Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1452/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1452/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 5139/108/2012
ROMÂNIA | |
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA | Operator date 2928 |
Secția de C. Administrativ și Fiscal | Dosar nr._ |
[i]Decizia civilă nr. 1452/R
Ședința publică de la data de 21 martie 2013
Președinte: | R. S. |
Judecător: | D. I. Ț. |
Judecător: | Dr. M. B. |
Grefier: | I. Beșileu |
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A. împotriva Sentinței civile nr. 3934/03 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. R. F., intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect - contestație act administrativ fiscal - restituire taxă poluare - 5050 -_.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant S. R. F., prin av. C. C. F., lipsind recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A., intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Procedură de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, prin serviciul registratură, la data de 27.02.2013 s-a depus întâmpinare de către intimatul-reclamant S. R. F., după care:
Intimatul-reclamant S. R. F., prin av., arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat ori excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimatul-reclamant S. R. F., prin av., solicită respingerea recursului. Solicită cheltuieli de judecată. Depune dovada avansării cheltuielilor de judecată – chitanța fiscală nr. 90/26.02.2013.
curtea
Asupra recursului:
Prin Decizia de calcul a taxei pentru emisiile poluante emisă de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A. la data de 29.05.2012 s-a reținut în sarcina reclamantului S. R. F. obligația de plată a taxei în cuantum de 4630 lei.
La data de 13.06.2012 s-a solicitat ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A. restituirea taxei; organele fiscale nu au răspuns solicitării reclamantului.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub nr._, reclamantul S. R. F. a solicitat restituirea sumei achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante.
S-a solicitat totodată actualizarea sumei în raport cu dobânda legală conform C.proc.fiscală.
Prin Sentința civilă nr. 3934/03 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul A. s-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. R. F. și a fost obligată pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A. la restituirea taxei, actualizată cu dobânda fiscală începând cu a 45-a zi de la data înregistrării cererii de restituire și până la data plății efective, în baza art. 124 C.proc.fiscală.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A., fiind obligată chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU la plata sumei reprezentând taxa de poluare și dobânzile aferente.
A fost obligată pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A. la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamantul S. R. F..
Pentru a pronunța această soluție, a reținut prima instanță că taxa prelevată în temeiul Legii nr. 9/2012 este discriminatorie, cât timp, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 9/2012 – 03.01.2012, la data de 31.01.2012 a fost adoptată O.U.G. nr.1/2012 prin care s-au suspendat dispozițiile art. 2 lit. i) și art. 4 alin. 2 din lege și totodată s-a dispus restituirea taxei achitate în temeiul acestor articole; or, tocmai potrivit acestor dispoziții legale taxa era prelevată pentru toate autovehiculele, iar prin neaplicare, taxa continuă a nu fi achitată pentru o largă categorie de vehicule; legiuitorul român nu a respectat recomandarea formulată de Curtea Europeană de Justiție în hotărârea T., în sensul înlocuirii taxei de poluare cu o taxă rutieră anuală, achitată de proprietarii tuturor autovehiculelor care poluează; în consecință, Tribunalul a reținut similitudinea dintre taxa de poluare și taxa pentru emisiile poluante și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene de Justiție – cauza T. și cauza N., jurisprudență obligatorie pentru instanțele naționale în aplicarea dreptului comunitar.
Împotriva sentinței a declarat recurs recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A..
S-a invocat, prin cererea de recurs, inadmisibilitatea acțiunii ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, recurenta susținând că Decizia nr. 24/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii este inaplicabilă, întrucât se referă la O.U.G. nr. 50/2008, și nu la Legea nr. 9/2012, neputându-se admite o interpretare prin analogie.
Pe fond, criticile au vizat reținerea greșită a incompatibilității dispozițiilor normei interne, cât timp taxa a fost corect calculată și, potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 9/2012, taxa este aplicabilă indiferent de proveniența vehiculului, nefiind ca atare incidente în cauză efectele Hotărârilor pronunțate de Curtea Europeană de Justiție în cauzele T. și N., în mod greșit reținute de prima instanță.
În drept, recurenta a indicat dispozițiile O.U.G. nr.50/2008, O.G. nr. 117/2009, art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ., Legea nr. 9/2012.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant S. R. F. a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A., văzând și dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea reține:
Cu privire la pretinsa nerespectare a dispozițiilor art. 205 Cod proc. fiscală (corespondent art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004) potrivit cărora, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, Curtea reține că, prin cererea de restituire formulată de reclamant și înregistrată la ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A. la data de 13.06.2012, acesta a solicitat restituirea taxei, iar prin acțiune a criticat plata acesteia prin invocarea incompatibilității între legislația națională și reglementările comunitare cuprinse la art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE (art. 110 TUE).
Petitele formulate prin acțiune nu sunt decât o consecință a refuzului nejustificat al pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A. de a da curs cererii de restituire a reclamantului, în condițiile în care, potrivit art. 117 alin.1 lit. d) C.proc.fiscală, se restituie la cerere debitorului, inclusiv sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, fiind cunoscut că, potrivit dispozițiilor constituționale prevederile comunitare fac parte din dreptul intern și se aplică cu prioritate față de legislația națională.
Pe de altă parte, conform jurisprudenței stabile a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european, rațiunea acestui drept fiind aceea că un stat membru nu poate profita iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european. Curtea de Justiție a reținut totodată că regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului comunitar sunt regulile naționale care însă trebuie să respecte principiul echivalenței (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificil sau practic imposibil exercițiul drepturilor conferite de dreptul european); conform jurisprudenței instanței de la Luxemburg cu privire la termenul în care se poate solicita restituirea taxelor prelevate nelegal sunt considerate rezonabile perioade între 3 și 5 ani de la data pronunțării hotărârii Curții prin care s-a constatat faptul că impozitul sau taxa sunt incompatibile cu dreptul european pentru exercitarea dreptului de rambursare (cauza C-231/96 Edis).
De asemenea, Curtea Europeană de Justiție menționează faptul că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor care nu au apelat la un remediu național ineficient în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
Prin urmare, nerespectarea dispozițiilor art. 205 C.proc.fiscală (art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004), chiar reală fiind, nu poate împiedica analiza pe fond a acțiunii, întrucât prezentul litigiu pune în discuție prelevarea unei taxe în temeiul unei legislații incompatibile cu dreptul european și, în consecință, autoritatea nu se poate opune judecății invocând culpa contribuabilului în neurmarea procedurii administrative prealabile, astfel cum a procedat recurenta-pârâtă, în mod corect prima instanță respingând excepțiile în raport de dispozițiile Codului de procedură fiscală.
În ce privește fondul cauzei, se reține că, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, litigiul pune în discuție caracterul indirect discriminatoriu al taxei instituie prin Legea nr. 9/2012, în sensul că măsura legislativă adoptată de Statul român descurajează importul de autovehicule de ocazie din statele membre ale Uniunii Europene. Analizând neutralitatea taxei pe poluare instituite prin O.U.G. nr. 50/2008 – ce conține dispoziții similare celor cuprinse în Legea nr. 9/2012, în forma în vigoare la data prelevării taxei, cât timp prin O.U.G. nr.1/2012 a fost înlăturată aplicarea art. 2 lit. i) și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, adică tocmai a textelor de lege ce reglementau nediscriminatoriu instituirea taxei, prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09 (T.), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, precizând că „articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE”.
Considerentele au fost precizate de CJUE și în cauza N. - C-263/10, reținându-se că toate versiunile de modificare a O.U.G. nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importantă, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Reclamantul S. R. F. achitând taxa calculată în temeiul Legii nr. 9/2012, în forma în vigoare la data prelevării taxei, urmează a se constata că taxa prelevată contribuabilului avea, datorită efectelor concrete pe care le-a produs, caracter discriminatoriu, fiind contrară dispozițiilor din fostul art. 90 TCE, actualul art. 110 TFUE. În aceste condiții, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, se impune restituirea taxei, întrucât, astfel cum a statuat CJUE (C-62/93), contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european, rațiunea fiind aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european.
Pentru aceste considerente, constatând că soluția reținută prin sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art. 312 alin. 1 rap. art. 304 pct. 9 C.proc.civ. urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A. .
În temeiul art. 274 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a recurentei, urmează a se reține obligația de plată a cheltuielilor de judecată avansate în recurs de intimatul-reclamant S. R. F., în cuantum de 620,00 lei – chitanța fiscală nr. 90/26.02.2013.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A. împotriva Sentinței Civile nr. 3934/03 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. R. F., intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Obligă recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A. la plata cheltuielilor de judecată avansate în recurs de intimatul-reclamant S. R. F., în cuantum de 620,00 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 martie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
R. S. | D. I. Ț. | DR. M. B. |
Grefier, | ||
I. BEȘILEU |
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2939/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6491/2013.... → |
|---|
