Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9445/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9445/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 1773/115/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 21.01.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 9445
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 17.10.2013
PREȘEDINTE: R. C.
JUDECĂTOR: M. I.
JUDECĂTOR: Ș. E. P.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul B. C. împotriva sentinței civile nr. 1369/02.11.2012 pronunțată de Tribunalul în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați A.F.P. M. Nouă și D.G.F.P. C.-S., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 10.1._, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1369 din data de 02.11.2012, Tribunalul C.-S. a respins acțiunea reclamantului Bîrla C., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., pentru lipsa calității procesuale pasive și, totodată, a respins acțiunea reclamantului Bîrla C. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice M. Nouă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul, în cursul anului 2008, a realizat venituri din activitățile desfășurate în temeiul contractului de mandat nr. CS/0197/02.07.2007, a contractului de agent nr._/05.05.2007 și a contractului de intermediere cu plata comisionului nr. 1687/13.09.2007, contracte depuse de către reclamant, împreună cu declarațiile de înregistrare aferente, la organul fiscal competent, respectiv Administrația Finanțelor Publice a Orașului M. Nouă (fila 64-108 dosar).
Potrivit mențiunilor înscrise în contractele sus – menționate, reclamantul a avut calitatea de agent și de intermediar, iar pentru activitățile efectuate de către reclamant, cealaltă parte contractantă, administratorul fondului de pensii private, respectiv banca, se obliga să achite prețul prestațiilor efectuate, respectiv comisionul pentru serviciile prestate și să calculeze, să rețină și să vireze impozitul legal, prin reținerea la sursă, pentru venitul realizat.
În anul 2008 reclamantul a realizat venituri în cuantum de 164.797,28 lei, după cum rezultă din adeverințele emise de către S.C. Allianz – Ț. Pensii Private și de către Volksbank România S.A., precum și din deciziile de impunere anuală pentru veniturile realizate (fila 109-114 dosar).
Tribunalul reține că în conformitate cu prevederile art. 125 Cod fiscal, taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect datorat bugetului statului.
Art. 126 alin. 1 Cod fiscal reglementează operațiunile impozabile din punct de vedere al TVA, definite ca fiind acele operațiuni care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții:
a) operațiunile care, în sensul art. 128-130 constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plată;
b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 132 și 133;
c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă, astfel cum este definită de art. 127 alin. 1, acționând ca atare;
d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una din activitățile economice prevăzute la art. 127 alin. 2.
Persoanele impozabile, din punct de vedere al TVA, sunt cele prevăzute de art. 127 alin. 1 Cod fiscal, respectiv orice persoană care desfășoară de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. 2, oricare ar fi scopul și rezultatul acestei activități; activitățile economice, potrivit art. 127 alin. 2 Cod fiscal, cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive agricole și activitățile profesiilor liberale sau asimilate acestora.
În conformitate cu prevederile art. 129 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 se consideră prestare de servicii orice operațiune care nu constituie livrare de bunuri, așa cum este definită la art. 128.
Aliniatul 2 al articolului 129 prevede că o persoană impozabilă, care acționează în nume propriu, dar în contul altei persoane, ca intermediar în prestarea de servicii, se consideră că a primit ea însăși aceste servicii.
De asemenea, potrivit art. 129 alin. 3 lit. e Cod fiscal, prestările de servicii cuprind operațiuni cum sunt servicii de intermediere efectuate de persoane care acționează în numele și în contul altei persoane, atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii.
Tribunalul a observat că activitățile desfășurate de către reclamant în baza contractelor nr. CS 0197/2007, nr._/2007 și nr. 1687/2007, reprezintă operațiuni impozabile, în sensul definit de Codul fiscal, iar reclamantul, ca urmare a prestării serviciilor rezultate din contractele încheiate, are calitatea de persoană impozabilă din punct de vedere al T.V.A., potrivit dispozițiilor art. 127 alin. 1 și 2 Cod fiscal.
Persoanele impozabile au, potrivit dispozițiilor art. 153 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, obligația de a solicita înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal competent.
Tribunalul a reținut că pârâta, în baza datelor și informațiilor existente în evidența sa fiscală, a comunicat reclamantului, Notificarea nr._/19.09.2011, prin care i s-a pus în vedere că are obligația legală de a solicita înregistrarea sa în scopuri de TVA (fila 115 -116 dosar fond).
Întrucât reclamantul nu s-a conformat, pârâta, în conformitate cu prevederile art. 1531 alin. 4 Cod fiscal, a procedat la înregistrarea, din oficiu, în scopuri de TVA, a reclamantului – contribuabil, prin decizia nr. 12.200/30.09.2012.
Tribunalul a considerat, având în vedere starea de fapt și prevederile legale mai sus reținute, că decizia nr. 12.200/2012 a fost emisă în conformitate cu dispozițiile legale, ca urmare a constatării faptului că reclamantul a realizat operațiuni impozabile, din punct de vedere al T.V.A, pentru care avea obligația să solicite înregistrarea în scopuri de T.V.A.
Pe cale de consecință, tribunalul a apreciat că și decizia nr._/16.11.2011, prin care pârâta a respins contestația reclamantului împotriva deciziei nr. 12.200/30.09.2011, a fost emisă în conformitate cu aceleași dispoziții legale incidente în cauză, astfel că acțiunea reclamantului urmează a fi respinsă, ca nefondată.
Tribunalul a înlăturat apărarea reclamantului, referitoare la faptul că pentru veniturile pe care le-a realizat ca urmare a desfășurării activității prevăzute în contractele încheiate cu S.C. Allinaz – Ț. Pensii Private – societate de administrare a unui fond de pensii administrate privat și a fondurilor de pensii facultativ, sunt aplicabile prevederile art. 141 alin. 2 lit. a pct. 6 Cod fiscal coroborate cu prevederile pct. 35 alin. 15 lit. b din Normele metodologice, având în vedere următoarele considerente:
Prevederile legale invocate de reclamant reglementează operațiunile scutite de T.V.A., enumerând și prestările serviciilor de natură financiar – bancară, respectiv administrarea de fonduri speciale de investiții printre care și fondurile de pensii administrate privat și fondurile de pensii facultative.
Articolul 2 alin. 1 pct. 8 și 9 din Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat definesc noțiunea de administrator ca fiind societatea de pensii, care are ca obiect exclusiv de activitate administrarea fondurilor de pensii și, opțional, furnizarea de pensii private, iar agentul de marketing al fondului de pensii este definit ca fiind persoana fizică sau juridică mandatată de administrator să obțină acordul de aderare al participanților.
Articolul 115 alin. 1 și 3 din lege prevede că activitatea de marketing a fondului este condusă de administrator, care este răspunzător pentru recrutarea, instruirea, monitorizarea și plata agenților de marketing.
Potrivit art. 116 alin. 3 din Legea nr. 411/2004, activitatea agentului de marketing se desfășoară pe bază de comision suportat de administrator.
Potrivit dispozițiilor mai sus menționate ale Legii nr. 411/2004 coroborate cu dispozițiile art. 141 alin. 2 lit. a pct. 6 din Codul fiscal, tribunalul a considerat că scutirea de T.V.A. se aplică pentru activitatea de administrare a fondurilor de pensii, activitate care este desfășurată de către societatea de pensii în calitate de administrator, respectiv de către S.C. Allianz Ț. Pensii Private și nu pentru activitatea de marketing desfășurată de reclamant, în calitate de agent de marketing în baza contractului de mandat încheiat cu administratorul fondului de pensii private.
Referitor la susținerea reclamantului privind neconcordanța dintre data înregistrării în scopuri de T.V.A. înscrisă în decizia nr. 12.200/2011 și cea înscrisă în certificatul de înregistrare în scopuri de TVA nr._, tribunalul, observând că reclamantul nu a contestat și certificatul menționat, nu s-a mai pronunțat asupra neconcordanțelor semnalate, apreciind că, în caz contrar, s-ar încălca principiul disponibilității procesuale, prevăzut de art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul Bîrla C. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Orașului M. Nouă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul B. C., solicitând admiterea recursul așa cum e formulat, modificarea sentința numărul 1369 pronunțata de Tribunalul C.-S. la data de 02.11.2012, in dosarul numărul_, iar pe fond admiterea contestației formulată împotriva deciziei privind înregistrarea, din oficiu, in scopuri de TVA numărul_, încheiata la data de 16.11.2011 de Direcția Generala a Finanțelor Publice C.-S., Administrația Finanțelor Publice a Orașului M. - Noua, prin care a fost soluționata contestația formulata împotriva deciziei nr._/30.09.2011 emisa de Direcția Generala a Finanțelor Publice C.-S., Administrația Finanțelor Publice a Orașului M. - Noua pe care o consider neîntemeiata, pentru următoarele motive:
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond in sentința recurată face trimitere la dispozițiile art. 127 - 129 Cod Fiscal, insa apreciază ca aceste prevederi legale nu-si fac aplicabilitatea in prezenta cauza, in cauza fiind vorba tocmai de o excepție de la aceste prevederi legale.
Se solicită a se observa că sumele pe care le-a încasat reprezintă comisioanele stabilite in conformitate cu prevederile contractului CS/0197, si impozitate conform legii, obținute in urma desfășurări activităților prevăzute in acest contract de mandat, drept pentru care in cauza își fac aplicabilitatea dispozițiile articolului 141 alin (2 ) lit. a, pct. 6 din Codul Fiscal al României, coroborat cu prevederile punctului 35 alin (15) lit. b din Norma Metodologica 2004 actualizata, de aplicare a Codului Fiscal, si nu prevederile art.152 alin 1 din L. 571/2003 privind Codul fiscal.
In sentința pe care a înțeles sa o recureze instanța de fond, in mod eronat a reținut ca pentru activitățile pe care le-a desfășurat, cealaltă parte contractanta avea obligația sa rețină si să vireze impozitul legal, prin reținerea la sursa, pentru venitul realizat, in realitate arată că a declarat veniturile obținute din activități independente, pentru aceste sume i s-a stabilit valoarea impozitului datorat, impozit pe care l-a achitat in cuantumul stabilit.
Mai mult, contestația pe care a înțeles sa o formuleze a privit înregistrarea in scopuri de TVA si nu impozitul pe venit, după cum face vorbire instanța de fond in sentința pe care a înțeles sa o recureze.
După cum se poate observa din conținutul art. 3 al contractului CS/0197 încheiat cu . Private, obiectul acestui contract îl constituie activitatea de marketing al fondului de pensii administrat privat, desfășurate de către Agent pentru Companie. Agentul va îndeplini aceasta activitate in conformitate cu legislația specifica in vigoare din domeniul fondurilor de pensii administrate privat, respectiv, dar fără a se limita la Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicata, cu modificările si completările ulterioare, Codul Comercial, normele, reglementările, actele adoptate/precizările transmise de CSSP, procedurile interne si prezentul contract. Invocă art. 57 și art. 58 din L. 411/2004.
Din obiectul contractului de mandat coroborat cu dispozițiile legale susmenționate, rezulta, fără drept de tăgada, că agenții sunt mandatați de către societățile comerciale pe acțiuni autorizate să administreze fondurile de pensii administrate privat si fondurile de pensii facultative, sa administreze fondul de pensii, ceea ce nu se poate delega, prevederile art. 58 alin. 1 din L. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, cu modificările si completările ulterioare fac referire, strict la delegarea răspunderii, nu a administrării, doar răspunderea privind administrarea fondului fiind cea care nu poate fi delegata.
Mai mult, deși prin decizia nr. 12.200/30.09.2011 i se comunica înregistrarea in scopuri de TVA începând cu data de 01.11.2011, ulterior, prin certificatul de înregistrare in scopuri de TVA . numărul_, a fost înregistrat in scopuri de TVA din data de 14.10.2011, existând o vădita neconcordanta intre data menționata in Decizia 12.200/30.09.2011 si data menționata in certificatul fiscal emis.
Precizează ca veniturile obținute in baza contractului CS/0197 încheiat cu . Private, au fost realizate doar ., fără a mai obține ulterior alte venituri in baza acestui contract, contract ce a si fost reziliat tocmai pentru acest motiv ( nerealizarea de venituri).
F. de cele susmenționate, solicită admiterea recursul așa cum a fost formulat, sa modificați sentința numărul 1369 pronunțata de Tribunalul C.-S. la data de 02.11.2012, iar pe fond solicită admiterea contestației formulata împotriva deciziei privind înregistrarea, din oficiu, in scopuri de TVA numărul_, pe care o consideră neîntemeiată.
In drept, își întemeiază pe prevederile L. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările si completările ulterioare, OG 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
Intimata, deși legal citată, nu a depus întâmpinare.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 304 ind. 1 C.p.civ., Curtea reține următoarele:
Contrar susținerilor recurentului, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că activitățile desfășurate de către reclamant în baza contractelor nr. CS 0197/2007, nr._/2007 și nr. 1687/2007, reprezintă operațiuni impozabile, în sensul definit de Codul fiscal, iar reclamantul, ca urmare a prestării serviciilor rezultate din contractele încheiate, are calitatea de persoană impozabilă din punct de vedere al T.V.A., potrivit dispozițiilor art. 127 alin. 1 și 2 Cod fiscal, revenindu-i obligația de a solicita înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal competent potrivit dispozițiilor art. 153 alin. 1 din Legea nr. 571/2003.
Nu pot fi reținute susținerile recurentului în sensul că din dispozițiile art. 3 ale contractului de mandat nr. CS 0197 din 07.07.2007 ar rezulta că agenții sunt mandatați de către societățile comerciale pe acțiuni autorizate să administreze fondurile de pensii administrate privat si fondurile de pensii facultative, iar potrivit prevederilor art. 58 alin. 1 din L. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, doar răspunderea privind administrarea fondului este cea care nu poate fi delegata.
Astfel, potrivit art. 3 din contractul susmenționat ( fila 39 dosar fond), „ obiectul contractului îl constituie realizarea activității de marketing al fondului de pensii administrat privat desfășurate de către Agent pentru Companie. ”
Or, potrivit art. 141 alin. 2 lit. a pct. 6 din Legea nr. 571/2003, sunt scutite de taxă, prestările următoarelor servicii de natură financiar-bancară: administrarea de fonduri speciale de investiții. Conform pct. 35 alin. 15 din HG nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, în sensul art. 141 alin. 2 lit. a pct. 6 din Legea nr. 571/2003, fondurile speciale de investiții sunt fondurile de pensii administrate privat și fondurile de pensii facultative, iar la alin. 1 s-a prevăzut că serviciile externalizate aferente operațiunilor prevăzute la art. 141 alin.2 lit. a din Codul fiscal, precum serviciile de marketing (…) nu se cuprind în sfera operațiunilor scutite de taxă.
Față de aceste dispoziții legale coroborate cu prevederile art. 2 alin. 1 pct. 8, art. 55 și art. 122 din Legea nr. 411/2004, Curtea reține că doar societatea comercială pe acțiuni care are ca obiect exclusiv de activitate administrarea fondurilor de pensii poate administra un fond de pensii, agentul de marketing, în speță reclamantul, desfășurându-și activitatea în temeiul contractului de mandat încheiat cu administratorul, pe bază de comision suportat de administrator, serviciile de marketing prestate de acesta necuprinzându-se în sfera operațiunilor scutite de taxă conform art. 141 alin. 2 lit. a pct. 6 din Legea nr. 571/2003.
Având în vedere că scutirea de T.V.A. se aplică doar pentru activitatea de administrare a fondurilor de pensii, activitate care este desfășurată de către societatea de pensii în calitate de administrator, respectiv de către S.C. Allianz Ț. Pensii Private și nu pentru activitatea de marketing desfășurată de reclamantul recurent, în calitate de agent de marketing în baza contractului de mandat încheiat cu administratorul fondului de pensii private, Curtea constată că în mod corect prima instanță a concluzionat în sensul că decizia nr. 12.200/30.09.2012 privind înregistrarea, din oficiu, în scopuri de TVA, a reclamantului, a fost emisă în conformitate cu dispozițiile egale, ca urmare a constatării faptului că reclamantul a realizat operațiuni impozabile, din punct de vedere al T.V.A, pentru care avea obligația să solicite înregistrarea în scopuri de T.V.A.
Referitor la susținerile recurentului privind rezilierea contractului nr. CS 0197, acestea nu vor fi analizate având în vedere că nu au fost invocate prin acțiunea dedusă judecății, astfel încât nu pot fi invocate direct în calea de atac.
Referitor la susținerea recurentului privind neconcordanța dintre data înregistrării în scopuri de T.V.A. înscrisă în decizia nr. 12.200/2011 și cea înscrisă în certificatul de înregistrare în scopuri de TVA nr._, Curtea constată că în mod corect s-a menționat data de 01.11.2011 în decizia nr. 12.200/30.09.2011, ca fiind data cu care s-a procedat la înregistrarea din oficiu a recurentului în scopuri de TVA, deoarece potrivit pct. 66 alin. 1 lit. d din Normele Metodologice de aplicare a titlului VI din Codul fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004 se înscrie ca dată cu care este valabilă înregistrarea din oficiu în scopuri de TVA, data de întâi a lunii următoare celei în care s-a comunicat această decizie ( decizia fiind comunicată prin poștă la data de 04.10.2011 – fila 202 dosar fond), astfel încât nu este relevantă data înscrisă în certificatul de înregistrare în scopuri de TVA nr._, acest certificat nefiind nici contestat în speța de față.
Pentru toate aceste considerente, constatând că sentința recurată este temeinică și legală, în baza art. 312 alin.1 C.proc.civ., Curtea va respinge ca nefundat recursul promovat, iar în baza art. 274 C.proc.civ., va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul B. C., împotriva sentinței civile nr. 1369/02.11.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații Pârâți AFP M.-Nouă și DGFP C.-S..
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.10.2013.
PREȘEDINTE pentru JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. C. M. I. Ș. E. P.
aflată în concediu fără plată
semnează PREȘEDINTE
Prof. Univ. Dr. L. B.
GREFIER
D. C.
RED/ Ș.E.P./16.12.2013
TEHNORED/D.C./ 16.12.2013 – 2 exemplare
Primă instanță:Tribunalul C.-S.
Judecător – I. M.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1612/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 640/2013.... → |
|---|
