Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9867/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9867/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 7520/30/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARA Operator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.9867
Ședința publică din 22 octombrie 2013
P.:R. O.
JUDECĂTOR:D. D.
JUDECATOR:R. P.
GREFIER:M. M.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr. 915/18.03.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta D. C. R., cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T. și Administrația Fondului pentru Mediu București, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta intimată D. C. R. avocat Cimpu M. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței a fost depusă la dosar la data de 9.10.2013 de către reclamanta intimată D. C. R., întâmpinare.
Reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare, chitanța și factura privind achitarea onorariului avocațial.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului pârâtei ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, conform întâmpinării depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._ la data de 17.08.2012, reclamanta D. C. R. a solicitat obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice Timișoara la restituirea taxei specială pentru autoturisme și autovehicule (taxă de primă înmatriculare), în sumă de 5752 lei pe care a achitat-o în data de 11.07.2007, în condițiile art. 214 ind. 1 din Codul fiscal, cu prilejul înmatriculării în România a unui autovehicul Volkswagen Golf, înmatriculat anterior în Germania.
În esență, reclamanta a solicitat instanțelor de contencios administrativ obligarea pârâtei la restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare plătite pentru înmatricularea în România, în anul 2007, a unui autovehicul second hand achiziționat dintr-un stat al Uniunii Europene.
II. Hotărârea Tribunalului T.:
Prin sentința civilă nr. 915/18.03.2013, pronunțată în dosar nr._, Tribunalul T.:
-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T., și în consecință, a respins acțiunea față de această pârâtă.
-a admis acțiunea formulată de reclamanta D. C. R., față de pârâtele ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE TIMISOARA și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
-a obligat pârâtele să restituie reclamantei suma de 3146 lei, reprezentând taxa de poluare, cu dobânzi conform art. 124 Cod de procedură fiscală.
-a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum de 839,3 lei, reținând, în esență, că taxa de poluare instituită prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 contravine art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Pe fond, în esență, cu o motivare elaborată și făcând trimitere la hotărârea T. pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Tribunalul a apreciat că acțiunea este întemeiată, reținând, în esență, că taxei de poluare – ca și taxa de poluare instituită prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 – contravine art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, astfel cum a fost interpretat prin hotărârea Curții Europene de Justiție pronunțată în cauza T. C-402/09, ținând seama și de obligația Statului Român de a respecta dreptul Uniunii Europene, obligația izvorând din dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, ca urmare a aderării României la U.E. începând cu 1.01.2007.
III. Recursul pârâtei:
Împotriva sentinței civile nr. 915/18.03.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în termen legal, a formulat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii ca vădit neîntemeiată.
În motivare se arată că în fapt, prin sentința civila nr. 915/18.03.2013, pronunțata în dosarul nr._, Tribunalul T., a admis acțiunea în contencios administrativ formulata de către reclamanta în contradictoriu cu parata A.F.P. Timișoara și Administrația Fondului pentru Mediu a dispus restituirea către reclamant a sumei de 3146 lei reprezentând taxa speciala pentru autovehicule la prima înmatriculare, cu dobânda legala aferenta conform C.pr.fiscală, precum și sa achite reclamantei cheltuielile de judecata în suma de 839,3 lei.
Susține ca sentința civila nr. 915/18.03.2013, pronunțata de Tribunalul T., este netemeinica și nelegala, fiind criticabila sub aspectul următoarele motive:
Sentința civila nr. 915/18.03.2013 a fost data de Tribunalul T. cu incălcarea și aplicarea greșita a legii (art. 304 pct. 9 C.pr.civila).
Având în vedere ca sentința civila nr. 915/18.03.2013, pronunțata în dosarul nr._, nu a fost data cu drept de apel, pârâta solicită instanței sa nu se limiteze la motivele de recurs prevăzute de art. 304 C.pr.civila și sa judece cauza sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 304/1 C.pr.civila.
Pe fondul cauzei, pârâta susține ca în mod vădit nelegal instanța a admis acțiunea formulata, având în vedere faptul ca la data de 13.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr. 9 din 6 ianuarie 2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicata în M.Of. nr. 17 din 10 ianuarie 2012, prin care s-a abrogat O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Prin acest act normativ nou au fost aduse modificări majore și esențiale cu privire la cadrul legal al instituirii taxei pe emisiile poluante ale autovehiculelor în ceea ce privește sfera de aplicare a acesteia, anumite elemente în modul de taxare și introducerii reglementărilor care dau posibilitatea recuperării diferențelor de taxă apărute prin aplicarea noilor prevederi, dar mai ales în ceea ce privește înlăturarea caracterului indirect discriminatoriu, prin taxarea unitară indiferent de proveniența autovehiculului.
În acest sens, o primă modificare majoră introdusă de Legea nr. 9/2012 (art. 4) este cea privitoare la aplicarea unitară a taxării autovehiculelor pentru care se solicită una dintre operațiunile de înmatriculare/reînmatriculare prevăzute la art. 4 din lege, indiferent de proveniența acestora, înlăturându-se astfel favorizarea indirectă a autoturismelor second-hand autohtone. Pentru un autovehicul, modul de calcul al taxei va fi identic, indiferent dacă taxa va fi achitată la momentul primei înmatriculări în România (fără distincție între un autovehicul produs în țară sau străinătate ori dacă este nou sau vechi) sau la prima transcriere a dreptului de proprietate.
De asemenea s-a soluționat și problema autovehiculelor înmatriculate înainte de 1 ianuarie 2007 (când nu se percepea taxa), sau după această dată (dar au fost scutite sau exceptate de la plata ei), pentru care s-a introdus obligativitatea plății la prima transcriere a dreptului de proprietate. Așadar, taxa pentru emisiile provenite de la autovehicule va fi plătită, o singură dată, în mod nediscriminatoriu de către toți cei care achiziționează autovehicule și le înmatriculează, dar și de către cei care au achiziționat autovehicule, dar pentru care nu a fost achitată taxa.
Taxa se calculează pe baza unor criterii obiective (tipul motorizării, capacitatea cilindrică, emisia de C02 și norma de poluare), luându-se în considerare și deprecierea autoturismului. Astfel, pentru condiții identice, taxa pentru emisiile provenite de la autovehicule va avea același cuantum, indiferent că este vorba de un autovehicul second-hand, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau un autovehicul second-hand înmatriculat în România și pentru care se transcrie dreptul de proprietate, dar pentru care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule sau taxa pe poluare pentru autovehicule. Totodată, prin introducerea modificărilor la elementele avute în vedere la calcul, care permit astfel taxarea corectă și reală a poluatorilor, bazată pe cantitatea de emisii cu impact asupra mediului produsă de aceștia, se ajunge, în anumite cazuri, la reducerea taxei cu circa 25% față de cuantumul rezultat prin aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere că și autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România de la 1 ianuarie 2007 și până la . Legii nr. 9/2012 au fost supuse unei sarcini fiscale similare, respectiv la prima înmatriculare a acestora a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în temeiul art. 2141-2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule în baza O.U.G. nr. 50/2008, cu completările și modificările ulterioare, pentru acestea nu se va achita taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule la prima transcriere a dreptului de proprietate, dacă se poate face dovada achitării acesteia, cu excepția cazului în care aceste taxe au fost restituite contribuabililor prin sentințe judecătorești.
Un alt element consacrat în noua reglementare (art. 12) este taxarea echitabilă, prin acordarea posibilității solicitării restituirii diferenței dintre valoarea taxei calculată conform noilor prevederi și cuantumul taxei plătite (ca taxa speciala de prima înmatriculare sau ca taxa de poluare). Persoanele care au plătit taxa care sancționa poluarea produsă în circulație, cu ocazia înmatriculării autovehiculului, indiferent că aceasta s-a efectuat în baza prevederilor art. 2141- 2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (pentru autovehiculele înmatriculate de la 1 ianuarie 2007 și până la 30 iunie 2008), sau în baza prevederilor O.U.G. nr. 50/2008, pot solicita restituirea diferenței de cuantum, rezultată în urma aplicării noii modalități de calcul la elementele avute în vedere la momentul înmatriculării:
"ART. 12 (...) 3) Taxa rezultată ca diferență dintre suma achitată de contribuabil cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se restituie în termenul de prescripție prevăzut de legea fiscală, pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei legi."
Pârâta susține ca prevederile dispozițiilor art. 12 alin. 3 din Legea nr. 9/2012 oferă o soluție legala obligatorie cauzei deduse judecații, drept pentru care solicită instanței sa le retina ca pertinente și concludente în judecarea cauzei.
Acest principiu stabilit de art. 12 alin. 3 din Legea nr. 9/2012 rezolva concomitent și chestiunea rambursării taxelor colectate cu încălcarea dreptului comunitar, asigurându-se restituirea eventualelor diferențe nedatorate dintre taxa în forma veche (taxa speciala de prima înmatriculare), neconforma dreptului comunitar, și taxa în forma noua (taxa pe emisii poluante), conforma dreptului comunitar!
Restituirea integrala a taxelor achitate cu încălcarea dreptului comunitar se putea dispune doar în cazurile în care normele legale prin care au fost stabilite taxele neconforme ar fi fost încă în vigoare în prezent sau acestea ar fi fost total abrogate fără a fi urmate de alte norme legale care sa instituie o noua forma a taxei respective, cazuri care în speța nu exista întrucât abrogarea art. 2141- 2143 din Legea nr. 571/2003 a fost urmata de . O.U.G. nr. 50/2008 (a se vedea în acest sens art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008), iar abrogarea O.U.G. nr. 50/2008 a fost imediat urmata de . Legii nr. 9/2012 care instituie o noua forma a taxei pe poluare, conforma dreptului comunitar.
Pe de alta parte, dispozițiile imperative ale art. 12 alin. 3 din Legea nr. 9/2012 reglementează în mod expres tocmai situația sumelor achitate anterior cu titlu de taxa speciala de prima înmatriculare în temeiul art. 2141- 2143 din Legea nr. 571/2003 în sensul restituirii doar a diferenței care ar depăși cuantumul taxei pe emisii poluante stabilite potrivit Legii nr. 9/2012, aceasta operațiune reprezentând în fapt o veritabila operațiune de stingere a doua obligații bugetare prin compensare legala, intervenita pentru soluționarea concomitenta a restituirii taxei speciale de prima înmatriculare achitate, neconforma cu dreptul comunitar și deci nedatorata, și a achitării simultane a noii taxe pe emisii poluante datorata în baza noii reglementari legale, în mod nediscriminatoriu și unitar, pentru poluarea produsa în viitor de același autoturism (vezi în acest sens și Decizia nr. 1344/2008 a Curții Constituționale).
Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 9/2012 rezulta ca, în cazul în care taxa pe emisii poluante calculata potrivit Legii nr. 9/2012 pentru același autovehicul este mai mare decât taxa speciala de prima înmatriculare achitata în temeiul art. 2141- 2143 din Legea nr. 571/2003 contribuabilii nu au dreptul la restituirea nici unei sume din taxa pe poluare achitata, întreaga suma rămânând la Fondul de Mediu cu titlu de taxa pe emisii poluante.
Cat privește eventuala invocare de către reclamantă sau de către instanța de judecata din oficiu a unei pretinse "aplicări retroactive a prevederilor art. 12 din Legea nr. 9/2012" ,pârâta recurentă învederează instanței de judecata faptul ca aceasta chestiune a fost tranșata în mod extrem de clar de către Curtea Constituționala a României, care în repetate rânduri, în soluționarea excepției de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008 -norma similara art. 12 din Legea nr. 9/2012 - prin care se dispunea restituirea diferenței între suma achitata de contribuabil cu titlu de taxa speciala pentru autovehicule și cuantumul taxei pe poluare calculată conform O.U.G. nr. 50/2008, prin Deciziile nr. 499/2009, nr. 802/2009, nr. 834/2009, nr. 1596/2009 și nr. 1152/2010, a respins excepțiile de neconstitutionalitate invocate, stabilind faptul ca aceste prevederi legale nu încalcă principiul neretroactivității legii, întrucât O.U.G. nr. 50/2008 nu cuprinde dispoziții de natură a duce la concluzia că instituie o nouă taxă, ci doar redefinește taxa specială pentru autoturisme și autovehicule. Redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atât timp cât natura juridică a celor două taxe este identică.
Pentru identitate absoluta de rațiune, nici prevederile art. 12 din Legea nr. 9/2012 nu sunt neconstituționale, ele neîncălcând principiul neretroactivității legii.
Având în vedere aceste principii ale universalității și unicității taxei, și întrucât reclamanta nu dovedește faptul ca autovehiculul în cauza ar fi exceptat în mod legal de plata taxei, potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 9/2012, recurenta susține ca instanța de judecata nu poate stabili pe cale jurisprudențiala un nou caz de exceptare de la plata taxei, legal datorate, doar pentru motivul ca aceasta a fost achitata la o anumita data sau ca a fost promovata prezenta acțiune anterior intrării în vigoare a Legii nr. 9/2012, un astfel de caz echivalând cu instituirea pe cale jurisprudențiala a unei inadmisibile discriminări pozitive a acestor autovehicule înmatriculate pentru prima dată în România de la 1 ianuarie 2007 și până la . Legii nr. 9/2012, care astfel ar fi exceptate de la plata taxei în mod evident discriminatoriu, neîntemeiat, artificial, abuziv și deci fără absolut nicio justificare.
Cat privește Hotărârea pronunțata de C.J.U.E. pe 7 aprilie 2011 în cauza C-402/09 loan T., pârâta recurentă apreciază ca aceasta a devenit în mod evident caduca, și respectiv inaplicabila, în raport cu noua reglementare legala în vigoare în prezent, de aplicare imediata.
IV.Întâmpinarea reclamantei intimate:
Prin întâmpinare, reclamanta intimată D. C. R. solicită respingerea recursului pârâtei ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică, arătând că prima instanță a făcut o corectă aplicare și interpretare a probelor administrate în cauză.
V. Aprecierea Curții de Apel:
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din codul de procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea de Apel constată următoarele:
Cu privire la fondul cauzei Curtea precizează că reclamantei i-a fost impusă plata taxei de primă înmatriculare cu prilejul înmatriculării pentru prima dată în România a unui autoturism second hand achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene.
Regimul juridic al taxei de primă înmatriculare a fost reglementat de art. 2141 -2143 din Codul fiscal, fiind în vigoare în perioada 1.01._08, dată la care a fost abrogată prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008.
Cu privire la jurisprudența Curții de Apel Timișoara în materia cererilor de restituire a taxei de primă înmatriculare, Curtea precizează că această jurisprudență a fost unanimă în soluția constatării încălcării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană prin instituirea taxei de primă înmatriculare și a admiterii cererilor de restituire integrală a acestei taxe către reclamanții care au înmatriculat în România autovehicule second hand achiziționate din state membre ale Uniunii Europene.
Reiterând această motivare, Curtea reamintește că, în interpretarea art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană – actualul art. 110 TFUE – Curtea de Justiție a Comunităților Europene – actuala Curtea de Justiție a Uniunii Europene – a statuat în hotărârea dată în cauzele C-290/2005 și C-333/2005 că, potrivit „unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit, pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatori în mod indirect datorită efectelor pe care le produce”.
Curtea constată că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană se referă la o discriminare între impozitele aplicate „produselor altor state membre” și impozitele „interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta.
Însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141 din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România.
Așadar, o eventuală discriminare operează numai între nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România anterior datei de 1.01.2007 – când Statul Român a aderat la Uniunea Europeană și au intrat în vigoare dispozițiile art. 2141 din Codul fiscal – și nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România ulterior datei de 1.01.2007.
Curtea observă, totodată, că nu se percepe taxa stabilită de 2141 din Codul fiscal în cazul reînmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în România.
Cu toate acestea, taxa stabilită de 2141 din Codul fiscal este percepută în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România.
În consecință, indiferent de nivelul de poluare al autovehiculului respectiv, dacă acesta a fost deja înmatriculat în România, taxa specială nu se datorează, aspect care este în măsură să pună la îndoială legitimitatea scopului legiuitorului român, de a institui această taxă pentru protejarea mediului înconjurător.
Date fiind aceste considerații, Curtea consideră că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamantă și contestată în prezenta cauză.
În privința consecințelor aplicării art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, în prezenta cauză, Curtea amintește principiile emise de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în interpretarea acestui articol, inclusiv cu privire la taxa de poluare română incidentă în perioada 15.12._08 – respectiv astfel cum a fost reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, în varianta inițială.
Astfel, Curtea Europeană de Justiție a analizat taxa de poluare română incidentă în perioada 15.12._08 – respectiv astfel cum a fost reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, în varianta inițială – și a reținut, prin Hotărârea T., (paragraful 58), că „din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”.
Aceleași considerente au fost reluate de Curtea Europeană de Justiție și în Hotărârea N., expusă anterior (paragraful 26), în care s-a arătat că „o reglementare precum OUG nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre”.
Curtea reamintește obligativitatea respectării jurisprudenței Curții Europene de Justiție de către autoritățile naționale, inclusiv de organele judiciare, dar și de cele fiscale ale statelor membre ale Uniunii Europene.
Făcând aplicarea acestor principii în prezenta cauză, Curtea nu observă nici o diferență între taxa de poluare – care a făcut obiectul examinării Curții Europene de Justiție în cauza citată mai sus – și art. 2141 din Codul fiscal român.
Ca și în cazul taxei de poluare – constatată a fi neconformă cu art. 110 TFUE – și în cazul art. 2141 din Codul fiscal român taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul României – stat membru al Uniunii Europene de la 1.01.2007.
De asemenea, valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât – atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre ale Uniunii Europene – aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate, respectiv în România.
Având în vedere această concluzie, Curtea constată incompatibilitatea taxei speciale de primă înmatriculare a autoturismelor prevăzută de art. art. 2141 din Codul fiscal român cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În privința consecințelor acestei incompatibilități, Curtea amintește că prin Legea nr. 157/2005, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 465 din_, România a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 767 din_, dispoziții conform cărora:
(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
(4) Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2).
Curtea precizează, de asemenea, că obligația respectării dispozițiilor cuprinse în tratatele ratificate de Statul român rezultă și din dispozițiile art. 11 alin. 1 din Constituția României, conform cărora Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
În raport cu dispozițiile din Constituția României menționate, aplicarea dispozițiilor din legile interne al Statului român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar.
În concluzie,începând cu data aderării, 1.01.2007, este obligatorie pentru Statul român respectarea așa numitului „acquis comunitar” – astfel cum este definit prin art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1367/2000, privind constituirea și funcționarea grupului de lucru pentru studierea concordanței dispozițiilor și principiilor Constituției României cu acquisul comunitar, în perspectiva aderării României la Uniunea Europeană, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 30 din_, definiție a acquisul comunitar conform căreia acesta include, între alte acte normative, „dispozițiile Tratatului instituind Comunitatea Europeană, semnat la 25 martie 1957 la R., și ale Tratatului privind Uniunea Europeană, semnat la 7 februarie 1992 la Maastricht, ambele republicate în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. C 340 din 10 noiembrie 1997”.
Cu privire la necesitatea restituirii taxelor impuse cu încălcarea dreptului comunitar, Curtea reamintește jurisprudența Curții Europene de Justiție în această materie.
Principiul general este acela că statele membre trebuie să ramburseze taxele percepute în mod nelegal, Curtea Europeană de Justiție insistând asupra ideii disponibilității unui remediu specific în cadrul sistemelor juridice naționale, ca remediu de drept european.
Relevantă în această privință este hotărârea pronunțată în Cauza 199/82 Amministrazione delle Finanze dello Stato c. San Giorgio SpA.
Conform paragrafului nr. 27 din această hotărâre, „statelor membre le revine sarcina de a asigura rambursarea taxelor percepute prin încălcarea articolului 95 (renumerotat ca art. 90 după Tratatul de la Amsterdam, din 1.05.1999), în conformitate cu dispozițiile dreptului lor intern, în condiții care nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele care vizează acțiuni similare de natură internă și care, în orice caz, nu trebuie să facă practic imposibilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică comunitară”.
Prin urmare, conform jurisprudenței consecvente a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european și, corelativ, statul are obligația de a o restitui.
Acesta este și cazul reclamantei, căruia i s-a impus o taxă contrară art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, taxă a cărei restituire se impune conform principiului răspunderii statelor membre pentru repararea prejudiciilor produse prin încălcarea dreptului comunitar.
Examinând situația din speță, Curtea reamintește că este incontestabilă incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare și a taxei de poluare instituită prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 cu dispozițiile art. 90 TCE (actualul art. 110 TFUE), această concluzie fiind justificată prin chiar hotărârea T..
Această incompatibilitate implică necesitatea restituirii de către Statul Român a sumelor percepute particularilor, deci și reclamantei, în temeiul acestor acte normative, cu titlul de taxa de primă înmatriculare. D. fiind că nici taxa de poluare nu respectă reglementarea art. 110 TFUE, chiar dacă s-ar admite o aplicare retroactivă a textului art. 11 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, caracterul contrar dreptului comunitar al acestei taxe impune, de asemenea, necesitatea restituirii de către Statul Român a diferenței dintre vechea taxa de primă înmatriculare și noua taxa de poluare.
În ceea ce privește cerințele procedurale – care au fost invocate și în fața instanței de fond – Curtea amintește Decizia nr. 24/14.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform căreia „procedura de contestare prevăzută de art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit. d din același cod”.
Astfel, prin Decizia nr. 24/14.11.2011, Înalta Curte a reținut că acțiunea judiciară având ca obiect restituirea taxei de poluare nu poate fi condiționată de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cele două proceduri fiind distinct reglementate de Codul de procedură fiscală.
Or, acest raționament se aplică în mod corespunzător și în cazul cererilor de restituire a taxei de primă înmatriculare, neexistând nici un temei de diferențiere a soluțiilor din cele două ipoteze. Astfel, și în cazul taxei de primă înmatriculare se impune concluzia încălcării dreptului comunitar prin stabilirea și impunerea acestei taxe, caracter recunoscut implicit de Statul Român prin modificarea regimului acestei taxe, ceea ce impune restituirea integrală a sumelor percepute cu acest titlu de Statul Român, drept refuzat însă de legislația internă, respectiv de art. 11 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 – care recunoaște dreptul la restituirea parțială a taxei.
Prin urmare, reclamantei nu i se poate impune o reglementare internă care ar impune contestarea deciziei de restituire parțială a taxei de primă înmatriculare.
În privința efectelor intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 50/2008 asupra prezentei cauze, Curtea reține următoarele:
Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, și a intrat în vigoare la data de 1.07.2008, conform art. 14 din acest act normativ.
Potrivit dispozițiilor art. 11 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, „taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență”.
Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 au fost aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 686/2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 480 din 30 iunie 2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Curtea amintește că în cauza conexată nr. C-290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și I. Németh, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză, și că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite.
Curtea constată că prin dispozițiile art. 11 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 se tinde la înlocuirea retroactivă a reglementării taxei de primă înmatriculare cu aceea cuprinsă în noua lege, referitoare la taxa de poluare, prin ajustarea vechii taxe de primă înmatriculare la nivelul noii taxe, în vigoare din luna iulie 2008.
Efectul concret al acestei reglementări este acela al limitării, cel puțin în anumite cazuri, a dreptului contribuabilului care a plătit taxa de primă înmatriculare la restituirea integrală a taxei respective.
Or, Curtea subliniază că inclusiv taxa de poluare a fost considerată de Curtea Europeană de Justiție ca fiind contrară art. 110 TFUE și că această constatare impune restituirea taxelor plătite cu încălcarea dreptului UE. Dată fiind prioritatea dreptului UE în raport cu dreptul intern, Curtea reține că efectele impuse prin aplicarea dreptului UE nu pot fi înlăturate, nici măcar parțial, printr-o lege internă.
Prin urmare, Curtea consideră că această reglementare nu poate aduce atingere constatării Curții Europene de Justiție referitoare la contrarietatea dintre Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 și art. 110 Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, contrarietate în vigoare la momentul plății taxei de poluare de către reclamantă.
Aceste constatări sunt valabile și în cazul taxei de primă înmatriculare, axată pe aceleași principii de impunere ca și taxa de poluare, respectiv pe taxarea autovehiculelor de ocazie înmatriculate anterior în alte state membre ale U.E. și pe scutirea integrală de la plata taxei în cazul autovehiculelor deja înmatriculate în România.
În consecință, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială .
Curtea mai reține, în acest context, că noua taxă instituită de Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei, menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de O.U.G. nr. 50/2008, dar, pe de altă parte, nici nu se poate admite recursul, cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ care nu era în vigoare la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor expuse în considerentele hotărârii recurate.
Având în vedere concluziile referitoare la efectul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, Curtea reține că invocarea Legii nr. 9/2012 nu poate înlătura concluzia temeiniciei acțiunii în justiție formulată de reclamantă, pentru aceleași motive indicate anterior, respectiv caracterul retroactiv al aplicării unei dispoziții legale în vigoare în anul 2012 la situații juridice născute în anul 2007, respectiv cu 5 ani înainte.
Prin urmare, Curtea apreciază că soluția Tribunalului T. este temeinică și legală, recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr. 915/18.03.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 din vechiul Cod de Procedură Civilă.
Acordarea cheltuielilor de judecată:
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 din vechiul Cod de Procedură Civilă, conform cărora „partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, ținând seama că s-a constatat caracterul nefondat al recursului, Curtea va obliga pârâta la plata cheltuielilor judiciare efectuate de reclamantă în recurs, respectiv la plata sumei de 500 lei (RON), reprezentând onorar de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr. 915/18.03.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Obligă recurenta pârâtă la plata sumei de 500 lei către reclamanta intimată, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
R. O. D. D. R. P.
GREFIER,
M. M.
Red.:R.P./28.10.2013
Tehnored./M.M./ 2 ex./06.11.2013
Inst.fond:Tribunalul T.:jud.C. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1381/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1006/2013.... → |
|---|
