Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2650/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2650/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 5458/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
Secția de C. Administrativ și Fiscal
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2650/R
Ședința publică din 22 aprilie 2013
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: R. S.
JUDECĂTOR: A. B.
JUDECĂTOR: P. M.
GREFIER: I. BEȘILEU
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Chișineu Criș împotriva sentinței civile nr. 4058/15.10.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat . SRL și chemat în garanție – intimat Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect contestația act administrativ fiscal – restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedură completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatând că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.proc.civ., Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin. 4058/15.10.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul . SRL, împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Chișineu Criș, fiind obligată pârâtă să restituie reclamantului taxa pe poluare achitată în sumă de 3.256 lei și a dobânzilor aferente conform art.124 din Codul de procedură fiscală.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Administrației F. pentru Mediu. A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 789,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrația Finanțelor Publice Chișineu Criș solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului, a dobânzilor legale aferente sumei de restituit și a cheltuielilor de judecată la care au fost obligate pârâtele.
Pârâta recurentă susține că, acțiunea a fost admisă nelegal, dat fiind că la data de 13.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr. 9/2012 din 06.01.2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, instanța ignorând aplicarea în cauză a Legii nr. 9/2012, care elimină discriminările vechii legislații, cât și dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012, potrivit cu care se impunea a se realiza o compensare legală, între suma achitată în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și cea datorată în baza Legii nr. 9/2012, cu restituirea eventualelor diferențe nedatorate dintre taxa de poluare și taxa pe emisii poluante.
Al doilea motiv de recurs vizează cheltuielile de judecată acordate de instanța de fond reclamantului, pârâta arătând că nu se află în culpa procesuală prev. de art.274 C.p.c.
Analizând recursul astfel declarat, Curtea constată că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 304 și nici alte temeiuri de casare/modificare a hotărârii atacate, care este temeinică și legală.
În ceea ce privește dispozițiile Legii nr. 9/2012, Curtea observă că Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a abrogat Ordonanța de urgență nr. 50/2008, iar conform art. 12 alin. (1) din noul act normativ „în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România”.
Curtea constată că, prin dispozițiile Legii nr. 9/2012 se tinde la înlocuirea retroactivă a reglementării taxei de poluare cu aceea cuprinsă în noua lege, referitoare la taxa pentru emisiile poluante, prin ajustarea vechii taxe de poluare la nivelul noii taxe, în vigoare din luna ianuarie 2012.
Efectul concret al acestei reglementări este acela al limitării, cel puțin în anumite cazuri, a dreptului contribuabilului care a plătit taxa de poluare la restituirea integrală a taxei respective.
Or, Curtea subliniază că taxa de poluare a fost considerată de Curtea Europeană de Justiție ca fiind contrară art. 110 TFUE și că această constatare impune restituirea taxelor plătite cu încălcarea dreptului UE. Dată fiind prioritatea dreptului UE în raport cu dreptul intern, Curtea reține că efectele impuse prin aplicarea dreptului UE nu pot fi înlăturate, nici măcar parțial, printr-o lege internă.
Prin urmare, Curtea consideră că această reglementare nu poate aduce atingere constatării Curții Europene de Justiție referitoare la contrarietatea dintre Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 și art. 110 Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, contrarietate în vigoare la momentul plății taxei de poluare de către reclamant.
Totodată, caracterul retroactiv al acestei reglementări împiedică aplicarea acestor dispoziții unor raporturi juridice născute anterior intrării ei în vigoare, în condițiile în care la momentul plății taxei de poluare de către reclamant, această taxă nu se aplica autovehiculelor de ocazie de pe piața internă, grevând exclusiv autovehiculele de ocazie înmatriculate pentru prima dată în România în perioada respectivă.
Curtea observă că Legea nr. 9/2012 nu înlătură sub nici o formă – pentru trecut – această discriminare existentă la momentul plății taxei de poluare din litigiu, în condițiile în care nu impune noua taxă și autovehiculelor deja înmatriculate în România și care au făcut obiectul unor vânzări sau transcrieri a dreptului de proprietate în perioada în care a fost în vigoare Ordonanța de urgență Guvernului nr. 50/2008.
Prin urmare, Curtea consideră că dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012 nu înlătură dreptul reclamantului de a obține restituirea integrală a taxei de poluare în litigiu ca fiind o taxă contrară art.110 TFUE.
În consecință, Curtea reține că recursul pârâtei D.G.F.P. A. în reprezentarea A.F.P. Chișineu Criș nu este fondat, urmând a-l respinge, în baza art. 312 alin. (1) C.p.c.
În baza art.274 C.p.c., va fi obligată recurenta la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată intimatei . SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrația Finanțelor Publice Chișineu Criș împotriva sentinței civile nr. 4058/15.10.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Obligă recurenta la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată intimatului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. S. A. B. P. M.
GREFIER,
I. BEȘILEU
Red. P.M./20.05.2013
Dact. I.B./20.05.2013
2 ex
Prima instanță – Tribunalul A.
Judecător – Ș. L. M.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6745/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 375/2013.... → |
|---|
