Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1381/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1381/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 6294/108/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 22.06.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 1381
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.03.2013
PREȘEDINTE: R. C.
JUDECĂTOR: M. I.
JUDECĂTOR: Ș. E. P.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de Administrația Finanțelor Publice A., împotriva sentinței civile nr. 932/21.03.2012 pronunțată de Tribunalul A., în contradictoriu cu intimatul reclamant Țidorescu A.-G. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect contestație act administrativ fiscal
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 20.02.2013, întâmpinare din partea reclamantului intimat, iar la data 18.03.2013 reclamantul intimat a depus dovada sesizării organului fiscal pentru restituirea taxei anterior introducerii acțiunii.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă, constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 932 din data de 21.03. 2012, Tribunalul A. a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Țidorescu A. G.; a obligat pârâta să restituie reclamantului taxa de poluare în cuantum de 819 RON stabilită prin decizia de calcul a taxei de poluare nr._/ad/24.11.2010 și la plata dobânzii legale în materie fiscală prevăzută de art. 124 alin. 2 și art. 120 alin. 7 din Codul de procedură fiscală calculată de la data formulării cererii de restituire și până la data restituirii efective; a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, împotriva Ministerului Mediului – Administrația F. pentru Mediu; a obligat chematul în garanție să restituie pârâtei taxa de poluare în cuantumul susmenționat, cu dobânzile legale aferente enunțate și, totodată, a obligat pârâta să plătească reclamantului 40,5 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Constatând că instituirea taxei de poluare prin OUG. nr. 50/2008 s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (vechiul art. 90, modificat prin . Tratatului de la Lisabona), Tribunalul a considerat că acțiunea reclamantului este admisibilă, în condițiile în care taxa de poluare achitată de acesta este în contradicție cu legislația europeană în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal Administrația Finanțelor Publice A., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii introductive.
Recurenta critică pe fond sentința, susținând legalitatea taxei în discuție, conform OUG nr.50/2008, act normativ conform dreptului comunitar, așa cum rezultă din preambulului acestuia, că taxa astfel percepută nu este discriminatorie, nefiind dovedită în concret o depreciere reală a autovehiculului ce a determinat plata acestei taxe, din perspectiva criteriilor obiective consacrate în jurisprudența CEJ.
Mai arată că reclamantul avea posibilitatea să solicite restituirea taxei în raport cu procedura prev. de Legea nr.9/2012, procedură care nu a fost urmată în cauză.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 304 ind. 1 C.p.civ., Curtea reține următoarele:
Litigiul pune în discuție caracterul indirect discriminatoriu al taxei instituie prin O.U.G. nr. 50/2008, în sensul că măsura legislativă adoptată de Statul român descurajează importul de autovehicule de ocazie din statele membre ale Uniunii Europene. Analizând neutralitatea taxei pe poluare instituite prin O.U.G. nr. 50/2008, prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09 (T.), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, precizând că „articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE”.
Considerentele au fost precizate de CJUE și în cauza N. - C-263/10, reținându-se că toate versiunile de modificare a O.U.G. nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importantă, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Reclamantul, achitând taxa calculată în temeiul O.U.G. nr. 50/2008, în forma în vigoare la data prelevării taxei, urmează a se constata că taxa prelevată contribuabilului avea, datorită efectelor concrete pe care le-a produs, caracter discriminatoriu, fiind contrară dispozițiilor din fostul art. 90 TCE, actualul art. 110 TFUE. În aceste condiții, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, se impune restituirea taxei, întrucât, astfel cum a statuat CJUE (C-62/93), contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european, rațiunea fiind aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european.
În ce privește impedimentul în analiza cererii rezultând din existența, la momentul judecății, a procedurii de restituire a taxei prelevate cu încălcarea dreptului comunitar – procedura reglementată de art. 12 din Legea nr. 9/2012, Curtea reține că efectele impuse prin aplicarea dreptului european nu pot fi înlăturate, nici măcar parțial, printr-o lege internă. Legalitatea plății taxei pe poluare se analizează prin raportare la reglementarea națională existentă la momentul plății, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, încălcarea dreptului comunitar realizându-se, așa cum s-a reținut în cauzele T. și N., prin însăși perceperea taxei pe poluare în temeiul O.U.G. nr. 50/2008. Dispoziția legală cuprinsă la art. 12 din Legea nr. 9/2012 ce vizează posibilitatea restituirii diferenței dintre valoarea taxei calculată conform noilor prevederi și cuantumul taxei plătite ca taxă specială de primă înmatriculare sau ca taxă de poluare este nerelevantă în cauză, întrucât demonstrându-se încălcarea art. 110 TFUE, reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei astfel achitată; contrar opiniei recurentei, prevederile cuprinse în Legea nr. 9/2012 sunt inaplicabile în speță, de vreme ce taxa a cărei restituire se solicită a fost percepută sub imperiul O.U.G. nr. 50/2008; de altfel, procedura administrativă reglementată de Legea nr. 9/2012 nu permite restituirea taxei, ci stabilirea unei noi taxe în condițiile actualei reglementări și, eventual, restituirea diferenței; chiar acceptând că în prezent s-ar fi înlăturat din legislația națională elementele de discriminare indirectă reținute de CJUE în cauzele anterior citate, astfel cum a susținut recurenta, se observă că prezentul litigiu pune în discuție prelevarea unei taxe în temeiul unei legislații incompatibile cu dreptul european și, în consecință, autoritatea nu se poate opune judecății invocând culpa contribuabilului în neurmarea unei proceduri administrative prealabile.
În ceea ce privește însă obligația de plată a dobânzii legale aferente taxei prelevate în mod nelegal, Curtea reține ca fiind incidente în cauză dispozițiile art.124 alin.1și art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, contrar celor reținute de instanța de fond, astfel că dobânda se acordă nu de la data plății taxei ci, începând cu ziua următoare expirării termenului de 45 zile de la data înregistrării cererii de restituire, așa cum prevăd dispozițiile legale menționate. Aceasta deoarece, în speță este vorba despre dobânzile aferente unei taxe fiscale, care se impunea fi restituită la cerere conform dispozițiilor art.117 alin.1 lit d c. proc. fisc, astfel că plata dobânzii este guvernată de dispozițiile procedural fiscale anterior menționate potrivit principiului specialia generalibus derogant, conform căruia legea specială derogă de la legea generală.
Sub aspectul înregistrării cererii de restituire, se va avea în vedere că până la soluționarea recursului reclamantul a făcut dovada că s-a adresat pârâtei recurente cu o cerere de restituire, înregistrată sub nr._, la data de 16.12.2011, astfel că dobânda aferentă taxei se va calcula în raport cu data înregistrării acestei cereri.
În consecință, în temeiul art.304/1 și art.312 alin.3 C. proc. civ. recursul va fi admis doar sub acest aspect, cu modificarea în parte a sentinței recurată în sensul acordării dobânzile fiscale aferente taxei pe poluare, conform art. 124 al. 1 și art. 70 alin. 1 C.pr. fisc., cu începere de la a 45-a zi de la înregistrarea cererii de restituire, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuielile de judecată constând în onorariu apărător, solicitate în recurs de către reclamantul intimat, nu vor fi acordate având în vedere că acesta este parte căzută în pretenții în recurs, în sensul art.274 C. proc. civ. și este în culpă procesuală întrucât a solicitat dobânda aferentă taxei pe poluare de la data încasării acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice A., împotriva sentinței civile nr. 932/21.03.2012 pronunțată de Tribunalul A., în contradictoriu cu intimatul reclamant Țidorescu A.-G. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că dobânzile fiscale aferente taxei pe poluare se acordă începând cu a 45-a zi de la data înregistrării cererii de restituire, conform art. 124 al. 1 și art. 70 alin. 1 C.pr. fisc..
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 21.03.2013, în ședința publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. C. M. I. Ș. E. P.
GREFIER
D. C.
RED/ M.I./15.04.2013
TEHNORED/D.C./ 15.04.2013 – 2 exemplare
Primă instanță:Tribunalul A.
Judecător – E. I.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6024/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9867/2013.... → |
|---|
