Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5755/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5755/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 4103/115/2011
ROMÂ N I AOPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ – 07.09.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 5755
Ședința publică din 18 iunie 2013
PREȘEDINTE: R. P.
JUDECĂTOR: M. I.
JUDECĂTOR: D. D.
GREFIER: M. L.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta C. Județeană de Asigurări de Sănătate C.-S. împotriva sentinței civile nr.509/11.04.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat C. I., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se constată lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depuse la dosar din partea pârâtei intimate, înscrisurile solicitate de instanță prin adresă.
Văzând lipsa părților și constatând că la dosar a fost promovată cerere de judecare în lipsă conform prevederilor art. 242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului C.-S., sub nr._, la data de 24.11.2011, reclamantul C. I. a chemat în judecată pârâta C. Județeană de Asigurări de Sănătate C.-S. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei de impunere nr._ din 28.09.2011; de asemenea, a solicitat anularea deciziei ce urmează să o pronunțe pârâta, în soluționarea contestației administrative pe care a înaintat-o la data de 28.10.2011 și pe care aceasta nu a soluționat-o.
Prin sentința civilă nr.509/11.04.2012 pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul C.-S. a admis acțiunea formulată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Asigurări de Sănătate C.-S. și, în consecință a anulat decizia de impunere nr._/28.09.2011, emisă de pârâtă, a anulat Decizia de impunere nr._/09.12.2011, emisă de pârâtă și a obligat pârâta la plata sumei de 54,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivare s-a reținut că prin procesul verbal nr._/25.09.2008, în urma controlului efectuat de pârâtă, pentru perioada 15.09._07, s-a stabilit în sarcina reclamantului, în calitate de persoană fizică, care a desfășurat activități independente (profesia de avocat), obligații fiscale în sumă de 5115 lei, din care contribuția pentru sănătate de 6,5%, în sumă de 2738 lei, majorări de întârziere în sumă de 2344 lei și penalități în sumă de 33 lei.
La data de 04.11.2008, pârâta emite Titlul executoriu nr._/04.11.2008 și pornește executarea silită prin emiterea somației nr._/04.11.2008.
Tribunalul a reținut – potrivit afirmațiilor reclamantului – că titlul executoriu în discuție precum și somația au fost primite de acesta la data de 20.12.2008, care, cu chitanța nr. 9822/22.01.2009 achită obligațiile fiscale datorate.
Tribunalul a constatat că după stingerea, prin plată, a obligațiilor fiscale în discuție, pârâta emite titlul de creanță, respectiv Decizia de impunere nr._/28.09.2011, prin care identifică în sarcina reclamantului, pentru perioada 01.01._11 o contribuție în sumă de 695 lei și majorări de întârziere în sumă de 111,91 lei.
Tribunalul a observat că, potrivit Legii nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, Titlul VIII, care reglementează asigurările sociale de sănătate, obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice, care angajează persoane pe bază de contract de muncă, precum și persoanelor care exercită profesii libere, în speță, profesia de avocat.
Tribunalul a constatat că reclamantul a încetat exercitarea profesiei de avocat începând cu data de 01.09.2007, conform Deciziei nr. 195/17.10.2007, emisă de C. de asigurări a avocaților din România, dată de la care Baroul C.-S. a dispus radierea acestuia din Tabloul avocaților definitivi (Decizia nr. 19/26.099.2007).
Pe de altă parte, Tribunalul a constatat că, prin procesul verbal nr._/25.09.2008, titlu de creanță declarativ de drepturi și obligații, pârâtul a identificat pentru anul 2006, contribuția la fondul de sănătate și accesoriile fiscale datorate de reclamant. În acest sens, conform titlului de creanță menționat, venitul net definitiv pentru anul 2006 a fost stabilit prin Decizia de impunere atacată la suma de_ lei.
În atare situație, cum reclamantul a făcut dovada că după încetarea activității nu a mai realizat venituri – certificatul de atestare fiscală nr._/22.04.2008 – iar obligațiile fiscale devenite executorii prin Titlul executoriu nr._/04.11.2008 au fost stinse prin plată, conform chitanței nr. 9822/22.01.2009, acțiunea promovată de acesta apare ca fiind admisibilă.
Pe cale de consecință, Tribunalul, în baza art. 18 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ, a admis acțiunea reclamantului și a anulat decizia de impunere nr._/28.09.2011, precum și Decizia nr._/09.12.2011, pronunțată de pârâtă în soluționarea recursului administrativ exercitat de reclamant.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, Tribunalul a obligat pârâta la plata sumei de 54,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. Județeană de Asigurări de Sănătate C.-S. solicitând admiterea recursului, modificarea sentința, iar pe fond să respingă, ca neîntemeiată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant și să mențină ca temeinice și legale Decizia de impunere nr._ din 28.09.2011 emisă de către C. de Asigurări de Sănătate C.-S. în sarcina contribuabilului C. I. și Decizia Președintelui - Director General al Casei de Asigurări de Sănătate C.-S. nr._ din 09.12.2011 privind soluționarea Contestației formulată de C. I. împotriva Deciziei de impunere nr._ din 28.09.2011.
În motivare se arată că, pe baza „afirmațiilor reclamantului” că acesta a primit titlul executoriu și somația la data de 20.12.2008 și că, la data de 22.01.2009, prin chitanța nr. 9822, „achită obligațiile fiscale datorate", îndeplinindu-și astfel obligația derivată din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, Titlul VIII cu privire la obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate de către persoanele care exercită profesii libere (avocat).
S-a reținut și că, „după stingerea, prin plată, a obligațiilor fiscale ... pârâta emite titlul de creanță, respectiv Decizia de impunere nr._/28.09.2011, prin care identifică în sarcina reclamantului ...o contribuție în sumă de 695 lei și majorări de întârziere în sumă de 111,91 lei".
Prin întâmpinarea și Concluziile scrise - depuse la dosarul cauzei - pârâta a arătat că la data de 25.09.2008, o echipă de control din cadrul Casei de Asigurări de Sănătate C.-S. a încheiat Procesul - Verbal nr._/1 cu av. C. I. stabilind pentru perioada verificată 15.09._07 o obligație de plată - în sarcina contribuabilului- de 5.115 lei, din care: 2.738 lei - obligații fiscale principale și 2.377 lei - obligații fiscale accesorii. Potrivit înscrisului menționat, "în anul 2007 s-a luat în considerare venitul pentru primele două trimestre ... pentru care s-a calculat contribuția și majorările de întârziere". Mai mult, la stabilirea obligațiilor față de Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate baza de calcul a constituit-o veniturile estimate, urmând ca diferențele rămase de achitat, calculate în raport cu decizia de impunere anuală definitivă pentru anul 2007, să fie plătite de către contribuabil în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere [art. 8 alin (4) din Anexa la Ordinul Președintelui C.N.A.S. nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv de asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare].
Se mai arată că reclamantul și-a îndeplinit obligația de plată - așa cum a fost stabilită aceasta prin Procesul - Verbal nr._/1 din 25.09.2008 de abia Ia data de 22.01.2009.
Întrucât reclamantul nu a depus la sediul pârâtei documentele de impunere fiscală, respectiv decizia de impunere anuală definitivă privind veniturile realizate în anul 2007 (până la data de 01.09.2007, data încetării activității), obligația de plată față de FNUASS s-a stabilit prin consultarea bazei de date transmisă prin Protocol de la A.N.A.F., întrucât potrivit dispozițiilor art. 83 alin (4) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nedepunerea declarației fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a contribuțiilor (în speță, a contribuției de asigurări sociale de sănătate). Cuantumul obligației fiscale - contribuția de asigurări sociale de sănătate aferentă perioadei 01.01._07 și a accesoriilor fiscale - s-a stabilit în sarcina contribuabilului sub rezerva verificării ulterioare, conform dispozițiilor art. 90 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Așa fiind, a fost emisă Decizia de impunere nr._ din 28.09.2011, prin care au fost stabilite, în sarcina contestatorului, obligații fiscale principale de 695 lei și obligații fiscale accesorii de 111,91 lei (până la 28.09.2011).
La data de 31.10.2011, C. I. a formulat o Contestație împotriva actului administrativ-fiscal (Decizia de impunere nr._ din 28.09.2011), iar în termen legal - potrivit dispozițiilor art. 209 alin (2), art. 210 și art. 213 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare coroborate cu cele ale art. 199 alin (1) - (2) din H.G. nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală - pârâta a procedat la soluționarea Contestației și - în temeiul art. 216 alin (1) din O.G. nr. 92/2003- a emis Decizia nr._ din 09.12.2011. Prin acest act administrativ-fiscal s-a respins, ca neîntemeiată, Contestația formulată de către reclamant și a fost menținută, ca temeinică și legală, Decizia de impunere nr._ din 28.09.2011, pentru suma de 806,91 lei, reprezentând obligații fiscale principale - contribuții de asigurări sociale de sănătate - în cuantum de 695 lei, precum și obligații fiscale accesorii de 111,91 lei.
Totodată critică hotărârea instanței de fond întrucât nu a reținut faptul că reclamantul a îndeplinit, cu tardivitate, obligația de plată stabilită prin Procesul-verbal nr._/1 din 25.09.2008 (după 4 luni, la 22.01.2009), perioadă pentru care au fost percepute majorări de întârziere - conform procedurii instituite prin Codul de procedură fiscală - pe care nu le-a achitat; că nu și-a îndeplinit obligația de a depune la sediul pârâtei decizia de impunere definitivă pentru anul 2007, existând diferențe între venitul estimat și cel realizat pentru acel an fiscal (până la 01.09.2007, data încetării activității).
Totodată, prin actul de control au fost stabilite obligații de plată față de FNUASS numai pentru perioada 01.01._07.
De altfel, veniturile realizate de către C. I. în anul 2007 - așa cum rezultă din Declarația 200 privind veniturile realizate în anul 2007 (înscris depus de către reclamant la data de 04.04.2012 și aflat la dosarul de fond)- și cele avute în vedere la emiterea Deciziei de impunere nr._ din 28.09.2011 - obținute prin consultarea bazei de date transmisă prin Protocol de la A.N.A.F.- sunt identice, respectiv 15.982 lei.
Ori, instanța de fond arată că acțiunea este admisibilă deoarece reclamantul „a făcut dovada că după încetarea activității (01.09.2007) „nu a mai realizat venituri ... iar obligațiile fiscale devenite executorii prin Titlul executoriu nr._/04.11.2008 au fost stinse prin plată", obligații fiscale constituite în baza titlului de creanță - procesul-verbal nr._/25.09.2008, prin care pârâtul a identificat pentru anul 2006, contribuția la fondul de sănătate și accesoriile fiscale datorate de reclamant", la un venit net definitiv pentru anul 2006 în sumă de 17.696 lei.
Astfel, ca motiv de modificare a sentinței recurate invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă „ când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Consideră că, reclamantul, în calitate de persoană care a exercitat o profesie liberă avea obligația - în temeiul art. 215 alin (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare [respectiv art. 8 alin (3) din O.U.G. nr. 150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, în vigoare până la data de 28.05.2006]- să depună la C. de Asigurări de Sănătate C.-S. declarațiile anuale de venit și dovada plății contribuției la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate. Acesta nu și-a îndeplinit obligația de plată a contribuției la Fond în cadrul termenului de prescripție prevăzut pentru obligațiile fiscale.
Mai mult, art. 261 alin (1) din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare dispune că asigurații care au obligația plății contribuției și care nu o respectă datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere în condițiile Codului de procedură fiscală.
Persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate, conform art. 259 alin (7) lit. b) din același act normativ să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția legală lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate, precum și obligațiile fiscale accesorii de plată prevăzute de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă. Art. 29 din Anexa la Ordinul Președintelui C.N.A.S. nr. 617/2007, cu modificările și completările ulterioare, dispune că persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția legală lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate și obligațiile fiscale accesorii de plată prevăzute de Codul de procedură fiscală, dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă, iar art. 35 alin (1) din același act normativ precizează: „În conformitate cu art. 215 alin (3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF”.
Întrucât, reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de plată a contribuției în cadrul termenului de prescripție prevăzut pentru obligațiile fiscale [alin (8) al art. 257 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare], până la împlinirea termenelor scadente (precizate anterior) s-au calculat și solicitat - în temeiul art. 261 alin (1) din același act normativ - majorări de întârziere, în condițiile Codului de procedură fiscală.
Legal citat, reclamantul C. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
În considerente, reclamantul arată că nici până in prezent recurenta nu cunoaște care este obiectul cauzei, deși au trecut aproape doi anii de judecata. Examinându-se dosarul, rezulta fără dubii că obiectul procesului îl constituie judecarea contestației reclamantului contra deciziei de impunere nr._ din 28 septembrie 2011 emisă de către recurenta si prin care se reține pe seama acestuia că a realizat venituri in anul 2006 de 367 respectiv 6.109 Ron, pentru care s-a calculat un procent de cotizare la CNAS. Ori așa cum a menționat și cum corect s-a reținut de către instanța de fond Tribunalul C.-S. in sentința atacată, reclamantul în anul 2006 nu a realizat aceste venituri, fapt care rezulta din decizia de impunere fiscala pe anul 2006 eliberata de către Administrația Finanțelor Publice a Orașului O., aflata la dosarul cauzei in copie, mai mult veniturile conform acestei decizi au fost reținute se de către organele de control ale recurentei in Procesul Verbal de Control din 25 septembrie 2008.
Că, afara de aceste venituri in anul 2006 nu a mai realizat alte venituri și ca decizia recurentei nu are temei rezultă și din certificatul de atestare fiscala nr._ din 22.04.2008. Toate acestea sunt confirmate de către organele fiscale ale Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S. din da ta de 13.03.2008 prin care a fost analizata întreaga activitate a reclamantului până la încetarea activități prin pensionare la limita de vârsta in luna septembrie 2007.
Ori după efectuarea controlului de către organele recurentei la data de 25 sept. 2008,după verificarea tuturor deciziilor de impunere fiscala inclusiv pe anii 2006 si 2007 si a procesului verbal amintit mai sus era obligatoriu ca recurenta sa emită pe baza procesului verbal încheiat de către organele sale de control o decizie de impunere si nu sa emită direct titlu executori, ori o astfel de decizi nu a fost emisa nici până in prezent
Se mai amintește faptul că nu recurenta a pornit executarea silita față de reclamant, ci reclamantul după emiterea Titlului Executoriu nr._ din 4 noiembrie 2008 si a Somației nr._ tot din 4 noiembrie 2008, primite la data de 22.12. 2008, a plătit contribuțiile cuvenite recurentei prin CHITANȚA nr.9822 din22.01.2009, astfel ca nu putea să aibă datorii pe anul 2006, iar plata a fost făcuta in termenul legal de 60 zile.
F. de cele de mai sus rezultă clar că unul dintre motivele de recurs nu are suport legal mai ales ca nici nu are relevanță în cauză, obiectul cauzei fiind cu totul diferit și mai ales că în realitate procedeul recurentei de a nu emite Decizie de Impunere pe baza unui act de control propriu este total ilegal întrucât procesul verbal de control are caracter constatator si nu executor.
Un al doilea motiv de recurs este acela ca Tribunalul C.-S. a reținut faptul că reclamantul nu a depus la sediul recurentei decizia de impunere fiscala definitiva pe anul 2007, motiv care la fel nu are legătura cu cauza instanța ne fiind investita cu aceste constatări apoi de remarcat ca cu ocazia controlului făcut de reprezentanți recurentei a fost verificata perioada întreagă pe 15.09._08 deci și perioada anului 2007 până la pensionare, ca sa nu mai amintească faptul că a fost verificat si Raportul Fiscal al Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S..
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurent cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
La data de 25.09.2008 organele de control din cadrul pârâtei au încheiat procesul verbal nr._/1, stabilind în sarcina reclamantului pentru perioada verificată, și anume 15.09.2003 – 01.09.2007 o obligație de plată în cuantum de 5115 lei din care 2738 lei obligații fiscale principale și 2377 lei obligații fiscale accesorii. Pentru anul 2007 organele de control au luat în considerare venitul pentru primele două trimestre, pentru care s-a calculat contribuția precum și majorările de întârziere.
La stabilirea obligațiilor față de fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, baza de calcul a fost reprezentată de veniturile estimate, urmând ca difer4ențele rămase de achitat să fie plătite de către contribuabil în cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, Curtea constată că reclamantul și-a îndeplinit obligația de plată a debitului și a majorărilor de întârziere, astfel cum acestea au fost stabilite prin procesul verbal nr._/1/25.09.2008 cu întârziere, abia la data de 22.01.2009.
Curtea reține că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația legală și nu a depus la sediul pârâtei documentele de impunere fiscală, respectiv decizia de impunere anuală definitivă privind veniturile realizate în anul 2007, când și-a încetat activitatea, astfel că obligația de plată față de FNUASS s-a stabilit prin consultarea bazei de date transmisă prin protocol de la ANAF. Această măsură este în deplină concordanță cu prevederile art. 83 alin. 4 din OG nr. 92/2003, conform cărora nedepunerea declarației fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a contribuțiilor.
În acest sens a fost emisă decizia de impunere nr._/28.09.2011 prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații fiscale principale în cuantum de 695 lei și obligații fiscale accesorii de 111,91 lei (până la 28.09.2011).
Reclamantul a formulat contestație împotriva acestei decizii, contestație care a fost respinsă prin decizia nr._/09.12.2011.
Curtea constată că în mod eronat prima instanță a reținut că decizia de impunere anterior precizată ar fi nelegală.
Astfel, Curtea reține că prima instanță în mod nelegal a ignorat pe de o parte tardivitatea efectuării plății sumelor stabilite prin procesul verbal Nr._/1/25.09.2008, și anume 4 luni, perioadă pentru care au fost percepute majorări de întârziere pe care reclamantul nu le-a achitat, și pe de altă parte neîndeplinirea obligației reclamantului de a depune la sediul pârâtei decizia de impunere definitivă pentru anul 2007, existând astfel diferențe între venitul estimat și cel realizat pentru acest an fiscal.
Prin urmare, Curtea constată că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, context în care va admite recursul formulat de pârâtă, va modifica sentința atacată și va respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Curtea va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta C. Județeană de Asigurări de Sănătate C.-S. împotriva sentinței civile nr.509/11.04.2012 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C.-S., în contradictoriu cu C. I..
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 iunie 2013.
PREȘEDINTE Pentru JUDECĂTORJUDECĂTOR
R. P. M. ISTRATEDIANA D.
Aflat în CO, semnează
Vicepreședinte F. D.
GREFIER
M. L.
Red.DD – 09.07.2013
Tehnored LM – 10.07.2013
2 expl
Prima instanță – Tribunalul C.-S.
Judecător – G. Ș.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3904/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6745/2013.... → |
|---|
