Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2656/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2656/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 5593/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
Secția de C. Administrativ și Fiscal
DOSAR NR._ /_
DECIZIA CIVILĂ NR. 2656/R
Ședința publică din 22 aprilie 2013
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: R. S.
JUDECĂTOR: A. B.
JUDECĂTOR: P. M.
GREFIER: I. BEȘILEU
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. împotriva sentinței civile nr. 4416/30.10.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat M. C. și chemat în garanție – intimat Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect contestația act administrativ fiscal – restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedură completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatând că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.proc.civ., Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin. 4416/30.10.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. C., împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice A. a obligat pârâtă să restituie reclamantului taxa pe poluare achitată în sumă de 5813 lei și a dobânzilor aferente conform art.124 din Codul de procedură fiscală.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Administrației F. pentru Mediu. A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1279,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. a declarat recurs, prin care se aduc critici relative la modul de soluționare a fondului cauzei, susținându-se că O.U.G 50/2008 este compatibilă cu dreptul european, din perspectiva art. 110 din TFUE, aplicarea O.U.G nr. 50/2008, care instituie taxa de poluare, în litigiu, nefiind discriminatorie, criticile Comisiei Europene vizând, exclusiv, cuantumul ridicat al taxei, iar nu compatibilitatea acesteia cu Tratatul.
Sunt evocate în acest context și hotărâri ale Curții Europene de Justiție și CEDO.
Reclamantul intimat a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând recursul astfel declarat, Curtea constată că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 304 și nici alte temeiuri de casare/modificare a hotărârii atacate, care este temeinică și legală, motiv pentru care Curtea va respinge ca nefondat recursul, în baza art. 312(1) Cod procedură civilă.
Astfel, cât privește fondul cauzei, Curtea reține că recurenta susține compatibilitatea O.U.G nr. 50/2008 cu dreptul european, în raport cu art. 110 din TFUE.
Impedimentul de analiză a argumentelor expuse în motivele de recurs derivă din faptul pronunțării unor hotărâri în procedura reglementată de art. 267 din TFUE de către CJUE, prin care a fost lămurit înțelesul art.110 din Tratat, incident în cauza de față, la care se adaugă: prioritatea normelor de față cu cele interne, contrare sau incompatibile cu dreptul U.E, efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale, obligația de interpretare a dreptului intern, conform dreptului european, obligația reparării prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor europene, ca urmare a emiterii unor norme contrare sau incompatibile cu dreptul european.
În acest cadru, Curtea evocă Hotărârea din 7 aprilie 2011 a Curții Europene de Justiție în cauza T. contra Statului Român, prin care s-a statuat că art. 110 din TFUE ( fost art. 90 CE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit, încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Din această perspectivă, judecătorul național a constatat incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse în O. U. G nr. 50/2008 cu norma europeană menționată, dat fiind că, taxa prevăzută de norma internă română nu este impusă și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării lor/ reînmatriculării lor, constatare care obligă la admiterea acțiunii și restituirea sumei încasate cu titlu de taxă de poluare către reclamant, conform principiului arătat mai sus.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A..
Cât privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamantul intimat în cadrul recursului, Curtea urmează a observa dispozițiile art. 274 (3) Cod procedură civilă, astfel că va acorda intimatului cheltuieli de judecată parțiale, în sumă de 620 lei, având în vedere munca efectiv depusă de apărătorul reclamantului intimat în prezenta cauză, care s-a finalizat la primul termen de judecată acordat, împrejurarea că problema de drept incidentă în cauză a fost clarificată în jurisprudență și doctrină, fiind consecința modului de interpretare deja stabilit de către CJUE, relativ la dispozițiile art. 110 din TFUE.
Totodată, s-a avut în vedere conținutul întâmpinării formulată în cauză, în raport cu motivele de recurs formulate.
La toate acestea, Curtea a avut în vedere și valoarea obiectului pricinii, cu care a fost investită instanța de fond, a cărei hotărâre face obiectul recursului de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Municipiului A. împotriva sentinței civile nr. 4416/30.10.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Obligă recurenta la plata sumei de 620 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată intimatei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. S. A. B. P. M.
GREFIER,
I. BEȘILEU
Red.P.M./20.05.2013
Dact. I.B./20.05.2013
2 ex
Prima instanță – Tribunalul A.
Judecător – C. Șianțiu
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 268/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6289/2013.... → |
|---|
