Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 643/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 643/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 4349/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 643
Ședința publică din data de 21 februarie 2013
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
JUDECĂTOR: L. L.
GREFIER: I. B.
Pe rol recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 3393/6.09.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ ,în contradictoriu cu reclamantul intimat B. B. R. și intimata – chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat, avocat K. A., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului intimat a depus concluzii scrise și chitanța fiscală, ce atestă achitarea onorariului de avocat în cuantum de 600 lei.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul pentru dezbaterea în fond recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3393/6.09.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii.
A fost admisă acțiunea în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamantul B. B. R. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice A. și, în consecință:
A fost obligată pârâta să îi restituie reclamantului suma de 4158 lei, achitată prin chitanța . nr._/06.04.2012, reprezentând taxă de poluare, actualizată cu dobânda calculată în conformitate cu art. 124 C.pr.fisc., începând cu ziua următoare termenului de 45 de zile de la data înregistrării, în evidența pârâtei-30.05.2012, a cererii reclamantului de restituire a taxei.
A fost admisă cererea pârâtei AFP A. de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și, în consecință:
A fost obligată chemata în garanție să îi restituie pârâtei suma de 4158 lei, achitată de reclamantă în favoarea ei, împreună cu dobânda.
A fost obligată pârâta să îi plătească reclamantului 539,3 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Administrația Finanțelor Publice A. a declarat recurs, invocând nelegalitatea hotărârii, prin aceea că acțiunea reclamantului este inadmisibilă și prematur formulată, în raport cu dispozițiile Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autoturisme și Normele metodologice de aplicare a acestei legi, lege care a abrogat Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și a instituit o procedură administrativă de restituire a sumelor percepute cu titlu de taxă de poluare, la cererea contribuabilului și numai pentru diferența rezultată dintre taxa de poluare plătită în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și cea datorată conform Legii nr. 9/2012.
Se susține, că această procedură prealabilă nu a fost urmată în cauză, contrar legii și deciziei nr. 24/2011 pronunțată în recursul în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Totodată, se susține compatibilitatea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu dispozițiile art. 110 TFUE, statele membre având libertatea de a stabili taxe de tipul celor în discuție, iar, în raport cu jurisprudența CJUE se invocă noua lege, Legea nr. 9/2012, care a eliminat efectele discriminatorii la care Curtea s-a referit în cauza T. contra României, 7 aprilie 2011, raportat la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008.
În cauză, reclamantul intimat a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea excepției de inadmisibilitate invocată de recurentă.
Verificând recursul astfel declarat, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii, din perspectiva dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă în cauză nefiind incidente temeiurile de casare/modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și nici alte temeiuri în sensul art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă.
Astfel, cât privește fondul cauzei, Curtea reține că recurenta susține compatibilitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu dreptul european, în raport cu art. 110 din TFUE.
Impedimentul de analiză a argumentelor expuse în motivele de recurs derivă din faptul pronunțării unor hotărâri în procedura reglementată de art. 267 din TFUE de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin care a fost lămurit înțelesul art. 110 din Tratat, incident în cauza de față, la care se adaugă: prioritatea normelor europene față de cele interne, contrare sau incompatibile cu dreptul Uniunii Europene; efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale, obligația de interpretare a dreptului intern conform dreptului european, obligația reparării prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor europene, ca urmare a emiterii unor norme contrare sau incompatibile cu dreptul european.
În acest cadru, Curtea evocă Hotărârea din 7 aprilie 2011 a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra Satului Român, prin care s-a statuat că, art. 110 din TFUE (fost art. 90 CE) trebuie interpretat în sensul că "se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de piața națională".
Din această perspectivă, judecătorul național a constatat incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu norma europeană menționată, dat fiind că, taxa prevăzută de norma internă română nu este impusă și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării / reînmatriculării lor, constatare care obligă la admiterea acțiunii și restituirea sumei încasate cu titlu taxă de poluare către reclamanți, conform principiului arătat mai sus.
În ceea ce privește dispozițiile Legii nr. 9/2012, Curtea observă că Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a abrogat Ordonanța de urgență nr. 50/2008, iar conform art. 12 alin. (1) din noul act normativ „în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România”.
Curtea constată că, prin dispozițiile Legii nr. 9/2012 se tinde la înlocuirea retroactivă a reglementării taxei de poluare cu aceea cuprinsă în noua lege, referitoare la taxa pentru emisiile poluante, prin ajustarea vechii taxe de poluare la nivelul noii taxe, în vigoare din luna ianuarie 2012.
Efectul concret al acestei reglementări este acela al limitării, cel puțin în anumite cazuri, a dreptului contribuabilului care a plătit taxa de poluare la restituirea integrală a taxei respective.
Or, Curtea subliniază că taxa de poluare a fost considerată de Curtea Europeană de Justiție ca fiind contrară art. 110 TFUE și că această constatare impune restituirea taxelor plătite cu încălcarea dreptului UE. Dată fiind prioritatea dreptului UE în raport cu dreptul intern, Curtea reține că efectele impuse prin aplicarea dreptului UE nu pot fi înlăturate, nici măcar parțial, printr-o lege internă.
Prin urmare, Curtea consideră că această reglementare nu poate aduce atingere constatării Curții Europene de Justiție referitoare la contrarietatea dintre Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 și art. 110 Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, contrarietate în vigoare la momentul plății taxei de poluare de către reclamant.
Totodată, caracterul retroactiv al acestei reglementări împiedică aplicarea acestor dispoziții unor raporturi juridice născute anterior intrării ei în vigoare, în condițiile în care la momentul plății taxei de poluare de către reclamant, această taxă nu se aplica autovehiculelor de ocazie de pe piața internă, grevând exclusiv autovehiculele de ocazie înmatriculate pentru prima dată în România în perioada respectivă.
Curtea observă că Legea nr. 9/2012 nu înlătură sub nici o formă – pentru trecut – această discriminare existentă la momentul plății taxei de poluare din litigiu, în condițiile în care nu impune noua taxă și autovehiculelor deja înmatriculate în România și care au făcut obiectul unor vânzări sau transcrieri a dreptului de proprietate în perioada în care a fost în vigoare Ordonanța de urgență Guvernului nr. 50/2008.
Prin urmare, Curtea consideră că dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012 nu înlătură dreptul reclamantului de a obține restituirea integrală a taxei de poluare în litigiu ca fiind o taxă contrară art.110 TFUE.
Pe cale de consecință, excepțiile inadmisibilității, prematurității acțiunii reclamantului nu pot fi primite, Legea nr. 9/2012 nefiind aplicabilă litigiului, astfel că, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este, deopotrivă, în spiritul deciziei nr. 24/14.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că acțiunile de domeniul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 sunt admisibile, procedura prealabilă de constatare, prevăzută de art. 7 din Ordonanță, cu referire la Codul de procedură fiscală nefiind aplicabilă cererilor de restituire a taxei de poluare.
Sub acest aspect, Curtea constată că reclamantul în cauză a urmărit recuperarea sumei achitată cu titlu de taxă de poluare, acesta fiind scopul imediat al acțiunii sale, căci reclamantul nu invocă în susținerea acțiunii sale un calcul eronat al taxei sau „nedatorarea” sumei în raport cu Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, ci, exclusiv, incompatibilitatea acestei Ordonanțe cu dreptul european, pornind de la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, respectiv cauza T. contra României (2011), interesul reclamantului în cauză poate fi cenzurat în spiritul Deciziei nr. 24/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, menționată mai sus, de către instanțele judecătorești.
Cât privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamantul intimat în cadrul recursului, Curtea urmează a observa dispozițiile art. 274 (3) Cod procedură civilă, astfel că va acorda intimatului cheltuieli de judecată, în sumă de 600 lei, având în vedere munca efectiv depusă de apărătorul reclamantului intimat în prezenta cauză, care s-a finalizat la primul termen de judecată acordat, împrejurarea că problema de drept incidentă în cauză a fost clarificată în jurisprudență și doctrină, fiind consecința modului de interpretare deja stabilit de către CJUE, relativ la dispozițiile art. 110 din TFUE.
La toate acestea, Curtea a avut în vedere și valoarea obiectului pricinii, cu care a fost investită instanța de fond, a cărei hotărâre face obiectul recursului de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 3393/6.09.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Obligă recurenta la plata sumei de 600 lei către reclamantul B. B. R., cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. G. A.-M. N. L. L.
GREFIER,
I. B.
Red.M.G/13.03.2013
Tehnored.I.B/.13.03/2013
Ex.2
Primă instanță – M. M. – Tribunalul A.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 07/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 09/2013.... → |
|---|
