Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3929/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3929/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 7840/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3929
Ședința publică din 20.05.2013
PREȘEDINTE: Prof. Univ. Dr. L. B.
JUDECĂTOR: E. N.
JUDECĂTOR: Ș. L.
GREFIER: D. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul P. A. I. și de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A., în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Ineu, împotriva sentinței civile nr. 5493/27.11.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, se constată depuse la dosarul cauzei, de către reclamantul recurent, Întâmpinare, Concluzii scrise și împuternicirea avocațială, prin Serviciul Registratură al instanței, la data de 14.05.2013, 16.05.2013 și respectiv 17.05.2013.
Tot prin Serviciul Registratură al instanței, la data de 15.05.2013, pârâta recurentă a depus Întâmpinare.
Curtea, constatând că s-a solicitat în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă judecarea cauzei și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5493/27.11.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul P. A. I. contra pârâtei Administrația Finanțelor Publice Ineu pentru restituire taxa auto.
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Ineu la restituirea sumei de 6.657 lei cu titlu de taxă de poluare și a dobânzilor aferente conform art.124 din Codul de procedură fiscală.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri atât reclamantul, cât și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A., în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Ineu, au declarat recurs.
În recursul reclamantului, hotărârea este criticată din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în petitul soluționat, privind acordarea cheltuielilor de judecată totale, generate de soluționarea litigiului, suportate de reclamantul recurent.
Se susține că, nejustificat, instanța a aplicat dispozițiile art. 274 (3) Cod procedură civilă, cu consecința diminuării cheltuielilor avocațiale.
În recursul pârâtei, hotărârea este criticată din perspectiva aceluiași motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținându-se că Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, în baza căreia pârâta a perceput taxa de primă înmatriculare/taxa de poluare, este compatibilă cu dreptul Uniunii Europene, respectiv cu dispozițiile art. 110 din TFUE.
În cauză, reclamatul a depus Întâmpinare, solicitând respingerea recursului pârâtei, în raport cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, cauza T. contra României, 2011.
Și pârâta a formulat Întâmpinare, solicitând respingerea recursului reclamantului, în raport cu complexitatea redusă a cauzei, care a îndreptățit instanța de fond să reducă cheltuielile avocațiale.
Verificând ambele recursuri, prin prisma dispozițiilor art. 299 și următoarele Cod procedură civilă, Curtea constată că hotărârea atacată este temeinică și legală, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și nici alte temeiuri de casare/modificare, în sensul art. 3041 Cod procedură civilă.
Astfel, cu privire la recursul reclamantului, Curtea constată că instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, care abilitează judecătorul să se pronunțe asupra acestora, în măsura în care acestea s-au solicitat de către părțile dintr-un proces civil, guvernat de principiul disponibilității.
În cauza de față, Curtea constată că în fața primei instanțe asemenea cheltuieli de judecată nu s-au solicitat de către reclamant, astfel că, hotărârea pronunțată este legală, procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilității, iar nu de principiul oficialității.
În acest context, susținerile relative la dispozițiile art. 274 (3) Cod procedură civilă nu sunt întemeiate, căci instanța nu și-a bazat hotărârea pe acest text.
Cât privește recursul pârâtei, care susține compatibilitatea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu dreptul Uniunii Europene, art. 110 TFUE, Curtea constată că impedimentul de analiză a argumentelor expuse în motivele de recurs derivă din faptul pronunțării unor hotărâri în procedura reglementată de art. 267 din TFUE de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin care a fost lămurit înțelesul art. 110 din Tratat, incident în cauza de față, la care se adaugă: prioritatea normelor europene față de cele interne, contrare sau incompatibile cu dreptul Uniunii Europene; efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale, obligația de interpretare a dreptului intern conform dreptului european, obligația reparării prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor europene, ca urmare a emiterii unor norme contrare sau incompatibile cu dreptul european.
În acest cadru, Curtea evocă Hotărârea din 7 aprilie 2011 a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra Satului Român, prin care s-a statuat că, art. 110 din TFUE (fost art. 90 CE) trebuie interpretat în sensul că "se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de piața națională".
Din această perspectivă, judecătorul național a constatat incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu norma europeană menționată, dat fiind că, taxa prevăzută de norma internă română nu este impusă și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării / reînmatriculării lor, constatare care obligă la admiterea acțiunii și restituirea sumei încasate cu titlu taxă de poluare către reclamanți, conform principiului arătat mai sus.
Așa fiind, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ambele recursuri, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursurile reclamantului P. A. I. și pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice A., în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Ineu, împotriva sentinței civile nr. 5493/27.11.2012, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Prof.univ.Dr. L. B. E. N. Ș. L.
GREFIER,
D. B.
Red.B.L/21.05.2013
Tehnored.DB/21.05.2013
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul A. – jud. I. D.
.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8542/2013.... | Alte cereri. Decizia nr. 241/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
