fost lămurit înțelesul art.110 din Tratat, incident în cauza de față, la care se adaugă: prioritatea normelor de față cu cele interne, contrare sau incompatibile cu dreptul U.E, efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale, obligația de interpretare a dreptului intern, conform dreptului european, obligația reparării prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor europene, ca urmare a emiterii unor norme contrare sau incompatibile cu dreptul european.
În acest cadru, Curtea evocă Hotărârea din 7 aprilie 2011 a Curții Europene de Justiție în cauza T. contra Statului Român, prin care s-a statuat că art. 110 din TFUE (fost art. 90 CE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit, încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Din această perspectivă, judecătorul național a constatat incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse în O. U. G nr. 50/2008 cu norma europeană menționată, dat fiind că, taxa prevăzută de norma internă română nu este impusă și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării lor/ reînmatriculării lor, constatare care obligă la admiterea acțiunii și restituirea sumei încasate cu titlu de taxă de poluare către reclamant, conform principiului arătat mai sus.
Cât privește dispozițiile Legii nr. 9/2012, Curtea observă că Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a abrogat Ordonanța de urgență nr. 50/2008, iar conform art. 12 alin. (1) din noul act normativ „în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România”.
Curtea constată că norma în discuție tinde la înlocuirea retroactivă a reglementării taxei de poluare cu cea cuprinsă în norma legală, prin ajustarea vechii taxe de poluare la nivelul noii taxe, în vigoare din luna ianuarie 2012, aspect care face ca, în anumite cazuri, dreptul contribuabilului la restituirea integrală a taxei, percepute în baza unui act normativ neconform cu dreptul Uniunii Europene, să fie limitat, ceea ce echivalează cu nesocotirea efectelor hotărârii interpretative a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra României.
Sub acest aspect recurentele sunt în eroare, atunci când afirmă că hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a referit la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, iar nu la Legea nr. 9/2012, căci Curtea s-a referit, potrivit limitelor sale de competență, la interpretarea art. 110 din TFUE, iar nu la interpretarea legii interne românești.
Judecătorul național este cel abilitat să verifice conformitatea legilor interne cu art. 110 din TFUE, astfel cum acesta este interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, interpretare obligatorie pentru toate Statele membre.
Pe de altă parte, instanța de recurs constată că, deși Legea nr. 9/2012 și-a propus să înlăture efectele discriminatorii indirecte produse de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 -, prin aceea că taxa prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu era impusă și vehiculelor similare, puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării/reînmatriculării lor -, extinzând obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante și în cazul autovehiculelor înstrăinate pe piața națională, tocmai această normă cuprinsă în Legea nr. 9/2012,a făcut obiectul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, fiind suspendată de la aplicare, la data soluționării litigiului.
Pe cale de consecință, efectele discriminatorii indirecte menționate, continuă să fie prezente, inclusiv în cazul de speță, astfel că judecătorul fondului în mod corect a reținut incompatibilitatea dintre legea internă în vigoare și dispozițiile art. 110 din TFUE, căci nu există nicio diferență, sub aspectul efectelor discriminatorii indirecte analizate, între Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și normele cuprinse în Legea nr. 9/2012, în vigoare la momentul soluționării prezentei cauze, aspect sub care Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012 de suspendare a unor norme din cuprinsul Legii nr. 9/2012, evident că produce efecte juridice, independent de caracterul temporar al suspendării (01.01.2013), statul neavând nici o legitimitate în a ignora hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, în continuare.
Cât privește reducerea cheltuielilor de judecată, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, luând în considerare criterii precum: valoarea obiectului litigiului, munca prestată de avocat efectiv în cauză cu exponent în durata procedurii și problemele de drept ridicate de pârâtă, pe calea întâmpinării și a excepțiilor procedurale invocate, poziția pârâtei, în raport cu acțiunea reclamantului pe parcursul litigiului – criterii menite a configura culpa procesuală care stă la baza aplicării dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă și a justifica cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de către prima instanță – sens în care Curtea respinge cererea recurentei referitoare la reducerea acestor cheltuieli.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 3592/16.11.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.05.2013.
Președinte, | Judecător, | Pt. Judecător, |
dr. P. M. | R. S. | dr. A. B. |
Aflat în concediu de odihnă, semnează Președinte Secție, D. I. Ț. | ||
Grefier, | ||
F. L. N. |
Red.R.S./12.06.2013
Tehnored. F.L.N./12.06.2013/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul T.
Jud. – R. N.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 24/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3170/2013.... → |
|---|
