Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2939/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2939/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 818/30/2012
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA DE C.
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 2939/R
Ședința publică din 25.04.2013
PREȘEDINTE: M. B.
JUDECĂTOR: Ș. L.
JUDECĂTOR: D. I. Ț.
GREFIER: A. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr. 3294/12.10.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul N. E., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3294/12.10.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ , s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul N. E. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara, a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara să restituie reclamantului suma de 3.929 lei reprezentând diferență taxă pentru poluare cu dobânda legală calculată începând cu a 46-a zi de la data formulării cererii de restituire și până la plata efectiv și la plata sumei de 43,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat autoturismul marca VW Passat, cu nr. de identificare WVWZZZ3BZ4P329375, prima dată înmatriculat în Germania la data de 12.05.2004, pentru înmatricularea căruia a plătit, în temeiul art.214 ind.1 – 214 ind.3 Cod fiscal în vigoare la data de 26.03.2008, data plății taxei, taxa specială de primă înmatriculare în cuantum de 5441 lei conform chitanței nr._.
În urma cererii de restituire a taxei adresată pârâtei, prin Decizia de restituire nr._ din 18.11.2008 a AFP Timișoara, reclamantului i-a fost restituită suma de 1512 lei, diferența de taxă în valoare de 3929 lei, iar nu 4029 cum greșit a solicitat reclamantul, fiind considerată ca datorată ca taxă pe poluare în baza OUG nr.50/2008 care a abrogat prevederile art.214 ind.1 – 214 ind.3 din Codul fiscal.
Atât taxa specială de primă înmatriculare prevăzută de art.214 ind.1 – 214 ind.3 Cod fiscal, cât și taxa pe poluare instituită prin OUG nr.50/2008, se plăteau cu ocazia primei înmatriculări în România a autovehiculelor și autoturismelor second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene.
Potrivit OUG nr.50/2008 taxa de poluare nu se percepe autoturismelor deja înmatriculate în România ci, doar pentru cele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii Europene, achiziționate și aduse în țară, ca și în cazul de față, unde se reînmatriculează ca urmare a schimbării proprietarului.
Art.148 alineatul 2 din Constituția României stipulează că ”prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne” iar alineatul 4 stabilește „autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat”. Prin urmare, Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, principiu garantat în special de instanțele judecătorești, precum și principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României.
Ori, normele comunitare în materie, respectiv art. 110 (fostul art. 90) din Tratatul FUE prevăd că „1) nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare; 2) de asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de producție”.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 90 (actual 110) din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Scopul general al art. 110 din T.F.U.E. este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor și se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină internă mai consistentă produselor care provin din alte state membre în comparație cu produsele interne. Aceste prevederi au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01.01.2007 și se opun ca un stat membru să adopte dispoziții precum cele prevăzute inițial de art.214 ind.1 – 214 ind.3 Cod fiscal și, ulterior, de OUG nr.50/2008 conform cărora se percepe taxa de poluare dacă autoturismul este înmatriculat pentru prima data în România.
În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate, Curtea a considerat ca art. 90 CE (actual 110) vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne cu privire la concurența dintre produsele care se afla deja pe piața interna și produsele din import. De asemenea, din jurisprudența Curții rezultă că un sistem de taxare nu poate fi considerat compatibil cu art.90 (actual 110) din Tratat decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
În cauza C 402/09, CJUE s-a pronunțat în sensul că: „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Reglementată în modul prevăzut de O.U.G. nr.50/2008, taxa de poluare este contrară art.110 din Tratatul F.U.E. întrucât este destinată să descurajeze introducerea în România a unor autoturisme de ocazie deja înmatriculate într-un alt stat membru U.E., favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România, aceste constatări fiind valabile și pentru taxa specială de primă înmatriculare prevăzută în Codul fiscal. După aderarea României la U.E. acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre le U.E. atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau, este susceptibilă să diminueze chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Dreptul conferit de reglementarea comunitară de bază fiind încălcat prin aplicarea reglementărilor dreptului național, instanța constată că suma plătită de reclamant nu a fost datorată, astfel că se impune obligarea pârâtei la restituirea aceste taxe.
În privința efectelor intrării în vigoare a Legii 9/2012 asupra prezentei cauze, s-a reținut Legea 9/2012, pentru instituirea taxei pe emisiile poluante pentru autovehicule a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, și a intrat în vigoare 3 zile de la publicare.
Prin Ordinul nr. 85/62 din 19 ianuarie 2012 s-a stabilit procedura pentru restituirea sumelor prevăzute la art.7, 9 și 12 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și a sumelor stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile.
S-a constatat că taxa de poluare ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 13 ianuarie 2012 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei de poluare încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara, care a solicitat modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, calitate pe care ar deține-o Administrația Fondului pentru Mediu, unde s-a făcut venit taxa de poluare, iar pe fond, respingerea pretențiilor reclamantului ca vădit neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale a pârâtei-recurente, Curtea apreciază că aceasta este vădit nefondată. În realitate, taxa de poluare este obiectul unui raport de drept fiscal pe care l-a generat dispozițiile O.U.G. nr.50/2008, în virtutea căruia contribuabilul vizat de norma cuprinsă la art.4 din acest act normativ era dator să achite Statului Român, prin instituțiile descentralizate ale Ministerului Finanțelor Publice, taxa reglementată de ordonanța de urgență, în cuantumul stabilit, conform exigențelor legale, de către instituția care percepe taxa. Prin urmare, raportul de drept fiscal s-a legat între reclamantul contribuabil, pe de o parte și Statul Român, prin organele ierarhic inferioare ale Ministerului Finanțelor Publice, pe de altă parte, astfel că în cadrul acțiunii de restituire a taxei pretins a fi plătită în temeiul unei norme contrare reglementărilor dreptului comunitar, în lipsa unei dispoziții speciale exprese a legii, calitate procesuală pasivă în cauză o are tot instituția subordonată ierarhic a Ministerului Finanțelor Publice care a încasat taxa, cel puțin în virtutea regulii generale conform căreia, în cadrul litigiilor judiciare, Ministerul Finanțelor Publice este cel care reprezintă Statul Român, dacă prin lege nu se prevede expres o altă instituție sau autoritate. Împrejurarea că, ulterior perceperii taxei, aceasta a fost virată în temeiul aceluiași act normativ în favoarea Administrației Fondului pentru Mediu este absolut irelevantă deoarece niciodată între această din urmă autoritate și reclamantul-contribuabil nu s-a legat vreun raport juridic în virtutea căruia Administrația Fondului pentru Mediu să dobândească vreo calitate procesuală pasivă în acțiunea promovată de reclamant pentru restituirea taxei achitate.
Pe fondul litigiului, Curtea constată că dezbaterea din fața instanței de recurs se rezumă la compatibilitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2008 cu dreptul european, în raport cu art. 110 din TFUE.
Solicitând restituirea taxei, reclamantul nu a pus în discuție în cauză o discriminare directă permisă de dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008; într-adevăr, din punct de vedere formal regimul de impozitare instituit prin O.U.G. nr. 50/2008 nu face vreo deosebire nici între autovehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Fiind datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului menționat, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de împrejurarea că este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat, taxa în discuție nu stabilește un tratament diferențiat pe baza criteriilor menționate, astfel încât nu poate fi considerată direct discriminatorie, după cum, de altfel, a constatat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T.. Litigiul pune însă în discuție caracterul indirect discriminatoriu al taxei instituie prin O.U.G. nr. 50/2008, în sensul că măsura legislativă adoptată de Statul român descurajează importul de autovehicule de ocazie din statele membre ale Uniunii Europene.
Or, prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., analizând neutralitatea taxei pe poluare instituite prin O.U.G. nr. 50/2008, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că „reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală”, că, „în aceste condiții, O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”, respectiv, că „deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE”, iar la pct. 53 a precizat că „articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE”.
În fine, în aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut, analizând neutralitatea taxei instituite prin O.U.G. nr. 50/2008, în varianta inițială, în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate, că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Reclamantul achitând taxa pe poluare calculată în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma în vigoare la acea dată, urmează a se constata că taxa prelevată contribuabilului avea, datorită efectelor concrete pe care le-a produs, caracter discriminatoriu, fiind contrară dispozițiilor din fostul art. 90 TCE, actualul art. 110 TFUE. În aceste condiții, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, se impune restituirea taxei, întrucât, astfel cum a statuat CJUE (C-62/93), contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european, rațiunea fiind aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european.
Curtea observă că Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a abrogat Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, relevant fiind art. 12 alin. 1 din noul act normativ în raport cu care se constată că prin dispozițiile menționate se tinde la înlocuirea retroactivă a reglementării taxei de poluare cu aceea cuprinsă în noua lege, referitoare la taxa pentru emisiile poluante, prin ajustarea vechii taxe de poluare la nivelul noii taxe, în vigoare din luna ianuarie 2012.
Efectul concret al acestei reglementări este acela al limitării, cel puțin în anumite cazuri, a dreptului contribuabilului care a plătit taxa de poluare la restituirea integrală a taxei respective.
Or, Curtea subliniază că taxa de poluare a fost considerată de Curtea Europeană de Justiție ca fiind contrară art. 110 TFUE și că această constatare impune restituirea taxelor plătite cu încălcarea dreptului UE. Dată fiind prioritatea dreptului UE în raport cu dreptul intern, Curtea reține că efectele impuse prin aplicarea dreptului UE nu pot fi înlăturate, nici măcar parțial, printr-o lege internă.
Prin urmare, Curtea consideră că această reglementare nu poate aduce atingere constatării Curții Europene de Justiție referitoare la contrarietatea dintre Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 și art. 110 Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, contrarietate în vigoare la momentul plății taxei de poluare de către reclamant.
Totodată, caracterul retroactiv al acestei reglementări împiedică aplicarea acestor dispoziții unor raporturi juridice născute anterior intrării ei în vigoare, în condițiile în care la momentul plății taxei de poluare de către reclamant, această taxă nu se aplica autovehiculelor de ocazie de pe piața internă, grevând exclusiv autovehiculele de ocazie înmatriculate pentru prima dată în România în perioada respectivă.
Curtea observă că Legea nr. 9/2012 nu înlătură sub nici o formă – pentru trecut – această discriminare existentă la momentul plății taxei de poluare din litigiu, în condițiile în care nu impune noua taxă și autovehiculelor deja înmatriculate în România și care au făcut obiectul unor vânzări sau transcrieri a dreptului de proprietate în perioada în care a fost în vigoare O.U.G. nr. 50/2008.
Prin urmare, Curtea consideră că dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012 nu înlătură dreptul reclamantului de a obține restituirea integrală a taxei de poluare în litigiu ca fiind o taxă contrară art.110 TFUE.
Nici motivul de recurs al pârâtei cu privire la lipsa de calitate procesuală nu este întemeiat, având în vedere că raportul juridic al reclamantului a fost derulat doar cu această instituție publică care i-a calculat și încasat taxa de poluare, fiind organul emitent al actelor aferente acestei operațiuni.
De altfel, Curtea mai constată că există o jurisprudență constantă și unitară la nivel național, consacrată și reliefată de mii de soluții pronunțate în ultimii ani de instanțele naționale, prin care s-a statuat că dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 contravin principiului înscris în art.110 TFUE, în ceea ce privește problematica în discuție, astfel că taxa de poluare a fost percepută în mod nelegal, în temeiul unei norme juridice naționale contrare unei dispoziții comunitare.
Pentru aceste considerente, constatând că soluția reținută prin sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art. 312 alin. 1 9 C.proc.civ. urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr. 3294/12.10.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr. M. B. Ș. L. D. I. Ț.
GREFIER
A. T.
RED. MB/24.05.2013
TEHNORED. A.T./24.05.2013
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL T.
PREȘEDINTE: R. N.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4440/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1452/2013.... → |
|---|
