Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6065/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6065/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 1062/115/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 07.12.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 6065
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.06.2013
PREȘEDINTE: R. C.
JUDECĂTOR: M. I.
JUDECĂTOR: Ș. E. P.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul recurent U. S. împotriva sentinței civile nr. 985/12.09.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta intimată C. Județeană de Asigurări de Sănătate C.-S., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, este prezent personal reclamantul recurent, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reclamantul recurent depune taxă judiciară de timbru în cuantum de 35 lei pentru primă instanță, 19,50 lei pentru recurs și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei, aferent recursului.
Instanța pune în discuția părții prezente excepția nulității recursului având în vedere că nu a fost motivat în termenul legal, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Reclamantul recurent depune concluzii scrise solicitând respingerea excepției de nulitate a recursului învederând că a fost depus la dosar memoriu împreună cu motivele de recurs.
Instanța, rămâne în pronunțare pe excepția nulității recursului.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 985 din data de 12.09.2012, Tribunalul C.-S. a respins acțiunea formulată de reclamantul U. S. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Asigurări de Sănătate C.-S..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Decizia de impunere nr._/06.07.2011, pârâta C. Județeană de Asigurări de Sănătate C.-S. a identificat în sarcina reclamantului U. S. obligații fiscale principale în cuantum de 2223 lei, reprezentând contribuția de asigurări de sănătate aferentă perioadei 2006-2010 și obligații fiscale accesorii în cuantum de 1392,31 lei, reprezentând majorările de întârziere aferente.
Tribunalul a constatat că împotriva actului administrativ fiscal în discuție, reclamantul a exercitat recursul administrativ, respins de pârâtă prin Decizia nr._/09.09.2011.
Tribunalul a reținut că, prin acțiunea de față, reclamantul critică Decizia nr._/06.07.2011, pe motiv că pârâta nu i-a comunicat că are obligația achitării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, pentru perioada 2006-2010, solicitând nulitatea actului administrativ fiscal în discuție.
Tribunalul a observat că art. 46 din Codul de procedură fiscală, intitulat „Nulitatea actului administrativ” – prevede „Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele și prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenume ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. 3 atrage nulitatea acestuia ...”.
Din interpretarea textului legal a rezultat că actul administrativ fiscal este lovit de nulitate absolută numai în cazul când lipsesc elementele reglementate de art. 43 alin. 2 lit. c, d și g.
Se arată că în cazul lipsei celorlalte mențiuni ale actului administrativ fiscal (cele reglementate în art. 43 alin. 2 lit. a, b, e, f, h, i, j din Codul de procedură fiscală), nulitatea actului administrativ fiscal intervine numai dacă prin încălcarea normelor de procedură s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lui iar această vătămare trebuie dovedită de persoana interesată.
Ori, în speță, Tribunalul a constatat că actul administrativ fiscal atacat cuprinde toate elementele expres prevăzute de lege și, pe cale de consecință, este valid.
Pe de altă parte, se menționează că după . Legii nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, conform art. 215, obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine inclusiv persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente (art. 215 alin. 3).
Cum reclamantul face parte din această ultimă categorie de persoane, tribunalul a apreciat că avea obligația legală să vireze contribuția pentru asigurările de sănătate.
Mai mult, se arată că deși pârâta l-a înștiințat pe reclamant cu Notificarea nr._/19.10.2010, să declare veniturile realizate din activități independente, acesta nu a dat curs notificării.
Ca urmare, s-a apreciat că pârâta a fost obligată, față de culpa reclamantului, să consulte baza de date ANAF, conform Protocolului încheiat cu această instituție.
În atare situație, având în vedere că reclamantul a încălcat obligația legală reglementată de art. 215 alin.3 din Legea privind reforma sănătății, Tribunalul, în baza art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul U. S., solicitând admiterea recursului și precizând că motivele de recurs le va depune printr-un memoriu separat până la primul termen de judecată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 04.06.2013, pârâta intimată C. Județeană de Asigurări de Sănătate C.-S. a invocat excepția nulității recursului deoarece cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac declarată, ci doar mențiunea că motivele de recurs vor fi depuse printr-un memoriu separat, și pe cale de consecință să se constate nul recursul ca fiind nemotivat în termenul legal;
Pe fond, a solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului, reiterând în esență argumentele expuse în întâmpinarea depusă în fața primei instanțe.
La data de 28.05.2013 reclamantul recurent a comunicat instanței un memoriu cuprinzând argumentele sale pentru admiterea recursului declarat, arătând că este netemeinica si nelegala sentința civila nr. 985/12.09.2012 a Tribunalului C.-S..
La termenul de judecată din 20.06.2013, Curtea a rămas în pronunțare asupra excepției de nulitate a recursului pentru nemotivarea cererii de recurs în termenul legal invocată de intimată prin întâmpinarea depusă la dosar, excepție ce urmează a fi analizată cu prioritate, potrivit disp.art.137 alin.1 C.pr.civilă.
În examinarea excepției nulității recursului pentru nemotivarea acestuia în termen, Curtea reține, în fapt, că recurentului reclamant U. S. i s-a comunicat sentința civilă recurată la data de 10.10.2012, astfel cum rezultă din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a sentinței civile respective (atașat la fila 57din dosarul Tribunalului C.-S.).
La data de 22.10.2012, în termen legal, recurentul reclamant U. S. a depus cererea de recurs, menționând că motivele de recurs le va formula ulterior printr-un memoriu separat până la primul termen de judecată.
La data de 28.05.2013, recurentul a depus la dosar note scrise în care a invocat motive de netemeinicie ale sentinței recurate.
Potrivit art. 3021 alin. 1 lit. c) Cod de Procedură Civilă, „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni:
c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;”.
De asemenea, conform art. 303 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, ”recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.”
În privința termenului de recurs, art. 301 teza I Cod de Procedură Civilă prevede că „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.”
În speța de față, aceste dispoziții imperative ale legii nu au fost respectate, termenul de recurs fiind împlinit la data de 26.10.2012, dată până la care trebuiau depuse și motivele de recurs. Or, recurentul nu a depus motivele de recurs în termen, notele scrise fiind depuse la data de 28.05.2013, cu depășirea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 301, coroborat cu art. 303 și art. 306 alin 1 și 2 Cod procedură civilă, astfel încât sancțiunea procedurală care intervine în această situație este nulitatea cererii.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor legale arătate, Curtea constată că excepția invocată este întemeiată, motiv pentru care o va admite și în baza dispozițiilor art.137 alin.1 și art. 312 C.pr.civ., va constata nul recursul formulat de reclamantul recurent U. S. .
În baza art. 274 C.proc.civ., va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Constată nul recursul promovat de reclamantul recurent U. S. împotriva sentinței civile nr. 985/12.09.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta intimată C. Județeană de Asigurări de Sănătate C.-S..
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.06.2013.
pentru PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. C. aflată în c.o. M. I. Ș. E. P.
semnează vicepreședinte
F. D.
GREFIER
D. C.
RED/ ȘEP/28.06.2013
TEHNORED/D.C./ 28.06.2013 – 2 exemplare
Primă instanță:Tribunalul C.-S.
Judecător – G. Ș.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6655/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6659/2013.... → |
|---|
