Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9798/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9798/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 1254/115/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 9798
Ședința publică din 21 octombrie 2013
PREȘEDINTE: Prof. Univ. Dr. L. B.
JUDECĂTOR: E. N.
JUDECĂTOR: C. L.
GREFIER: F. N.
S-au luat în examinare recursul declarat de către reclamantul Ș. P. și pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE C.-S.-Administrația Finanțelor Publice Băile Herculane împotriva sentinței civile nr.917/05.04.2013, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice Reșița și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu București, având ca obiect contestare act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat B. A. L. pentru reclamantul intimat, lipsă celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, Curtea dispune judecarea recursului.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că s-a depus prin registratură de către reclamantul-intimat, împuternicire avocațială si cerere de repunere in termen .
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea recursului lor și respingerea
recursului declarat de pârâtă, menținerea hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată precum si admiterea cererii de repunere in termen.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.917/05.04.2013, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice C. S..
A fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamantul S. P. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice C. S. și Administrația Finanțelor Publice Băile Herculane.
A fost respinsă acțiunea formulată de către reclamant în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C. S. pentru lipsa calității procesuale pasive.
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Băile Herculane să restituie reclamantului suma de_,26 lei, reprezentând taxă de poluare și a dobânzii aferente calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la data de 18.10.2012 până la data plății efective a taxei pe poluare.
Au fost respinse în rest pretențiile reclamantului la plata sumei de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
Împotriva acestei hotărâri, pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE C.-S.- Administrația Finanțelor Publice Băile Herculane cât și reclamantul Ș. P. au declarat recurs.
În recursul reclamantului se invocă nelegalitatea hotărârii în ceea ce privește dobânzile legale acordate de către prima instanță, recurentul solicită să se dispună acordarea dobânzilor de la data formulării cererii de restituire și nu de la a 45-a zi de la depunerea cererii de restituire, așa cum greșit s-a dispus prin sentința atacată.
În recursul pârâtei, hotărârea este criticată sub aspectul excepției inadmisibilității acțiunii ca fiind prematur introdusă, întrucât în baza art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, republicată, procedura prealabilă administrativă era obligatorie în cauză, iar reclamantul nu a făcut dovada atacării deciziei pentru stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule la autoritatea ierarhic superioară autorității emitente a actului.
Totodată, se invocă tardivitatea formulării unei astfel de proceduri administrative, în raport cu dispozițiile art.207 al.1 din O.G. 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscală.
Și pe fondul cauzei se solicită a se constata compatibilitatea OUG 50/2008 cu dreptul UE, art.110 TFUE.
În cauză, reclamantul intimat nu a depus întâmpinare la dosar.
Verificând recursurile astfel declarate, Curtea constată următoarele:
Cu privire la recursul reclamantului, Curtea constată că prin hotărârea din 18.04.2013, dată de CJUE în cauza C-565/11, I., s-a statuat în sensul că „dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, (precum cel instituit prin art. 124 C.pr.fiscală – n.n.) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”. Aplicând cu prioritate dispozițiile din legislația Uniunii Europene, astfel interpretate de CJUE cu forță obligatorie pentru judecătorul național, se constată necesar a fi înlăturate prevederile din dreptul național, anume, art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală, care permit acordarea dobânzilor doar după expirarea unui termen de 45 de zile de la înregistrarea la organul fiscal a cererii de restituire, urmând a fi recunoscut dreptul reclamantului de a beneficia de dobânzi aferente sumei achitate cu titlu de taxă pe poluare de la data plății acesteia.
Sub acest aspect, Curtea va admite recursul și va modifica în parte hotărârea recurată, în baza art. 312 (3) Cod procedură civilă.
Cu privire la recursul pârâtei, sub aspectul excepției inadmisibilității acțiunii reclamantului, Curtea reține că, în prezenta cauză, asemenea celorlalte cauze aflate pe rolul instanțelor de fond, reclamanții urmăresc exclusiv restituirea sumelor percepute de stat, cu titlu de taxă de poluare, în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, iar nu ajustarea acestor sume din perspectiva modului de calcul, organului emitent etc.
Ca o dovadă în acest sens, reclamantul în cauză s-a adresat pârâtei recurente cu o cerere de restituire a sumei achitată cu titlu de taxă de poluare. Pârâta recurentă a respins cererea, ca neîntemeiată, iar Înalta Curte de Casație de Justiție București, prin Decizia nr. 24/2011 statuează, în mod obligatoriu, că procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 nu se aplică în cazul litigiilor în care se solicită restituirea taxei de poluare.
Prin urmare, Curtea constată că tribunalul a dezlegat această problemă de drept în spiritul legii, context în care se impune a se menționa că, instanțele au constatat că Statul nu s-a angajat să restituie administrativ asemenea taxe, problema fiind, încă, în discuție în spațiul public, iar cetățenii justițiabili care au inițiat menționata procedură prealabilă administrativă au întâmpinat un refuz de rezolvare, în sensul că li s-au respins astfel de cereri, consolidându-se, chiar, o practică a autorităților administrative în acest sens.
În acest context, judecătorul este dator să observe dispozițiile art. 129, art. 130 Cod procedură civilă și să curme orice formă de abuz în legătură cu respectarea drepturilor deduse judecății, inclusiv în legătură cu tendințele de tergiversare, înregistrate din partea instituțiilor statului, cât privește satisfacerea (efectivă) a acestor drepturi, prin înlăturarea grabnică a încălcărilor constatate de instanțele naționale sau europene.
Cât privește OUG 50/2008, Curtea reține că recurenta susține compatibilitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu dreptul european, în raport cu art. 110 din TFUE.
Impedimentul de analiză a argumentelor expuse în motivele de recurs derivă din faptul pronunțării unor hotărâri în procedura reglementată de art. 267 din TFUE de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin care a fost lămurit înțelesul art. 110 din Tratat, incident în cauza de față, la care se adaugă: prioritatea normelor europene față de cele interne, contrare sau incompatibile cu dreptul Uniunii Europene; efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale, obligația de interpretare a dreptului intern conform dreptului european, obligația reparării prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor europene, ca urmare a emiterii unor norme contrare sau incompatibile cu dreptul european.
În acest cadru, Curtea evocă Hotărârea din 7 aprilie 2011 a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra Satului Român, prin care s-a statuat că, art. 110 din TFUE (fost art. 90 CE) trebuie interpretat în sensul că "se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de piața națională".
Din această perspectivă, judecătorul național a constatat incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu norma europeană menționată, dat fiind că, taxa prevăzută de norma internă română nu este impusă și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării / reînmatriculării lor, constatare care obligă la admiterea acțiunii și restituirea sumei încasate cu titlu taxă de poluare către reclamanți, conform principiului arătat mai sus.
Văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite cererea de repunere în termen a formulată de către reclamantul Ș. P. împotriva sentinței civile nr.917 din 05.04.2013 pronunțată de Tribunalul C. - S. în dosar nr._ .
Admite recursul declarat de reclamanta Direcția G. a Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice Băile Herculane împotriva sentinței civile nr.917 din 05.04.2013 pronunțată de Tribunalul C. - S. în dosar nr._ .
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că:
Acordă dobânzile legale de la data plății taxei.
Menține în rest sentința atacată.
Respinge recursul pârâtei.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 22 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
Prof. Univ. Dr. L. B. E. N. C. L.
GREFIER,
F. N.
Red.CL/29.11.2013
Tehnored. .NF/29.11.2013
Primă instanță: L. T.
- Tribunalul C.-S.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3218/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 28/2013.... → |
|---|
